Citate despre muște și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la muște și viață, dar cu o relevanță mică.
Colaj cotidian
colaj cotidian amestecat
cu visele unui om obosit
și viața se-mpacă pe jumătate cu moartea
întregul stă undeva, între ele
rumegă iarba amară a gesturilor
umanul spune că zboară când visează
am văzut undeva că musca îi spune fluturelui
că îi mai trebuie numai "butter"
în rest zboară și ea
fly - șc! fly-șc!
printre copaci
uneori dă cu ceva numit cap de ei
probabil că se cutremură toată și crede
că a generat "emoții pozitive"
(bârna din ochii celuilalt doare uneori
și tot rostim câte ceva
a bârfă...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opac
Impunător, se suprapun colaje necuvântătoare
Din puntea vieții mi se scurg lacrimile amărâte
Impostori, intruși în casă, mă sărută
Îmi caut mintea dispărută
Pietros, sărată mare
Orizont lucind lumină
O vitrină scârțâie în zgomot
Scârțâie și podul
Desprindere deplină
Câtă nesăbuință, voi gândaci
Ascunși sub mobilă
Companioni, atrași
De strigătul din scoică
Strigă marea departe
Strigă marea în scoică
Parcă alintă
In ecou imaculat
O muscă tristă bâzâie în tihnă
Cântecul.. amorul meu scindat
poezie de Ștefan Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire
Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?
Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,
Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufnița,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
FABULA PĂIANJENULUI CRUCE
Un păianjen gri-gălbui, cocoțat pe un catarg,
A pornit-o-n aventură și privește-acum în larg,
Vrea s-ajungă-n lumea mare și să uite de urgie,
C-a avut belele multe, în oraș, la Primărie.
El, un octopod cu fler, ce făcuse țesături,
A ajuns să-i fie temă de-ale lui progenituri,
Deși dânsul le crease și le instruise bine
Cum să-și facă pânză deasă și cu noduri multe, fine,
S-a trezit că, dintre ele, multe vor să îl trădeze
Dar bătrânul araneus ia măsuri, să le fenteze.
Însă teama de-ai săi semeni, care-l adulau cândva,
Îi anchilozase tarsul, cleștele-i paraliza,
Dar credința că el poate și că încă-i cineva
L-a făcut să evadeze, pentru-a-i demoraliza!
Ar avea ceva motive, dacă am privi trecutul,
C-a țesut o viață-ntreagă pânza lui prin tot ținutul,
A făcut din mai nimicuri multe-averi pe giumbușlucuri,
Primăria i-a fost oază de lumină pentru trucuri.
A făcut acrobație printre ițe înnodate,
[...] Citește tot
fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare fără plic...
(ca un pamflet, dar nu e )
Mă adresez, azi, vouă, pretinși bărbați de stat,
Voi, dornici să munciți... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-ați tras în brazdă plugul
Stând cocoțați în cârcă la cel ce duce jugul.
Voi, burduhane pline și gard pentru Armani,
Specialiști în biruri și ași... la furat banii.
Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării,
V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci??
Mă adresez și vouă, pretinse mame, încă...
Văd plânsetele țării lovind în voi ca-n stâncă
Iar voi plimbați poșete de mii de euroi,
Atât cât ia sărmanul pe-un an... sau poate doi.
Voi, plini de doctorate... facute la minut,
Rostiți atâtea vorbe că-'ncap într-un strănut.
Aveți măcar decența să vă priviți în față
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de om decent, dus cu pluta
Caut o femeie imperfectă
Care și minte uneori
Care mai și uită
Care mai lasă de la ea
Care știe că lumea e gri
Cu aceasta femeie voi fi dornic
să am mulți copii
care în excursie nu merge cu sprayul la ea
pentru a ucide muște și furnici
ci sfințește orizontul cu inima ei deschisă
care ma iubește asa cum sunt
acum și aici
Caut o femeie simplă
Cum simplu vine înserarea în iubire
Să nu îmi contorizeaze orice greșeală
Cu care viața să nu fie dramatic ă,
Precum o ață subțire.
[...] Citește tot
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul fereastră spre cer
Să poarte pe umeri, lemn sănătos
în care se cioplește durerea,
mâna cu dălți ascuțite să încrusteze
tot ce se spune despre moarte și viață.
În fibră să ardă gândul fierbinte
dezlegat de teama negrei preziceri
până totul se va sfârși luminos.
Numai sufletul fereastră spre cer
la care sosesc îngerii,
să creadă în lăuntrica putere
cu degetele să-și facă semnul
și inima de măr fermecat
din care fiecare să muște iubire.
Și pe deasupra este o rugă
ce te convinge de adevăr,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augustus Hill: Lovești o muscă sau calci o furnică, zdrobești un gândac, nu te gândești prea mult la ce faci. De fapt, uciderea unui gândac îți dă un sentiment de satisfacție. Nenorocita de furnică îti strica picnicul, gândacul se târa prin dulapurile din bucătărie. Pui capăt vieților lor mici și nefericite și creezi o lume mai bună pentru noi toți. Doar că, pentru fiecare vietate ucisă, apar mai multe. Mai mari, mai urâte și mai rele ca înainte.
replică din filmul serial Oz Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada ultimului drum
Cocoșii stau sa cânte agale-n dimineață
Când singur-cuc mă trec din astă viață
Căci nimeni nu-i, la creștet să-mi vegheze,
Nici lumânare n-am, puțin să-mi lumineze
Cărarea care duce de-a pururi către Domnul
Mi-e teamă, doar, să nu mă prindă somnul
Și-n somn să mă îndrept spre veșnicie
Halal mi-ar fi de-așa călătorie!
Că-ntâia oară e când plec de-acasă
Călătoria asta vreau s-o am frumoasă.
Mă simt ușor și parcă nu mi-e frică
Curând o să mă-nalț în zbor de rândunică
Să-mi pară rău că plec?! Ei, na, aiurea!
Sunt liniștit precum sub nea pădurea
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La bulgari
corpurile astea mici sunt doar muște
prinse în scoci și pahare lungi
de Carlsberg în baruri cu țigani
irlandezi care luptă în ring,
fac box, sparg arcade și destupă
șanțuri pentru o fată pe nume Maria.
dezgroapă morți, pe ei nu-i lasă nimeni
să doarmă, alarme și draperii date la o
parte, nimeni nu mai vrea sa creadă
în Soare, de ce ai face-o până la
urmă, doar nu te ține cineva de mână:
ești singur în pădure și știi asta
în viețile noastre de hamsteri ne reîncarnăm în picturi murale sau strigoi,
păcat că ne păcălim între noi, transpirăm
danubic în cubul rubik al unui băiat cu autism pe nume Liviu.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu contează cine am fost ieri, într-o vreme uitată ori mâine. Azi! Să iubim azi, să trăim frumos clipele amestecate cu răsărituri, să facem schimb de poveri, cât să muște și alții din fericire. Oricum plecăm. Toți, fără menajamente sau diferențe, suntem datori cu același răspuns. Iartă-mă și pleacă dacă nu-ți mai sunt, iartă-mă și dacă-ți rămân și pot atât de puține.
Ne prioritizăm și ne tratăm ca pe opțiuni. Depinde de context. Nu-i obligatoriu să mă porți în brațe de gând, să-ți amintești cu drag, să fii blând și înțelept în judecată. Dar măcar să fii cinstit cu tine, omule! Dacă mai poți iubi, nimic nu e pierdut...
Andreea Palasescu (13 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă solară
Ce învăluie osmotic caldu' în plăpândul derm
Și gâza, chiar și musca, se dănțuiesc, biz... are
Și din pomi verzi de cruzi, petale ning și ferm...
Pământul frige tălpi, le ușurând să zboare!
Și-omăt pufos, pe albastrul de cer, se-anină acuma,
Doar păsări în elan îl întretăind fugar
Cu ciripit coral, ce împrăștie cum spuma;
O nea ce-a îmbătrânit, spărgându-se-nspre altar...
... Căci să se roage-ar vrea, acum ce-ajuns bigotă
După ce-a pedepsit nevinovați să moară
Doar ceva timp în urmă, se-nvăluind în flotă
De vânturi cu nămeți, rănind, mușcând cum fiară...
Norocul e uitarea -căci albul cast și pur
E numai o himeră ce se topește în fond
Redând viețile luate din seva-i de-un picur
Mustind în ape repezi și mări- nisipul blond.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...
pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...
apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava-i a ta
Lumea își leagă tinichele de picioare
Când în liniștea cerului vrea ca să zboare,
Găzduiește lacrimi în buze de stele
Așteaptă în vis, pe rând, să le spele.
Zbuciumă gesturi în vechea scriptură,
Viscolește fumul prin fereastra cu ură,
Am galaxii rebele în suferințele mele,
Iubirea ta renaște cu rănile în ele.
Scântei mai presus decât simțurile noastre
Străbat divinitatea luminilor albastre,
Curge risipită credință-mblânzită în noi
De mitologia lacrimii scăldate în ploi.
Te renasc în mine surâs de sărut feminin,
Cuminte trăiesc în zborul uitării senin,
Ofrandă aduc Domnului pe Golgota lui Sfântă
În clipa iubirii ce-n iubire ne-nfruntă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul vivace
Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viața nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar și la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o dorește, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aștept.
Eu sunt cel ce mă înfățișez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieți,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferma de gâli
Calul e chiar în fața mea
Trop-trop tropăind pe drum.
El se oprește, își înalță coada
Și-și leapădă rahatul, dum-dum.
Vacile mele se balegă în iarbă,
Curge găinaț din găini pe orice bârnă
Și muștele bâzâie pretutindeni,
Voioase, zburând din scârnă-n scârnă.
Oile-au ieșit din grajd și behăie...
Trebuie să-mi țin suflarea, e de groază,
Aceste patrupede idioate stau
Până la genunchi în căcărează.
Vă jur, în această fermă
Trăiesc toate speciile de animale
Care-și fac siesta-n grajd și fiecare
Dintre ele eliberează tone de fecale.
[...] Citește tot
poezie de Kenneth J. Miller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zefirul mângâiat
de luna perfect galbenă
rotundă ca un ban
nu se mai vede-n apă
balta a secat de câteva zile
câțiva pești au fost prinși
de mâlul uscat acum
au rămas în cozi
gurile trag aer poluat
unii au fost ciuguliți de păsări
alții se zbat în papură
berzele s-au plictisit să-i culeagă
soarele îi stafidesc
broaștele se perpelesc pe șoseaua
care taie balta
sunt desfigurate de ciocurile ciocan
unele stau pe jumătate mâncate
pe jumătate uscate
capurile amputate de răpitori
picioarele smulse stau lângă burțile
larg căscate din care ies furnicile
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta-i viața mea, pare să spună frunza...
Asta-i viața mea, pare să spună frunza
care cade de pe ram
sau piatra care se rostogolește de pe deal. tât: fără o credință
în fața căreia trebuie să te-închini sau să o contești,
fără muzica sferelor perfecte,
fără un cer explodând în flăcări.
Sub tălpile mele, viitoarea cenușă
care se va așterne la distracția finală,
penultima blasfemie;
toate luminile se vor stinge,
iar pe armăsarul talazurilor
va veni un pește de cobalt
să muște fără a ține seama de sex sau de pleoape.
Frunza cade în felul ei,
așa cum și piatra cade în felul ei,
dar numai cineva cu mâini
descoperă moliciunea cărnii
și duritatea oaselor.
Acesta este adevărul: nici un om nu este vizibil.
[...] Citește tot
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
De ce-ai plecat de lângă mine
Și ai lăsat un solitar pe lume
Nu știai că viața e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.
Cândva ne tot priveam întruna
Și ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca frații întotdeauna
N-aveam necazuri, renunțări.
Acum aceste gânduri mi-s rănite
Și neîntrerupte lacrimile-au curs
Și toate simțurile-s răvășite
Mereu aceeași stare, fără de recurs.
Nu simt decât durere și marasm
Neliniște, nesiguranță
Credeam că viața e un basm
Dar ea e fără de speranță.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muște pe gutui
Îmi aduc aminte nu-i decât un an -
Că mergea pe stradă c-un urangutan.
Și-l ținea de mână, chiar în brațe, ea,
De plângeau și teii, frunza tremura
Și voia să cadă, chiar de-n luna mai
Plouă cu petale. Ea voia, dar vai!
El, sub marea-i burtă nu avea nimic
Să-i încânte viața, nici măcar un pic.
Și plângeau copacii pe chelia lui
De ziceai că-s muște strânse pe gutui
De-alea mai stricate sau ceva cu moț
Dintr-un fund de curte. Îl voia de soț.
Nu mă credeți? Uite: din purtarea ei
Se vedea că-i este, dintre dumnezei,
Chiar acela care-i bântuie prin vis
Și-ar fugi cu dânsul chiar din Paradis.
N-aș vrea povestirea să o mai lungesc
Și așa-i prea lungă-n ce vă povestesc
Și, că doar se poate, o scurtez pe cât
Să-nțelegeți oful: îl iubea și-atât...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muște și viață, adresa este: