noapte şi vânătoare

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

Hoţii pândeau în câmpii să te fure,
Frumoşi şi sălbatici sunt hoţii de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,

Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Şi drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Şi hoţii de cai îngheţau de frumos,

De părul tău negru pierise câmpia
Şi hoţii de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...

poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Vieţuitoarele pustietăţii sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri, şi priveşte nemişcat; vulpea stă lângă vizuină şi nu se-ndură să meargă la vânat; veveriţa pleacă creangă lângă creangă şi hoinăreşte, ca o deşucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curătură, şi când a ajuns la margine şi-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Fricosul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naştere

Munţi: beznă, tăcere şi zăpadă.
Roşu din pădure coboară vânătoarea;
O, privirile de muşchi, ale vânatului.

Tăcerea mamei; sub negri brazi
mâinile adormite se deschid,
Când năruită recea lună apare.

O, naşterea omului. Murmur de noapte
Albastră apă în fund de stâncă;
Suspinând îngerul căzut îşi vede chipul,

Se trezeşte albă vaga cămăruţă.
Două luni
Luminează ochii bătrânei împietrite.

Suferinţă, strigătul de durere al naşterii. Cu aripi negre
Atinge-a copilului frunte noaptea,
Zăpadă, ce cade domol din violeţii nori.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit foarte păros

Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.

Cămaşa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.

Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz şi disponibil,
ca ochii unui om acoperiţi înainte de a fi împuşcat.

Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viaţă voi muri.

Încerc, totuşi, să fiu calm, ca o movilă cu toate oraşele distruse,
neturburat ca un cimitir.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea stătea – o Armă Încărcată

Viaţa mea stătea – o Armă Încărcată –
Prin unghere – asta până-ntr-o Zi
Când a trecut Proprietarul – M-a identificat –
M-a luat cu El şi...

Acum Noi hoinărim prin Pădurile Suverane –
Acum Noi vânăm Căprioara delicată –
Şi de câte ori vorbesc cu El
Munţii-mi răspund de-ndată.

Şi eu zâmbesc, o lumină binevoitoare
Îmbujorează Valea –
Ca şi cum un chip Vezuvian
Îşi incediază desfătarea –

Şi când Noaptea – Ziua Noastră-i de-acum trecut –
Veghez la Capul Domnului Meu care doarme –
Mă simt mai bine decât atunci când împărţim
Perna Moale umplută cu penele Raţei de Mare –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care îşi punea copilul ziua; iară noaptea nu-l depărta de la sânul ei, şi, pentru scăldătoare, se ducea la vadul de la albia unui pârâiaş ce curgea p-aproape d-acolo. Acoperământ le era cerul cu stelele; tovarăş de jucării copilului îi era florile câmpului, paserile cerului, flutureii şi gângăniile. După ce se făcu mai măricel, mă-sa îl învăţă la vânat şi-i spunea cu lacrămile în ochi cum a fost ea crescută şi cum este nevoită să-l crească pe dânsul. Iară el asculta şi băga la cap toate cele ce îi spunea mă-sa. Mai mărindu-se el oleacă, începu a căta vânat mai pe departe de locuinţa lor. Iară într-una din zile zări un palat în depărtare. El îşi aduse aminte de cele ce îi spusese mă-sa despre palaturile tată-său şi i se păru că se cam aseamănă. Dete fuga şi spuse mă-sii ceea ce descoperise. A doua zi plecă cu mă-sa de mână şi, ajungând la acele palaturi, mumă-sa îi spuse că acelea nu sunt ale tatălui ei; dară că tot cam aşa sunt şi ale împăraţilor din lume.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela pe care nici o naştere nu-l poate atinge, oare îl poate ucide vreo moarte? Există în noi ceva misterios şi etern, acela care îl descoperă va înmormânta pe vecie moartea, chiar în inima vieţii veşnice! Află cine eşti tu şi viaţa veşnică va veni la tine întru eternitate! Un vis se naşte şi piere în inima nopţii, oare chiar a murit? Iar în acel vis, nu te-ai îndoit de faptul că erai un cerb vânat de un vânător, ai fost împuşcat şi tocmai te-ai trezit din vis.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasămite, aveau zmeii cunoştinţă de vitejia lui Greuceanu. Apoi intrară câteştrele zmeoaicele în casă şi se puseră la sfat. Greuceanu numaidecât se dete iarăşi de trei ori preste cap şi se făcu o muscă şi intră în cămara zmeilor. Acolo se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei şi ascultă la sfatul lor. După ce luă în cap tot ce auzi, ieşi afară şi se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde şi acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce auzise, ştia acum că zmeii se duseseră la vânat în Codru Verde şi aveau să se întoarcă unul de cu seară, altul la miezul nopţii şi tartorul cel mare despre ziuă. Aşteptând Greuceanu acolo, iată măre, că zmeul cel mai mic se întorcea şi, ajungând calul la marginea podului, unde sforăi o dată şi sări înapoi de şapte paşi.

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut --
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Păşesc tiptil întru a poeziei stare
's ucişi balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conştiinţă de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgăriţele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai şi
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toţi au murit mulţi, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să şchioapete...

viaţa îmi e o frânghie arzând

[...] Citeşte tot

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată demult, pe când pământul era încă foarte tânăr şi pe el umblau numai copiii Marelui Spirit, doi vânători mergeau prin pădure. De două zile urmăreau o căprioară, aşa că erau foarte departe de satul în care trăiau. Se făcuse noapte deja, dar pe cerul dinspre apus apăru o lumină puternică.

începutul de la Legenda păsării Colibri născută din foc de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, spărturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetu-i uşure să-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne îndeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul îşi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut -
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Şi pline de umilinţă urmau sălbăticiunea roşie, floarea verde
Şi izvorul gângăvind. O, străvechiul ţârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioşi apostoli,
Oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopţii.

O, voi vremi ale tihnei şi ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări paşnici storceam struguri de purpură
Şi-n jurul nostru sclipeau colina şi pădurea.
O, voi vânători şi castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Halloween

toamnă de poveste- galbenă gutuie
împrăştie miresme în destinul meu
cerul meu se propteşte de o statuie
timpul curge lin nu îl simt prea greu.

cu pisica lângă mine care toarce fericită
eu brodez cuvinte cu verde cerneală
sufletul admiră datina nemărginită
în noaptea aceasta nu-i loc de plictiseală.

s-au sculptat dovleci să alunge strigoi
în joc de lumini vine vremea de vis
când tineri se avântă doi câte doi
la vânat iubirea cu dulcele promis.

costumaţi în straie cu chip de eroi
se luptă cu beznele sub cerul deschis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard: Credeam că ai zis că eşti bun la asta! Vorbeşti întotdeauna despre cum mergi în baruri şi cunoşti femei!
Howard: Fac asta, tot timpul!
Leonard: Atunci ce s-a întâmplat? Am stat aici toată noaptea şi cea mai lungă conversaţie a fost cu mama ta la telefon.
Howard: Wow, o să mă faci s-o spun, nu-i aşa?
Leonard: Să spui ce?
Howard: Mă tragi în jos! Sunt un şoim care vânează mai bine solo.
Leonard: Bine, o să stau aici, tu ia-ţi zborul şi vânează.
Howard: Nu fi ridicol. Nu poţi să-i spui unui şoim pur şi simplu când să vâneze!
Leonard: De fapt poţi. E un adevărat sport construit în jurul acestui lucru. Vânătoarea cu şoimi!
Howard: Taci!

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserează

Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înşiră mătănii orbilor,
împăraţii ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor

şi servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-şi îmbracă mănuşi
deschide-te fereastră-prin urmare
şi ieşi noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiţilor supuşi,
vopseşte păsări cu cerneală, înnoieşte paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuşi
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoşul
să se scandalizeze oraşul

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi resemnate

S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deşi viaţă-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranţele se curmă
Şi sevă roditoare nu au găsit vreodat'.

Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci muşcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Şi inima sfâşie spre Moarte, ne-ncetat!

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie I

Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.

Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).

Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?

Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopţii
Dar în sân s-o ţii,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărăţii...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Ştiu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăţi pe stâlpul nopţii
A inimii iubire,
Ca veşnic felinar –
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopţii
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!