Citate despre moarte și revoltă, pagina 2
Viața omului se poate scurge pe pământ și ca o apă liniștită, împlinindu-se simplu în moarte, care vine ca o soluție a unei probleme insolubile: ce să facă ființa umană după ce a asistat la un număr de douăzeci sau treizeci de mii de răsărituri și apusuri de soare și a lăsat în urma lui înlocuitori? Dar viața lui se poate scurge și într-o permanentă dezordine, ca o revoltă împotriva soluțiilor invariabile ale acestei existențe, atacând sălbatic pe toți cei care o acceptă astfel, adică pe majoritatea oamenilor.
Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grigorescu
Plin de dezamăgire și revoltă,
'Nainte de-a muri, el și-a retras
Și Carul Mare și cel Mic, pe boltă...
Dar din păcate, boii au rămas
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
revolta
Să schimbăm varul în smoală, și piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale și visele mele.
Să tragem soarele de raze și să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toții, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopțile de vară.
Pruncul ce țipă din dorul de mamă
Să scoale din morți, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile și ție și mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească și ele după visele mele!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă
( Sufrageria nu știu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - și cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăși urechea Domnului Jean de la Fontaine.)
Tacîmurilor, linguri, furculițe și cuțite,
Le-am auzit revolta pe șoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Și stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Și repetăm o singură figură:
Din gură-n blid și de la blid la gură.
În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuți boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.
Din strălucita mea tovărășie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul mă trage pe linie moartă
Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.
Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.
Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!
Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.
poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Ascult, meditez și aștept să-nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluția morții
cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
și se gândesc la pribegie. mai ales că până și polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
și nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai știu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuți
dacă apuci să țipi nu mai scapi
ești obligat să trăiești
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marșuri de susținere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roșii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morții
și rostul morților e să putrezească
pentru a da naștere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
și declarate neconstituționale
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În romantism trebuie să distingem... două curente puternic deosebite. Romantismul pasiv, care caută sau să-L împace pe om cu realitatea înfrumusețând-o sau să-L îndepărteze de realitate, îndreptându-L spre stearpa adâncire în lumea lui lăuntrică, spre meditațiile asupra "fatalelor enigme ale vieții", ale dragostei și morții, enigme ce nu pot fi rezolvate pe calea "speculațiilor intelectuale" și a contemplării, ci numai pe calea științei. Romantismul activ tinde să întărească voința de a trăi a omului, să stârnească în el revolta împotriva realității și a asupririi de orice fel pe care o exercită această realitate.
citat din Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozite, biruri și taxe
De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc într-una,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Ostrogoților
Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei -
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: - "Tu-mi esti rege și bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân,
Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și revoltă, dar cu o relevanță mică.
Femeia finală
Căzând pe zări și-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
și toamna vine-n frunze cu turbare.
Lumina-n oameni, speranțând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineții rare...
Abia pășești, de zboruri ostenită...
Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.
Că moarte porți și n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticilor mei
Orice poet care se respectă are critici,
unii mai buni, alții mai grași,
cine nu are critici să și-i cumpere,
nu mă revolt că zboară muza,
fumez trabuc, mă simt ca-n sânul lui Avram,
Avram fumează și el trabuc,
Trabucul se bucură, diavolii țopăie,
La femei mă uit cu plăcere, le fumez și pe ele,
De sus până jos, na, că am dat-o în bară,
Nu mă tem de moarte, ea se teme de mine,
De multe ori i-am făcut figura,
Câinii fumează trabuc, păsările țigări mai subțiri,
Scriu prostii, dar mă simt bine, e unu mai muncitoresc,
Nu am nimic de făcut, o lene sfântă mă cuprinde,
Sfinții sunt leneși, îmi sunt tovarăși,
Cine nu face nimic nici rău nu face,
E mare lucru să nu faci nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cerul nopții se risipește peste pământ
într-un joc anapoda de culori
valurile răsculate mușcă țărmul iubirii
doar cei morți vor rămâne cu noi
muți, precum reproșurile
Sub pământ se revoltă rădăcinile
în timp ce trăim pe o strună prea subțire
când ea se va rupe
pe aceste meleaguri
va izbucni primăvara...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindromul revoltei
Mereu generații în pielea goală
o gloată rebelă pe străzi înfundate și murdare
înjurături naționale hippy și fond de Beatles
primul om pe lună lângă o teamă mondială
și o apăsare a unui război cald
numit fără sens și imaginație război rece
Secte ca ramuri ale unui copac uscat
alterări de areal cu smog rock moarte albă
nici speranță nici somn și sex fără opreliști
poezie de Nicolae Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta timp cât lucrurile sunt prezentate la un nivel suficient de teoretic, sunt înghițite cu ușurință. Poți discuta despre politica bunăstării, despre birocrația din domeniile medicale sau sociale fără să întâmpini nici o obiecție. Dar când începi să vorbești că în mahalalele barbare, monstruoase, pe jumătate decrepite, omul nu are de ales decât între o moarte lentă și una rapidă, între uzură treptată sau distrugere instantanee, toți se revoltă.
Saul Bellow în Iarna decanului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silogism anticartezian sau indiferența prostului ce sunt
Mă intrig:
Mi-e foarte frig,
Mă revolt:
Am doar un volt.
Și nu pot
Din cap să scot
Un amor
Înșelător.
Cum să fiu,
Să pot să știu
Ce să fac,
Să mă împac?
Ce să spun,
Să mă adun?
Ce să port,
Să mai suport?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitan Orlando Killion
Oh, voi, tineri radicali și visători,
Voi, cei naivi și confidenți,
Care treceți pe lângă piatra de la capul mormântului meu,
Nu ridiculizați înscrisul gravat cum că am fost căpitan în armată
Și soldat al Domnului!
Nu există aici nici o contradicție în termeni.
Pășiți pe alături în reverență și citiți cu sobră luare aminte
Cum un mare popor a încălecat cu strigăte de defiantă revoltă
Centaurul Revoluției,
Biciuindu-l și dându-i pinteni cu frenezie,
Tremurând de furie la vederea negurii care plutea dinspre mare,
Deasupra abisului către care se îndrepta
Sărind apoi jos din spatele lui în anticiparea minunii,
Întru celebrarea Sărbătorii Ființei Supreme.
Toți eram mânați de același sens al unei vaste realități
Care cuprindea într-o singură îmbrățișare
Viața și moartea, și îndatorați cum eram
Pentru soarta unei nații,
Cum aș fi putut eu, un mic blasfemitor,
Rămane doar blasfemitor
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ni sunt visătorii?
Nu știu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare,
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,
Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,
Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?
Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...
Și în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Sămănătorul (10 mai 1901)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morții la ospațul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai și, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credință pe care ți-l făcusem îmi cerea să astept și să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferințele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preț prea mare pentru viața pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunțării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; și faptul ca te-am cunoscut și te-am iubit m-a împăcat cu viața. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzație nelămurită de neliniște într-o conștiință arzătoare. Viața pe care am descoperit-o de când bucuriile și durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile și durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naștere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă și nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieții, care a crescut pe masură ce înțelegeam viața altora, căci pâna atunci, constiința dureroasă a înfațișării mele mă ținuse departe de ceilalți.
George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și revoltă, adresa este: