Citate despre moarte și revoltă, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și revoltă, dar cu o relevanță mică.
Am spus
Am spus că o iubesc, m-a acuzat de multe,
Primo nu am bun simț, nu am simțul măsurii,
Secundo a muri nu este de bun simț,
Adică a da colțul, a scrie versuri nu este de bun simț,
A fi urât nu este de bun simț, nici a fi frumos nu este,
Umbli strâmb pe străzi întunecate de tristețe,
Metafizica nu este de bun simț, a face circ, vai,
A fi nebun, vai, a cădea în extaz, oho,
Suferința și revolta nu cad bine la o masă îmbelșugată,
A fi clovn, no, no, no, fratele meu, că tăți suntem,
Ridicol? Și mai cum. Și mai ce. Încerci a spune ceva,
Dar nu iasă nimic. Citește Cartea lui Iov. Nu este vecinul tău?
Imperiul prostiei dăinuie peste veacuri. Nici barbarii
Nu-l pot distruge. Dar ceva am învățat viața nu trebuie judecată,
Este cum este.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem în comun, dumneavoastră și cu mine, începu el, o fascinație pentru tot ceea ce ține de sfârșit. Trăim într-o epocă păgână, de nepăsare și plăcere; omul, pe pământ se crede nemuritor și veșnic, ca și cum ar fi imunizat, protejat de statutul său suprem de ființă inteligentă; moartea surprinde și revoltă. De asemenea oamenii nu suportă să ducă lipsă de ceva, să întâlnească obstacole, să li se impună restricții, este domnia lipsei de limite și a liberului acces...
Laurent Graff în O singură fotografie
Adăugat de ABAS
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă letargică
Prunii iar s-au amețit
Într-un septembrie târziu,
Simptome de ftizic, gălbiu
Spasmodic înecat în tușit
Raza din ceruri se curmă
În pal nedeslușit orizont
Pianistul gavotei e bont,
De armonie, nici urmă
Balet confuz de frunze moarte
Ca-ntr-o speluncă rău famată,
Unde-i stripteuza revoltată
De preludii formal-agasante
Schelete se grăbesc pe trotuar
Pe lângă plopii descărnați
Miroase a clei de oase în Carpați,
Și Europa-ntreagă-i osuar...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citeam la focul iadului
Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.
În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
O lapidare-n plus, din răzbunare ,
Citeam la focul iadului postumii.
Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.
Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sera cu întrebări
cine să rupă spinii la trandafiri?
să nu rănească fluturii în zbor
și așa lumea e plină de martiri
și îngeri gingași din fașă mor.
cine să stingă vulcanii de foc?
acoperă oameni cu case cu tot
gem oceanele la sinistru soroc
pământul suspină în dangăt de clopot.
cine să purifice păcatele lumii?
planeta se revoltă așa cum știe ea
națiuni se războiesc precum nebunii
viața fiecărui om a devenit grea.
dacă ploaia n-ar avea putere divină
cine ar spăla omenească vină?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca și Ordinea Mondială
Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganți bogați...
Te au în pază.
E obosit si demodat,
Ingerul tău păzitor,
In corpul tău ți-aș implanta,
Un microcip nemuritor.
La trezit de dimineață,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tău din venă.
Eu te știu și cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz puțin și tac.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Decor între viață și moarte
Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
.
Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.
.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor între viață si moarte
Ascult, meditez și încerc să-nțeleg
tăcerea din gândul ce stă să pornească,
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
ajung la ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din vastul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 28.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jocul vieții
Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită să moară.
Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.
Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.
Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii - Nevoia de revoltă II
Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naște revolta.
Mă doare pieptul
Și ochii mă dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi și suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Și mă doare!
Mi-e frică...
Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oțel
De parcă mai contează diferența
Când efectul este la fel.
Mă ustură palmele
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Petcu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revolta
îmi spun unii cu glas șerpesc de evangheliști
să mă retrag bondar într-un borcan de sticlă
să-mi pun ochelarii de fericire și să cânt
petale, stropi, fluturi și îngeri
ochii mei văd petale însângerate
stropi de lacrimi
fluturi cap de mort
îngeri demoni
din garsoniera de la capăt de linie
orașul grohăie înghițind lumea
sufocat de gunoaie în descompunere
copiii se joacă cu bombe frumos împachetate
bătrânii secretari de partid fac planuri cincinale
tinerii epuizați împinși sub roțile metroului
oamenii își pun măștile de protecție
burduhănoșii din trecut râd
de la înălțimea catedrelor morale
într-o lume fără nicio noimă
poeta găsește o floare răzvrătită în cimitir
crescută din oasele studenților torturați
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții futuriste
rănile trecutului nu s-au cicatrizat
dar ce bine că este cosmică iubire
cu stelele nopții m-am armonizat
încât luminile să-mi râdă în privire.
uit să țin socoteala lucrurilor triste
mă agăț de raze ca de-un suprem extaz
descarc în poezie emoții futuriste
sunt floarea târzie pe-a cerului pervaz.
credința în Hristos vreau să se dezvolte
speranța și nădejdea e tot ce mi-a rămas
regret că am trăit cutremure, revolte
și-am deranjat lumina cu urletul din glas.
din câmpul amintirilor am strâns recolte
azi lupt cu moartea, înfrântă nu mă las.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între han și castel
parcă nu de mult venea primăvara și chiuiau bormașinile
și acum se aud însă altfel
nu e același efectul
chiar dacă morții din mine l-ar trăda pe kafka încă o dată
și i-ar publica manuscrisele
și înainte să dispară în fum
ar da foc toamnelor
acum și copiii din curtea vecinilor plâng mai strident
bruiați doar din când în când și absolut fulgerător
de amintirile lor dintr-o altă viață
parcă nu de mult venea primăvara
și noi ne perindam timizi și triști revoltător de străini
ca să nu spun alienați
între han și castel
între castel și han
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de ianuarie
I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte,
Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău.
Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână,
Deșteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână
Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni,
Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător,
Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni
Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieții navă ici și colo alergând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvarea
Lugubru șuier de salvare
Între a fi și a mai fi
O, Doamne, nu mă chinui
Îngăduie o amânare
De ce-o obsesivă întrebare-
M-au răstignit pe masă?
Seringi și pense mă apasă
Somându-mă la resemnare
Mi-e atât de clară neputința
"Fie ce-o fi" oftează axioma
De braț mă strânge, tandru, coma
De-aici încolo-i doar știința
Curg serurile din stative
Se zbat savante alchimii
Rezistă, suflete, sau vrei să fii
Topit în sumbre substantive?
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul meu
E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămașă,
Tremură toată, patimă lașă,
Ating tufișul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolți,
Mor la tensiunea de o mie de volți.
Prea mari orașele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deșertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul și spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu știu și umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii lui Ahile*
Privindu-l pe Patrocles mort
cel atât de viteaz și de viguros, atât de tânăr
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în fața acelei lucrări a morții pe care trebuiau s-o privească.
Și-au înălțat capetele, și-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
și l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viață, ucis,
doar carne și-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viață la marele Nimic.
Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori și i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetați
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiți mei căluți.
ce treabă aveați voi acolo jos,
printre pateticile ființe omenești, jucării ale destinului?
Voi nu cunoașteți moartea, voi nu veți îmbătrâni niciodată,
și, totuși, suferiți pentru niște dezastre efemere.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut...
Aș fi vrut să îți scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese,, Te iubesc!" să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoșesc!
Aș fi vrut să îți spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai ești dodoloață,
Străini că-i numim pe frații de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreață.
Aș fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ți vor azi dictatură,
,, Patrioții" flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.
Să-ți grăiesc aș fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea și chinul
Urșilor împușcați, ciocârliilor moarte.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și revoltă, adresa este: