Citate despre moarte și roz, pagina 2
Toamna
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la ferești,
Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povești...
El povestește despre moarte foi
Pe care le gonește ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morți, și ți le aruncă-n geam.
El stinge crini, și roze, și zambile,
El frânge ramuri,
Și plânge, și se tânguiește zile
întregi și nopti întregi, necontenit.
Acuma stins și parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi își schimbă fără veste tonul
Și uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Și suieră, și fluieră, și vuie,
Și vâjâie, și hohotă, și geme
[...] Citește tot
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ne-a dat o viață nouă
Petalelor de roze de azur
Doine și balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Și dragostea dintâi a firii.
Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni și crivăț dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curățase de noroi.
Viață supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.
Și mic și mare vin să vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinței spadă,
Moartea ne-a dat o viață nouă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Astăzi ne jucăm
de-a mersul la înmormântare
stau pe roze și strănut
regulamentar câteva secunde
așa a făcut și defunctul
înainte de plimbarea
cu izoleta
jucăriile cu viața s-au uzat
s-au cariat ciupite
de coronavirus
astăzi ne jucăm de-a mersul la funeralii
suntem numai opt persoane
conform ordonanței ajung
pentru un om mort
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea mea
Nu veni când voi fi moartă
Să-mi stai alături lângă movila gri;
Și nici n-aduce narcise înflorite
În amintirea iubirii care-a fost;
Eu nu voi fi acolo.
Acolo nu vei putea să mă găsești.
Eu te voi vedea în ochii
Copiilor pe stradă;
Mă voi apleca să te-întâlnesc în fremătul de ramuri
Al copacilor năvălind în floare
Și te voi mângâia cu aerul învolburat
Al furtunilor de vară;
Îți voi da putere să-ți continui urcușul
Pe colinele veșniciei;
Îți voi răcori trupul obosit în felina
Apă curgătoare a râurilor limpezi;
Îți voi încălzi mâinile generoase și trudite în lumina
Focului aprins iarna în cămin.
Te voi alina cu uitarea adusă, strop cu strop,
[...] Citește tot
poezie de Juanita De Long, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie cu roze
Sunt ultimile roze, Septembrie, și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.
Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Și calomfir sălbatec și iarbă colilie
În parcul plin de urne și de melancolie.
Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfințit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle și opale.
Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze și urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale și mai îndepărtate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Azi s-au ofilit albele roze,
Mâine din speranță se va naște-o altă floare.
Așa se întâmplă și cu noi, să știi.
Astăzi murim în frăgezimea vremii,
Mâine renaștem mai puternici inhalând viața-n plămâni mai tare.
poezie de Alessandria Spătariu (25 august 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rosa cogitans
Când totul își urmează statornica orbită
și electroni și aștri ca niște valuri sună
în malul existenței, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?
... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopțile amorfe ale țărânii oare
ce forță limpezită, fantastică nevroză
și pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?
Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
așteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.
Nu-mi spune că-i egală cu sine suferința...
E un incendiu sacru ce mistuie, și arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Ființa
de-a pururi dătătoare de viață și de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură și alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu cine
nu știu cine
m-a învățat să iubesc?
poate respirația ta
pe pragul morții,
poate oglinda tainică
a oceanului
deasupra căruia se despletea
luna și devenea roaba
trupului întunericului,
poate stampele infinitului
înmuiate în azurul tainic,
poate rozele brodate
cu adieri de brize
și rostirea teiubescurilor
printre alte și alte morți
și plecările tale din setea ființei
și sufletul flămând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La România
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viață și color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged și desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Și nimic n-aduce ție
Viața și mărirea ta!
Dragă, moartea locuiește
Chiar în sânul tău frumos.
Unde mergi ea te-nsotește;
Orice faci e de prisos.
Când în dorul ce te-abate
Tu încaleci să combați,
Un fiastru urcă-n spate
Și iți zice să abați!
Când pe râul organizării
Vasul tău vrei a-l purta,
Un fiastru, al pierzării,
Pune mâna-n cârma sa.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colibriul
Colibriul verde, rege pe coline,
Văzând greaua rouă și un soare blând,
Strălucind în cuibul tors din ierburi fine,
Raze răcoroase-n aerul vibrând,
Zboară la izvorul apelor vecine,
Unde-n bambus marea vuietul și-a frânt,
Unde-asoka roșă, cu-adieri divine,
Înflorește-n inimi jilav fulger; vânt,
Către floarea de-aur se coboară-n poză:
Dragoste atâta bea din cupa roză,
Până îl ucide, neputând s-o sece
Pe-a ta gură pură, prea-iubită, scut,
La fel al meu suflet moare și petrece,
Parfumând-o, grabnic, primul meu sărut.
sonet de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nava morții
I
Acum e toamnă, e vremea fructului care cade
și-a unei călătorii lungi pe apele uitării.
Merele cad ca niște picături mari de rouă,
umplându-se de vânătăi, pentru-a evada din ele însele.
Și-a venit timpul de plecare, de a-ți lua rămas bun
de la tine și-a găsi o ieșire
din sinele care se prăbușește.
II
Ți-ai construit nava morții, ai pregătit-o?!
O, construiește-ți nava morții, pentru că vei avea nevoie de ea.
Gerul neîndurător e aproape, merele vor cădea
unele după altele, rănindu-se, pe pământul înghețat.
Și prin aer vine moartea ca un miros de cenușă!
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna fluturelui
te-ntrebi unde-s fluturii iarna
s-au deghizat în fulgi de nea
și zboară dinspre cer spre pământ
topindu-se pe obrazul tău
nu-ntreba unde-s fluturii iarna
aripile lor se opresc pe reverul hainei tale
în părul tău
caută coloritul florilor
parfumul lor
uneori dansează
alteori se odihnesc pe pleoapele tale
pe buzele tale
ei cred că-s petale de maci
sau de roze
uneori mor striviți de copite de cai
alteori se transformă în oameni
sau aripi de îngeri pierduți prin zăpadă
poposesc în palma copiilor
[...] Citește tot
poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță fără muzică (Că ne iubim știe lumea toată)
Că ne iubim - și-o știe lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu știm,
Nici lumea nu va ști...
Și nu va ști-o, poate, niciodată...
......................
Ne-am cunoscut în țara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Și-n bleu.
Și ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu își pregătește arcul,
Să-și bată joc de cei ce-l ocolesc...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și roz, dar cu o relevanță mică.
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și tu prin timpul meu arar trecând
și timpul și-ntinde trupu-n
cenușa de doi stânjeni
îndoliază azi și zboară
văzul meu cărunt
și vălul roz pictat cu tuberoze
ți-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniți
tocmai din ostrovul Miklosich
și urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci și pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
și-al lumii ospăț de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muma lui Ștefan cel Mare
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă ca o garofiță;
Căci în bătălie soțul ei dorit
A plecat cu oastea și n-a mai venit.
Ochii săi albaștri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele și crinii pe față-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, și de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oștire fuge sfărămată.
Dar deschideți poarta... Turcii mă-nconjor...
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Scrisoarea unui prost făcut grămadă
Îți scriu, săraco, că te părăsesc și gata,
M-ai jefuit de tot și m-ai jucat,
Am să blestem pe veșnicie data
La care, ca pe-un prost, m-ai fermecat.
Te-am cunoscut chiriașă-n sărăcie cruntă,
Îți valora tot neamul cât șapca mea roz Boss,
Eu am crezut că mă iubești pierdută
Pentru că sunt băiat citit, fin și frumos.
Ți-am dat parfum de la Paris, materialisto,
Că nu-ți plăcea niciunul din Obor,
Mi te-ai vândut ca Faust lui Mefisto,
Să-mi dai parfumul înapoi că te omor!
I-am luat lu' mă-ta ochelari Dior și geantă,
Când m-ai amenințat că te măriți cu altu',
Cu Gogu, ditamai șofer de basculantă,
Coleg de pușcărie-n '82 cu tac-tu.
[...] Citește tot
poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și roz, adresa este: