Citate despre moarte și trenuri, pagina 2
"Ați ajuns la capăt, coborâți din tramvaiul vieții," se adresase imperativ Moartea către călătorul, bucuros că scapase de aglomerația din vagon.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
elipsă în jurul tău
accentuez și tai
elipsă de pamânt pentru soare
sunt parcă 5 miliarde de ani
și mergem
plecăm
soarele se extinde
tu mori, eu mor, noi trăim
șinele se dilată
e vară?
aud trenul cum galopează
e muzică pentru mine
ce bine că mai avem
5 miliarde
poezie de Ovidiu Arsene (iulie 2018)
Adăugat de Ovidiu Arsene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre fericire
A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieții
nu mai oprește în gară...
Aleargă
pătând șinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în brațele morții...
În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
și deschide-i
poarta spre infinit...
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"La trecutu-ți mare..."
"La trecutu-ți mare..."
Istoria de fapt stă singură-n picioare,
Vreo țară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.
Cu noi ne-am bătut și ne-am învins mereu singuri,
Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleași linguri.
Alți sfinți ne procurarăm cu sărbători cu tot,
Sunt mult mai iertători și strălucitori în scrot.
Brâncoveanu cu fiii muri pentru țară,
Dar sfinții de import nicicum nu au să moară.
Scăpați de principii, și dezlegări la avort,
Ne înghesuim confuz cu toții la export;
Avem pașaport și raport acoperitor
25 litri alcool pe cap de locuitor.
"La trecutu-ți mare", urez " mare viitor"!
Dar unde îți e prezentul, somnoros popor?
Cu sute de biserici, popor lacrimogen
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion
Nu știu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îți dau în schimb un vis tinere domn
Și astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Și singura iubire a ta
Sunt eu și nu mă poți visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ții în brațe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îți dau în schimb un ciob de megaclipă
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Bună ziua domnișoară
te aștept cu flori în gară
întro lungă zi de vară
trenul stă să nu apară
bună ziua domnișoară...
Sara bună domnișoară
mă îmbăt cu apă chioară
sper să nu fie gargară
trenul a venit de-o oară
eu te-aștept deși e sară...
Mai stau doar o oră-n gară
scumpă floare domnișoară
de nu vii în astă vară
dragostea poate să moară
ziua bună domnișoară...
Timpul nu așteaptă, zboară
și... vezi bine, bunăoară
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (8 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că poți...
Fumează-ți țigara și golește ibricul
Apoi, cu uimire, admiră-mi nimicul...
Admiră-mi veșmântul din ploaie și dor
Și inima vie, măcar până mor...
Admiră la mine tăcerea de mort,
Admiră iubirea și dorul ce-ti port
Și poți, fără noimă, să admiri indecența,
Sărutul furat, gelozia, demența...
Admiră-mi eșecul și gândul rămas,
Privirea duioasă și ploaia din glas...
Admiră și valul de sânge-n cădere,
Și clipa în care te îmbrac în tăcere.
Admiră cerneala din calimară
Ce-ajunge la tine ca ploaia de vară,
Ca trenul prin gară când nu se oprește
Sau ghilotina-n cădere, cum călăul iubește...
poezie de Iulian Bostina (15 octombrie 2021)
Adăugat de Iulian Bostina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, ningere, ningerime
Ninge suav,
ninge blând.
ninge feroce;
ningere cu funii de spânzurători
ningere carnasieră
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor, fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdrențuite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, grohăit,
ninge ca-n schituri și ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiază de-a dreptul pe oasele
bărbaților singuri, din trenuri singure,
ninge cu sfărâmături, cu fisuri, cu găuri de răni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perforându-ne țeasta, ne ning trupurile ce ne-au trădat,
ninge ca-n săli de bal și săli de disecții
ninge ca-n odaia risipitorului
ce lasă, murind, lumina aprinsă și zăpada aprinsă
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, ningere, ningerime...
Ninge suav,
ninge blând.
ninge feroce;
ningere cu funii de spânzurători
ningere carnasieră
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor, fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdrențuite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, grohăit,
ninge ca-n schituri și ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiază de-a dreptul pe oasele
bărbaților singuri, din trenuri singure,
ninge cu sfărâmături, cu fisuri, cu găuri de răni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perforându-ne țeasta, ne ning trupurile ce ne-au trădat,
ninge ca-n săli de bal și săli de disecții
ninge ca-n odaia risipitorului
ce lasă, murind, lumina aprinsă și zăpada aprinsă
[...] Citește tot
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva...
Cândva am fost copil și eu.
Am fost copil ca tine.
Pământu-întreg era al meu,
N-aveam lipsă de bine.
Cândva am fost tânăr și eu.
Am fost tânăr ca tine.
Mi se părea că sunt un zmeu,
Că stăpânesc o lume.
Cândva am fost bărbat și eu.
Am fost bărbat ca tine.
Am dus pe umeri ce-a fost greu,
Când am unit destine.
Acuma,
Am uitat copilăria,
Tinerețea mi-a trecut,
Am uitat și bărbăția...
Puterile mi-au scăzut.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt doar ce am primit
Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelații i-am avut...
Sună dorințele promise
La ușa mea dintr-un trecut.
Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă și polară
Purtată de acel ceva.
Și încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deși respiră
Zicându-și vesel: "Eu trăiesc!"
Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aștept visând.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Într-o zi voi urca într-un tren...
într-o zi voi urca într-un tren...
cu ranița mea cea grea în spinare
plină cu tot ce-am adunat de pe drum...
și-n liniștea vagonului voi deșerta
toate amintirile mele de-a valma
le voi lua pe rînd și le voi șterge de praf
cum iconarul și-așază icoanele la margini de drum
și ele vor lumina și vibra la fel ca atunci
clipe oprite în chenare de lemn afumat...
va străluci în soarele unei amiezi de demult
cîmpul cu iarba înaltă și florile multicolore
tata încordat și gol pînă la brîu și coasa
șuierînd ca un șarpe de casă prin iarbă...
bunicul ghemuit pe prispa joasă de lut
cu pipa alene fumegînd în colțul gurii
și păunul cu trupul lui arcuit pe șura cea veche
cu țipătul tragic ca o chemare de moarte...
[...] Citește tot
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum către tine
alerg pădurea peste un deal
trec cu trăsura prin încăperi
trenul electric pare un cal
pasărea-pește cântă de ieri
înger femeie dintr-un bărbat
la rugăciune am să renunț
un câine râde îmbălsămat
și-ntr-o sămânță umblu desculț
cioburi mioape taie în lemn
vârfuri de scări spre zeppeline
c-o mângâiere până la semn
un curcubeu suie pe șine
vând amulete într-un popas
urmele arse mușcă din porți
sunt caravane cifrele ceas
ducând prin oase șiruri de morți
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la diferență sau, mai pretențios spus, respectul alterității ar putea să fie reclamat de orice slugă a securiștilor. Admit că nu știu cum să mă port cu acești colegi de specie. Nu îndrăznesc să-i iert, pentru că, iertarea fiind un act personal, nimeni nu are dreptul să ierte în numele altora, al victimelor, în primul rând. Ar fi imoral. Nu merită să-i urâm, pentru că nu merită să cădem atât de jos. Nici să le plângem de milă nu este cazul; nu suntem la fel de sentimentali ca ei. Autorilor atâtor vagoane de delațiuni, care au contribuit cu succes la aruncarea în închisorile politice a milioane de cetățeni onești, la moartea în detenție a sute de mii, la răspândirea fricii în toate structurile sociale, la destrămarea familiilor, la terorizarea populației și la o mulțime de ticăloșii mărunte, nu le-ar strica puțin dispreț.
Florin Pavlovici în Tortura, pe înțelesul tuturor (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Variante pe ales
Sunt zile în care viața mi se pare o povară
Și sunt nopți în care timpul mi se pare infinit
Dimineți în care trupul mi se pare ca o gară
Seri în care sufletul mi se pare tren grăbit.
Călător stingher prin lume fără nici un crezământ
Fără nici un fel de rude, nu prieteni, țară neam
Ar mai fi ca variante Dumnezeu și un mormânt
Am de-ales, nu mă pot plânge precum alteori plângeam
Voi vota să mor, probabil sau să merg la Dumnezeu
Am atâtea variante că nu le mai știu nici eu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
noaptea este o pasăre ce stă cu aripile sub pământ
și ghearele înfipte în piatră
pe piept încă se mai văd tușe vineții de la ultimul asfințit
neclintită în întuneric
nu și-a învățat zborul nici mersul
inima are bătăi de sânge coagulat
sub pleoapele închise ard manuscrisele unor îngeri divorțați
sau bolnavi de cancer, copii care trec printr-o naștere fără sfârșit
câteodată plutoane de execuție ieșite la pensie
din plictiseală aranjează cu ciocul în linie dreaptă
mucuri de țigară aruncate de morții suferind de insomnie
un pictor beat pictează pe ziduri
portrete de praf și fum
un leu pierdut adulmecă ceva în curtea unei biserici
scrutează luna cu o privire umană
apoi dispare în spatele gratiilor
același tren ruginit traversează orașul
negăsind o gară
dragostea umblă de-o viață ca o prostituată pe străzile pustii
și nimeni din oraș nu are bani destui
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (13 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi de mai
Visele se nasc și mor,
Proiectez acoperișuri pentru suflete,
Tu știi drumul...
Copacii verzi privesc spre soare,
Destinele se vând la colț.
Am la borcan aer de mare,
Inimile preferă hoți.
Linii de tren se odihnesc,
Locomotiva n-are chef.
Pe pat de sălcii te aștept,
Tu vrei s-ajungi la UNICEF.
Așa e viața când suspini
Cu pieptul plin de nostalgie,
Cumpăr vaccinul cel mai fin,
O zi de mai, e oare veșnicie?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și trenuri, adresa este: