Citate despre moarte și urși, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și urși, dar cu o relevanță mică.
Frații lui Țugulea adunase pe toți megiașii, zicând că a intrat ursul în sat. Când veniră și văzură pe Țugulea, rămaseră ca bătuți de Dumnezeu. Calul lui Țugulea sări și-i omorî pe amândoi cu picioarele, apoi veni lângă stăpânul lui cel adevărat, lăcrimă și îi linse mâinile. Când auziră megiașii faptele cele proclete ale fraților lui, ziseră că urgia lui Dumnezeu a căzut peste dânșii, omorându-i calul. Tocmai istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui Țugulea, când deodată se auzi un zgomot în curte. Ieșiră să vază ce este. Ce gândiți că mi-au văzut? O ceată de ostași. Căpetenia ostașilor descălecă, se apropie și-i dădu niște cărți împărătești. Împăratul stririlor murise. Această carte ce-i aduse era adiata împăratului. Căci bolnav fiind pe patul morții, l-a fost întrebat sfetnicii și gloatele pe cine lasă împărat, pentru că n-avea alți copii. Împăratul le-a fost răspuns că mai vrednic nu cunoaște pe nimeni decât pe Țugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscălit de împărat și de toată obștea.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imposibila nuntă
Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
[...] Citește tot
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amigdalita
ai băut singură
cu înghițituri strangulate
din apa râului care trece, la rece
prin epoca
ta de piatră dospită (?!) acum
să mănânci tot așa
o bătaie soră cu moartea
de la ursul de peșteră prin
evocarea lugubră
a copiilor secerați de
amigdalită-ntre blănuri
de mamifere - mult
mai mărunte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursul îndrăgostit de vulpe
Mergând ursul prin pădure
A văzut vulpea șireată,
Ce vroia pește să fure
Prefăcându-se că-i beată.
- Coană vulpe, ce-ai băut
Că te clatini pe picioare?
Să furi pește te-am văzut...
Poți răspunde, oare?
- Ursule, mă mai gândesc
Glasu-mi este tremurat,
Și nu pot să îți vorbesc
Despre pește și furat.
- Atunci, ești vulpe "cinstită"
Poate că mi s-a părut...
Ai băut, ești amețită
Și eu hoață te-am făcut?
[...] Citește tot
fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea leului (fabulă)
Leul, de multă vreme, ridicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânșii o veche prigonire,
Și gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să știe
Cui mai mult se cuvine
Să ție pentru sine
Un petic de câmpie
Și un colț de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărțea ținutul și straturile lor.
Acum sânge mult curse, și multe luni trecură,
Făr-a se putea ști
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Și bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în Yoknopatawpha
În lumina de august aș vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway și More,
Why is the world.....? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulțumire, TU.
O sclavă și-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah, Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăți pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma, as I lay dying,
Te visam, darling, ești peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
"Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de ușor, depinde".
Fantoma Lolita se strecoară și ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Și totuși pe Trotuș se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama, dimineața ca o șopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duș rece ca gheața,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula fricosului
Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
și se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, și nici cuțit".
Și tot gândindu-se, așa, îndată
aude mormăind în față,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neștiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi și nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.
Și morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.
fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Gelu
Răzleț din oștirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Și piere.
Din rană și-ar smulge săgeata
Și n-are putere.
Pierdut-a și oaste și țară.
E noapte-n văzduhuri; și rară
E zbaterea apei, când valul
Atinge cu aripa-i malul
Iar Gelu, prin noapte stând singur,
Vorbește cu calul:
Vai, murgule, jalea mă curmă!
Mă lupt cu durerea din urmă,
Căci rănile-mi sapă mormântul,
Degeaba împrăștii tu vântul
Din coamă, piciorul tău scurmă
Degeaba pământul.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:
De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus,
Din tot ce-am avut,
Și pâine și sare,
Și laptele muls,
Cald, alb, în șiștare,
Pe masă la mine.
De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Blestemul vânatului cu carne roșie
Azi m-a țintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniță de vânat
Și de vin alb de Muscat.
Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei și o lăptucă
Și nu mai am chef de ducă.
De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Și stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!
Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Și mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voievodul de piatră
Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.
Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.
Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La groapa de cuvinte
Tinerii cu stele bătrâne
în cioc
se privesc și nu le pasă
cum moartea în pantofi cu toc
dansează la coasă...
Nu e nimeni peste nimeni
nici un glas în colțul gurii
Nici un gram de urs nu crește
peste fructele pădurii
Nici o râmă să se lase
în pictura unui graur
nici un șoarece-i reziste
șarpelui venin de aur.
Așadar și prin urmare
mulți au luat-o înainte
și-o grămadă înapoi
peste groapa de cuvinte
scotocim noi între noi...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e frumoasă ca o păpădie
Viața e frumoasă ca o păpădie,
Sufli și se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă și fumează Kent,
Fata lăcrimează, urșii se ascund,
Mormăie-n tufișuri un defunct burgund.
Cândva mușchetarii viața și-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa și în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.
În Țara Minunilor n-am fost niciodată,
Deși cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi și dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viața și moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vladimir
Țopăie morții în cimitir,
Sus e statuia lui Vladimir,
Oasele urșilor saltă-n cavou,
Umblă Columb, în mână c-un ou.
Dansează beat bietul Falstaff,
El nu e fals, nu este grav,
Capul ce joacă nu e tăiat,
Milă îmi este de proful Unrat.
Femei istorie, femei glumind,
Deltele cresc, crime și grind,
Află sub unghii probe legale,
Faptele sunt doar cacialmale.
Masca veseliei a fost furată,
Carnavalul fuse chestie bluffată,
Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi,
Mitraliera pare coadă de ghitară.
Zei pe sticlă leagă vorbele, făloși,
Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși,
Bustul, salsa, fundul câștigă teren,
[...] Citește tot
poezie de Bori Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragedia codrului
Cu gândul la slăvitul Eminescu...
Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creștea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...
C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de șef
Să despădurească munții
Oricât are dânsul chef!!
Taie codrii de aramă
Moșteniți de la părinți,
Noii-mbogățiți și-i schimbă
În purcoaie de arginți...
Lux, Bănet, Înavuțire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din țară
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pădurea în gând
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.
mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și urși, adresa este: