Citate despre moarte și ritm, pagina 2
Pustiu
Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
și plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea și lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
și ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineții
cu clipe pustii și sute de ofuri.
Pustiu - o inimă rece promite iubire
și scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
și-n urmă a rămas o inima tristă,
ce așteaptă iubire...
Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vox in deserto
Noi, existăm, nu viețuim. Dar oare
Nu este cel mai prețios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvățăm să viețuim încet?
Secretul totuși îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân'la țintirim.
Mașina s-o lăsăm să se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viață s-a scurtat mai tare.
Păcat că toate-acestea își află un răspuns,
Dacă cumva își află, abia când am ajuns
La poarta de la care privim în urmă cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăștie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără țel și fără drum,
Tot singur moare.
Să-l mai împungă oare și-un ultim, crud regret
Că n-a știut să viețuiască-ncet?
poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băboaiele
Băboaiele dansau în depărtare
pe ritmul bunelor maniere
aplaudau onanii cu lentoare
tufișuri le săreau din floricele.
Venea și moartea-n ochi învinețită
cu morții călușari în spate
la spate de coasă nebelită
printre băboaie ea dădea din coate
Ce rânjet!
Ce belită minunată!
Cât vicleșug în ochii diafani
Băboaiele cu mintea crăcănată
dansau
iar moartea le-arunca cu ani!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturii albaștri
Mă simt ca un mamut căzut în transă
Împleticit confuz printre printre scaieți
Jucat la zar de niscai nătăfleți
Un laitmotiv damnat și fără șansă.
Din toga răsfirată o agrafă
Cadența unui ritm pierdut de mult
Răvășitor motiv ades ocult,
Un blam pecetluit de o parafă -
Din pocnetul de armă sec și orb
Sânge fraged picură pe drum
Victime tenebrelor de fum,
Vulturii de piatră vin și sorb;
Trec prin mine leii și pantere
Condamnați in nuce la migrații
Împovărate runele de grații
Și robii trag întruna la galere
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor prietenii
- In memoriam Ana Podaru
Aud iar voci pe scena ce devora destine:
"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".
Rătăcesc trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste vorbind de moartea lor.
Și simt cum vertical se scurg parcă poeme,
Prin timpul vlăguit de-atâta exigență,
Dansând printre fantome, în noaptea disperată,
Mai trece câte-un suflet spre noua existență.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsător...
Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabușesc munții de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniștea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foșnește în suflet
Teamă și urlet.
Toate mă dor! Și mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a Baba Oarba
Pulsând rugi
în inima nopții,
înaintez pipăindu-mi
cuvintele.
Fur de la tine o literă,
de la ea o silabă
și uite așa,
încropesc o poezie.
Muza îmi surpă creația
după multe căutări,
în bezna talentului.
Ochiul meu,
animal de pradă își caută
și el menirea,
stârnind oceanul,
care mă lovește ritmic
în timpane!
Îi cade nopții cortina,
doar ca Tempel-Tuttle
să mă îmbrace în Leonidele ei,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsător...
Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabușesc munții de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniștea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foșnește în suflet
Teamă și urlet.
Toate mă dor! Și mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latențele ce mor
În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latențe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi și pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente așteaptă răbdătoare,
ascunse după ceața sau după întunericul privirii.
Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găsește drumul spre scoică
și zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mișcătoare
sau castele de nisip,
așa și viața noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fără s-audă, să simtă, să știe
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire?
Reții, când îmi erai iubită
-Nu te aveam, erai cu altul-
Făcusei zilnica-mi ispită;
Erai soție, eu amantul?
Revezi, cotloane unde-ascunși
Și plini de patimi revărsate
Ne căutam, întrepătrunși
În zbuciumul vecin cu moarte?
Resimți arome slobozite;
Amestec de parfum și trupuri
Când ne-mbătam dorinți trezite
Din așteptări, din începuturi?
Rescrii misterul neînțeles
De pasiuni înzdrobitoare;
Cum varsă-albina din cules
Veninul din nectar de floare?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și ritm, dar cu o relevanță mică.
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fulgii
Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără numar,
Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr
Al dealurilor prinse de-o crustă argintie
Oștiri de nori aleargă...-Ce surdă simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?
Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă
Și-ati pus în peisagiu un nou fior de viață,
Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!...
Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare,
Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare,
Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite,
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite...
Cad fulgii sovăielnici, asa cum în poveste
Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste
Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă.
-Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă,
Ținuturi ale minții, lăsași să vă-împresoare,
Lăsați să cadă-într-una din neaua altui soare,
Ce, veșnic, brațul ritmic al timpului aruncă...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o liniște ca-n cer
E-o liniște ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar și trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!
Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
și-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.
Și ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie
sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topește și apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
It's all baloney!
Cu alte cuvinte GOGOȘI, hrana, locul și crima,
Spuse profesorul Blima, Excesescu îl contrează
Cu un brad și cu o brează, iar eu vin din Engadin
Cu biciușcă și lumini, spectatoate nu-s doar Hus,
De poeme sunt sedus, nu alerg la maraton, prefer
Statul la balcon ori căderea-n gol deschis,
Cum se-ntâmplă și în vis. Ochii, ochii, ochii mei
Au murit ca niște miei, peceneg cu peceneg
și cuman c-un singur neg, iar caii de-aluminiu să mă pască,
eu v-am iubit, am ars precum o iască. A trecut vremea,
schimbăm ritmul și rima, deci a trecut vremea oițelor fericite,
a lupilor cu rochițe de vară, șeful cel mic îl naște pe cel pitic,
din Marx în Lenin, în Stalin, apoi în salina amară, viață pe creștet,
la creșă e Beckett, el joacă-n persoană, absurdă hârjoană,
să-l batem sălbatic, iubim doar ce-i static și logic și clar,
că n-om fi măgari, s-au terminat și funeraliile, succes,
s-a încheiat un an, progres nu văd, dar simt cum crește
o ură oarbă ca-n Pacific doar un pește, avea bătrânul meu
trei aripi de gigant, el poposi din Spania-n Levant,
apoi a fost un înecat frumos, zâmbea timid din piele și din os,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
moartea e ca bezna cu gura flămândă
mușcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvață cu-al meu zbor către infinit.
nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături știu că voi învinge.
lumina vie domnește în adn-ul meu
melodii cerești răsună în suflet
uneori și noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.
în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor trei romanțe
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanțe...
Și-n trei romanțe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinși pe veci
Uitați în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi:
Romanța primă
Voi scri-o-n gustul florentin -
Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -
Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Că-ngrămădiră credincioșii
Pe groapa primului creștin...
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și ritm, adresa este: