muşte şi viaţă

Cântecul celui mai înalt turn

Trândavă juneţă
Roabă orişicui,
Din delicateţă
Viaţa mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ţi arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.

Trândavă juneţă
Roabă orişicui,
Din delicateţă
Viaţa mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis

Peştii (planând prin aer, în luna iunie,
Părăsesc la amiezi lichida apelor domnie)
Ei se avântă-n cunoaştere, dezlegând la o adică
Multe mistere legate de speranţă sau de frică.

Peştii ştiu c-au Iazul şi Pârâul lor cu apă curgătoare;
Dar Dincolo de ele nu mai este şi-altceva oare?
Viaţa asta nu-i Totul, există ceva mai măreţ la alt nivel,
Sunt ei convinşi, ar fi mult prea neplăcut să fie-altfel!

Nimeni nu trebuie să aibă dubii dintre noi:
Când va veni, Binele va veni din Apă şi Noroi;
Şi-n mod sigur ochiul evlavios, cu necesitate,
Trebuie să vadă un Scop înalt în Fluiditate.

Puţine ştim, dar ce spune Credinţa-i adevărat,
Viitorul nu-i nicidecum un Ţinut Uscat.
Noroi la Noroi! Vârtejul morţii se-apropie, cumplitul,
Dar nu-i aici Sfârşitul, nu-i aici Sfârşitul!

[...] Citeşte tot

poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

comparaţie

Un pui în coajă – au spus unii -
Iată ce-i viaţa ce trece
În lumea strâmtă şi îngustă
Viaţa nu-i decât o muscă.
La spital – rază de soare – doctorul zâmbeşte trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agaţă-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muştele îngheaţă!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Uşa se închinde-n urmă, paşi se-aud pe holul sec
Asta-i viaţa din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viaţa ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Şi la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot aşa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Şi prin uşa ce-o deschide...
Cine ştie ce urmează,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: E greu de crezut că ai putea avea duşmani.
Lucian: Aşa ţi se pare ţie, din cauză că eşti foarte bună. Cum reuşeşti?
Maria: Explicaţia ar fi simplă: Trăind mereu printre plante şi animale, iubindu-le, preţuindu-le şi îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă şi bună. În plus, aş putea afirma că am reuşit să înţeleg adevărata valoare a vieţii.
Lucian: Adevărata valoare a vieţii?! Şi care ar fi aceasta?
Maria: Nu ştiu dacă într-adevăr am dreptate şi chiar aş fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existenţă însăşi.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; şi nu mă refer doar la fiinţele vii, ci şi la plante, pentru că şi ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte fiinţe, doar pentru că aşa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care convieţuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar aşa! Chiar şi o muscă, o floare sau un microb este la fel de important şi poate revendica aceleaşi drepturi. De ce? Pur şi simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existenţa noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor şi deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepţia oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare îşi are rolul şi rostul bine determinat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare cu ţepi

- Iubito, hopa sus! Priveşte! Ce apus!
- Ce muşte, ce bondari! Şi... n-am nici ochelari!

- Aruncă o privire, tu, marea mea iubire!
- Aş arunca, mai bine, tot praful de pe mine!
- Hai, suntem în natură, doar dăm şi noi o tură!
- Ce minte creaţă ai! Vrei să mă-nţep c-un pai?
- Aici aş vrea să fim, o viaţă să trăim!

- Ooooo, ţi-ai făcut un plan! Tu singur. Mitocan!
Ţăran! N-ai nici Merţan! Speram, acum un an,
Că o să-mi fie bine prin alte ţări străine,
Să fiu şi eu ferice. Acolo, nu prin spice
Şi nu mai vreu s-amân. Adio, nu rămân!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"High tech"...

... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieşite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiţi de raze cum şarjele de laminoare,
ori plini de ţepi ca acele de brad cu vârf de gheaţă în stilete
şi păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanţe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoşei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agăţate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă şi epitete!...

... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmiţat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mişună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-şi amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din şansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moşteniri... şi-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...

rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un hoit

O, suflete-aminteşte- i priveliştea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineaţa-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundiş zvârlit,

Îşi desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele şi, puhav de venin,
Nepăsător şi cinic, îşi deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.

Putreziciunea asta se răsfăţa la soare
Care-o cocea adânc şi liniştit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit

Şi cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori...
Simţind că te înăbuşi, ai şovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o zi cu fluturi

Îţi înfloreşte gândul când te culci
Şi simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.

Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muşte uitarea iubirilor apuse.

Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aş vrea din lanţuri să te rup
Şi să topesc zăpezile de frig.

Amirosindu-ţi sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simţuri,
Aş întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimţuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un biet moldovan...

Sunt un biet moldovan
Şi mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Şi nu domn ci tovărăş

Desparţit de ai mei fraţi
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară

M-au făcut comunist
Şi-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Şi mancurt fără ţară

Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Şi-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa cu strugurii geluiţi

Mai am o ţigară după ureche
şi o valiză ticsită cu trenuri şi gări
Pe tavan o muscă se apropie de punctul fix
în care am obosit să privesc vecinătatea.
Din sertare plămânii îmi respiră
scrisori, ziare vechi şi vederi nesemnate.
Încolonarea!
deget... palmă... braţ... colivie!
Următorul!
deget... tarsiene... copac... păpădie!
Acum voi graurilor!
Să trăiţi!
La datorie!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum zbura pe stradă un rinocer

înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
şi a muşcat ca un maidanez
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muşte
o roată de la o super maşină

pe deasupra străzii zbura
nu ştiu de unde un rinocer
avea o eşarfă albă şi pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porţi

s-a trezit dis-de-dimineaţă
tristă şi mahmură
roată la o roabă plină
de zgură
puţin cam descentrată

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine

[...] Citeşte tot

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici azi nici mâine, nici o bucată zdravănă de veşnicie. Câteodată, ştim amândoi, când străinii sunt ocupaţi să muşte din viaţă ne spunem poveşti. Suntem goi de orgolii şi ne contopim aşa frenetic, căzuţi parcă din pulberea isipitelor pline de voluptate. Ştiu că ţi-e dor. Te aud strigându-mă din toţi rărunchii inimii, într-o tăcere asurzitoare. Aşa-i că ţi-ai dori să dai de pământ cu toate cuvintele?

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Muştele" instituţionale şi statul român eşuat■
■"Aceste muşte instituţionale, canalii, agenţi ai serviciilor secrete ca poliţie politică [activi şi rezervaţi, bărbaţi şi femei] ne-au pus în pericol viaţa, sănătatea în repetate rânduri, realizând cotidian "încercuirile la intimidare şi violenţă" asupra personalităţilor integre, democratice, intelectuale şi protejând, în acelasi timp, corupţia politico-economică, impostura, delaţiunea, falsul, imoralitatea. Ca lideri politici discreţi am constatat deseori că, acolo unde mizeria moral-politică era mai mare se regăseau şi agenţii poliţiei politice. Regimul politic democratic românesc şi statul social de dreot au devenit simple glume!."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş;
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă se mai întâmplă să ai parte şi de oameni care să îţi muşte mâna pe care le-ai întins-o ca să-i ridici de jos, cu care le-ai oferit din hrana ta, cu care i-ai mângâiat atunci când erau trişti şi cu care le-ai alinat durerile... Sau oameni care te vor lovi peste obrazul pe care altă dată te-au pupat şi pe care atunci când nu mai au nevoie de tine ţi-l vor inunda cu lacrimi...

citat din Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi simt inima un airbag...
deci gata de tamponare cu musca vremii
şi maşina timpului care
tot are ceva cu nepurtătorii de centură
trăiesc iminentul bănuindu-mă viu
şi doar sorbind vinul
liturgic
mă prind
calea lactee este o viţă de vie
ajunsă până aici, jos, unde circulaţia este
pe contrasens
iar fără abs
vor rupe retina în cioburi de oglindă în care
tu erai cel căruia nu i-am acordat
prioritate
fiindcă drumul meu este
pâine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul metabolic al istoriei e prea rapid ca să-l putem sesiza. E ca şi cum, urmărind ciclul vieţii de o zi a muştei efemere, am pierde din vedere specia şi soarta ei. Totodată, ritmul metabolic al geologiei e prea lent, ca să-l putem percepe, drept care, de la naştere şi până la moarte, ni se pare nouă, care suntem prinşi doar în ritmul bătăilor inimii umane, că tot ce se întâmplă pe această planetă se reduce la ce ni se întâmplă nouă, personal, intim, secret.

Russel Banks în Continental Drift
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger

Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunţări vinovate...
De Brahms marş funest? Or de Grieg?

Câinii flămânzi sar să muşte
Aerul grav-stalactică –
Haita e prea asmuţită
Crivăţ gata să-i puşte

Se covrigesc morţi-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră şi-o viaţă pustie
Testamente gracile se scriu

Degete-s lipite de clanţă,
Pe ţigle coşuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana de cocoş

În curtea unui gospodar,
Unui măgar şui, aşadar,
Cam urâţel şi cenuşiu
Capricios şi-un pic saşiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oţet şi paie
Să i se-nmoaie
Şi sânge şi încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Şi la băut şi la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea şi de-o comoară,
Doar să nu moară!

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea buretelui

de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox şi aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
şi asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculiţe pe el
să se-nmulţească prin miceliu
era plin de melamină şi spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!