Citate despre muște și viață, pagina 2
Cântecul celui mai înalt turn
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ți arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.
Trândavă juneță
Roabă orișicui,
Din delicateță
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis
Peștii (planând prin aer, în luna iunie,
Părăsesc la amiezi lichida apelor domnie)
Ei se avântă-n cunoaștere, dezlegând la o adică
Multe mistere legate de speranță sau de frică.
Peștii știu c-au Iazul și Pârâul lor cu apă curgătoare;
Dar Dincolo de ele nu mai este și-altceva oare?
Viața asta nu-i Totul, există ceva mai măreț la alt nivel,
Sunt ei convinși, ar fi mult prea neplăcut să fie-altfel!
Nimeni nu trebuie să aibă dubii dintre noi:
Când va veni, Binele va veni din Apă și Noroi;
Și-n mod sigur ochiul evlavios, cu necesitate,
Trebuie să vadă un Scop înalt în Fluiditate.
Puține știm, dar ce spune Credința-i adevărat,
Viitorul nu-i nicidecum un Ținut Uscat.
Noroi la Noroi! Vârtejul morții se-apropie, cumplitul,
Dar nu-i aici Sfârșitul, nu-i aici Sfârșitul!
[...] Citește tot
poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muște și viață, dar cu o relevanță mică.
comparație
Un pui în coajă au spus unii -
Iată ce-i viața ce trece
În lumea strâmtă și îngustă
Viața nu-i decât o muscă.
La spital rază de soare doctorul zâmbește trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agață-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muștele îngheață!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Ușa se închinde-n urmă, pași se-aud pe holul sec
Asta-i viața din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viața ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Și la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot așa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Și prin ușa ce-o deschide...
Cine știe ce urmează,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: E greu de crezut că ai putea avea dușmani.
Lucian: Așa ți se pare ție, din cauză că ești foarte bună. Cum reușești?
Maria: Explicația ar fi simplă: Trăind mereu printre plante și animale, iubindu-le, prețuindu-le și îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă și bună. În plus, aș putea afirma că am reușit să înțeleg adevărata valoare a vieții.
Lucian: Adevărata valoare a vieții?! Și care ar fi aceasta?
Maria: Nu știu dacă într-adevăr am dreptate și chiar aș fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existență însăși.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; și nu mă refer doar la ființele vii, ci și la plante, pentru că și ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte ființe, doar pentru că așa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care conviețuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar așa! Chiar și o muscă, o floare sau un microb este la fel de important și poate revendica aceleași drepturi. De ce? Pur și simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existența noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor și deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepția oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare își are rolul și rostul bine determinat.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare cu țepi
- Iubito, hopa sus! Privește! Ce apus!
- Ce muște, ce bondari! Și... n-am nici ochelari!
- Aruncă o privire, tu, marea mea iubire!
- Aș arunca, mai bine, tot praful de pe mine!
- Hai, suntem în natură, doar dăm și noi o tură!
- Ce minte creață ai! Vrei să mă-nțep c-un pai?
- Aici aș vrea să fim, o viață să trăim!
- Ooooo, ți-ai făcut un plan! Tu singur. Mitocan!
Țăran! N-ai nici Merțan! Speram, acum un an,
Că o să-mi fie bine prin alte țări străine,
Să fiu și eu ferice. Acolo, nu prin spice
Și nu mai vreu s-amân. Adio, nu rămân!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un hoit
O, suflete-amintește- i priveliștea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară;
Un hoit scârbos pe un prundiș zvârlit,
Își desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.
Putreziciunea asta se răsfăța la soare
Care-o cocea adânc și liniștit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit
Și cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori...
Simțind că te înăbuși, ai șovăit deodată
Din pricina puternicei duhori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim o zi cu fluturi
Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.
Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe suprapuse,
Ca o mirare prinsă între crini
Să muște uitarea iubirilor apuse.
Îmi fulgeri neastâmpărul în trup
Cu lacrimi reci aproape strig,
Aș vrea din lanțuri să te rup
Și să topesc zăpezile de frig.
Amirosindu-ți sânii, piersici coapte
Ce-mi pun parfumul lor în simțuri,
Aș întregi cu tine înc-o noapte
S-o rotunjim în forme fără zimțuri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un biet moldovan...
Sunt un biet moldovan
Și mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Și nu domn ci tovărăș
Desparțit de ai mei frați
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară
M-au făcut comunist
Și-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Și mancurt fără țară
Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Și-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușa cu strugurii geluiți
Mai am o țigară după ureche
și o valiză ticsită cu trenuri și gări
Pe tavan o muscă se apropie de punctul fix
în care am obosit să privesc vecinătatea.
Din sertare plămânii îmi respiră
scrisori, ziare vechi și vederi nesemnate.
Încolonarea!
deget... palmă... braț... colivie!
Următorul!
deget... tarsiene... copac... păpădie!
Acum voi graurilor!
Să trăiți!
La datorie!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum zbura pe stradă un rinocer
înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
și a mușcat ca un maidanez
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muște
o roată de la o super mașină
pe deasupra străzii zbura
nu știu de unde un rinocer
avea o eșarfă albă și pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porți
s-a trezit dis-de-dimineață
tristă și mahmură
roată la o roabă plină
de zgură
puțin cam descentrată
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E păcat
e păcat
ca păcatul
să-ți stăpânească
viața
și să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinței
și ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ți spargă viața în
mii de cioburi
și să te arunce
în prăpastia morții
e păcat
ca păcatul să-ți
sfâșie trupul
și sufletul
să muște din tine
[...] Citește tot
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici azi nici mâine, nici o bucată zdravănă de veșnicie. Câteodată, știm amândoi, când străinii sunt ocupați să muște din viață ne spunem povești. Suntem goi de orgolii și ne contopim așa frenetic, căzuți parcă din pulberea isipitelor pline de voluptate. Știu că ți-e dor. Te aud strigându-mă din toți rărunchii inimii, într-o tăcere asurzitoare. Așa-i că ți-ai dori să dai de pământ cu toate cuvintele?
Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Muștele" instituționale și statul român eșuat■
■"Aceste muște instituționale, canalii, agenți ai serviciilor secrete ca poliție politică [activi și rezervați, bărbați și femei] ne-au pus în pericol viața, sănătatea în repetate rânduri, realizând cotidian "încercuirile la intimidare și violență" asupra personalităților integre, democratice, intelectuale și protejând, în acelasi timp, corupția politico-economică, impostura, delațiunea, falsul, imoralitatea. Ca lideri politici discreți am constatat deseori că, acolo unde mizeria moral-politică era mai mare se regăseau și agenții poliției politice. Regimul politic democratic românesc și statul social de dreot au devenit simple glume!."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, București
Adăugat de Adrian Ibiș;
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață se mai întâmplă să ai parte și de oameni care să îți muște mâna pe care le-ai întins-o ca să-i ridici de jos, cu care le-ai oferit din hrana ta, cu care i-ai mângâiat atunci când erau triști și cu care le-ai alinat durerile... Sau oameni care te vor lovi peste obrazul pe care altă dată te-au pupat și pe care atunci când nu mai au nevoie de tine ți-l vor inunda cu lacrimi...
citat din Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
îmi simt inima un airbag...
deci gata de tamponare cu musca vremii
și mașina timpului care
tot are ceva cu nepurtătorii de centură
trăiesc iminentul bănuindu-mă viu
și doar sorbind vinul
liturgic
mă prind
calea lactee este o viță de vie
ajunsă până aici, jos, unde circulația este
pe contrasens
iar fără abs
vor rupe retina în cioburi de oglindă în care
tu erai cel căruia nu i-am acordat
prioritate
fiindcă drumul meu este
pâine
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul metabolic al istoriei e prea rapid ca să-l putem sesiza. E ca și cum, urmărind ciclul vieții de o zi a muștei efemere, am pierde din vedere specia și soarta ei. Totodată, ritmul metabolic al geologiei e prea lent, ca să-l putem percepe, drept care, de la naștere și până la moarte, ni se pare nouă, care suntem prinși doar în ritmul bătăilor inimii umane, că tot ce se întâmplă pe această planetă se reduce la ce ni se întâmplă nouă, personal, intim, secret.
Russel Banks în Continental Drift
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger
Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunțări vinovate...
De Brahms marș funest? Or de Grieg?
Câinii flămânzi sar să muște
Aerul grav-stalactică
Haita e prea asmuțită
Crivăț gata să-i puște
Se covrigesc morți-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră și-o viață pustie
Testamente gracile se scriu
Degete-s lipite de clanță,
Pe țigle coșuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheață...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pana de cocoș
În curtea unui gospodar,
Unui măgar șui, așadar,
Cam urâțel și cenușiu
Capricios și-un pic sașiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oțet și paie
Să i se-nmoaie
Și sânge și încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Și la băut și la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea și de-o comoară,
Doar să nu moară!
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea buretelui
de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox și aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
și asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculițe pe el
să se-nmulțească prin miceliu
era plin de melamină și spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muște și viață, adresa este: