Citate despre noapte și vânătoare, pagina 2
Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Hoții pândeau în câmpii să te fure,
Frumoși și sălbatici sunt hoții de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,
Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Și drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Și hoții de cai înghețau de frumos,
De părul tău negru pierise câmpia
Și hoții de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...
poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie...
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Fricosul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Munți: beznă, tăcere și zăpadă.
Roșu din pădure coboară vânătoarea;
O, privirile de mușchi, ale vânatului.
Tăcerea mamei; sub negri brazi
mâinile adormite se deschid,
Când năruită recea lună apare.
O, nașterea omului. Murmur de noapte
Albastră apă în fund de stâncă;
Suspinând îngerul căzut își vede chipul,
Se trezește albă vaga cămăruță.
Două luni
Luminează ochii bătrânei împietrite.
Suferință, strigătul de durere al nașterii. Cu aripi negre
Atinge-a copilului frunte noaptea,
Zăpadă, ce cade domol din violeții nori.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit foarte păros
Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.
Cămașa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.
Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz și disponibil,
ca ochii unui om acoperiți înainte de a fi împușcat.
Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viață voi muri.
Încerc, totuși, să fiu calm, ca o movilă cu toate orașele distruse,
neturburat ca un cimitir.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea stătea o Armă Încărcată
Viața mea stătea o Armă Încărcată
Prin unghere asta până-ntr-o Zi
Când a trecut Proprietarul M-a identificat
M-a luat cu El și...
Acum Noi hoinărim prin Pădurile Suverane
Acum Noi vânăm Căprioara delicată
Și de câte ori vorbesc cu El
Munții-mi răspund de-ndată.
Și eu zâmbesc, o lumină binevoitoare
Îmbujorează Valea
Ca și cum un chip Vezuvian
Își incediază desfătarea
Și când Noaptea Ziua Noastră-i de-acum trecut
Veghez la Capul Domnului Meu care doarme
Mă simt mai bine decât atunci când împărțim
Perna Moale umplută cu penele Raței de Mare
[...] Citește tot
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și vânătoare, dar cu o relevanță mică.
Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care își punea copilul ziua; iară noaptea nu-l depărta de la sânul ei, și, pentru scăldătoare, se ducea la vadul de la albia unui pârâiaș ce curgea p-aproape d-acolo. Acoperământ le era cerul cu stelele; tovarăș de jucării copilului îi era florile câmpului, paserile cerului, flutureii și gângăniile. După ce se făcu mai măricel, mă-sa îl învăță la vânat și-i spunea cu lacrămile în ochi cum a fost ea crescută și cum este nevoită să-l crească pe dânsul. Iară el asculta și băga la cap toate cele ce îi spunea mă-sa. Mai mărindu-se el oleacă, începu a căta vânat mai pe departe de locuința lor. Iară într-una din zile zări un palat în depărtare. El își aduse aminte de cele ce îi spusese mă-sa despre palaturile tată-său și i se păru că se cam aseamănă. Dete fuga și spuse mă-sii ceea ce descoperise. A doua zi plecă cu mă-sa de mână și, ajungând la acele palaturi, mumă-sa îi spuse că acelea nu sunt ale tatălui ei; dară că tot cam așa sunt și ale împăraților din lume.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acela pe care nici o naștere nu-l poate atinge, oare îl poate ucide vreo moarte? Există în noi ceva misterios și etern, acela care îl descoperă va înmormânta pe vecie moartea, chiar în inima vieții veșnice! Află cine ești tu și viața veșnică va veni la tine întru eternitate! Un vis se naște și piere în inima nopții, oare chiar a murit? Iar în acel vis, nu te-ai îndoit de faptul că erai un cerb vânat de un vânător, ai fost împușcat și tocmai te-ai trezit din vis.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasămite, aveau zmeii cunoștință de vitejia lui Greuceanu. Apoi intrară câteștrele zmeoaicele în casă și se puseră la sfat. Greuceanu numaidecât se dete iarăși de trei ori preste cap și se făcu o muscă și intră în cămara zmeilor. Acolo se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei și ascultă la sfatul lor. După ce luă în cap tot ce auzi, ieși afară și se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde și acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce auzise, știa acum că zmeii se duseseră la vânat în Codru Verde și aveau să se întoarcă unul de cu seară, altul la miezul nopții și tartorul cel mare despre ziuă. Așteptând Greuceanu acolo, iată măre, că zmeul cel mai mic se întorcea și, ajungând calul la marginea podului, unde sforăi o dată și sări înapoi de șapte pași.
Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Străbatem iarăși parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am așezat alături și brațu-i m-a cuprins.
Un luminiș în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine și sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea și vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui ușure și-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul iși întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng și s-o sărut --
Dar brațele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Pășesc tiptil întru a poeziei stare
's uciși balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conștiință de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgărițele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai și
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toți au murit mulți, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să șchioapete...
viața îmi e o frânghie arzând
[...] Citește tot
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată demult, pe când pământul era încă foarte tânăr și pe el umblau numai copiii Marelui Spirit, doi vânători mergeau prin pădure. De două zile urmăreau o căprioară, așa că erau foarte departe de satul în care trăiau. Se făcuse noapte deja, dar pe cerul dinspre apus apăru o lumină puternică.
începutul de la Legenda păsării Colibri născută din foc de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Străbatem iarăș parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am așezat alături și brațu-i m-a cuprins.
Un luminiș în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine și sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, spărturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea și vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetu-i ușure să-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne îndeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul își întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng și s-o sărut -
Dar brațele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de soare-apune
O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.
O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de Halloween
toamnă de poveste- galbenă gutuie
împrăștie miresme în destinul meu
cerul meu se proptește de o statuie
timpul curge lin nu îl simt prea greu.
cu pisica lângă mine care toarce fericită
eu brodez cuvinte cu verde cerneală
sufletul admiră datina nemărginită
în noaptea aceasta nu-i loc de plictiseală.
s-au sculptat dovleci să alunge strigoi
în joc de lumini vine vremea de vis
când tineri se avântă doi câte doi
la vânat iubirea cu dulcele promis.
costumați în straie cu chip de eroi
se luptă cu beznele sub cerul deschis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leonard: Credeam că ai zis că ești bun la asta! Vorbești întotdeauna despre cum mergi în baruri și cunoști femei!
Howard: Fac asta, tot timpul!
Leonard: Atunci ce s-a întâmplat? Am stat aici toată noaptea și cea mai lungă conversație a fost cu mama ta la telefon.
Howard: Wow, o să mă faci s-o spun, nu-i așa?
Leonard: Să spui ce?
Howard: Mă tragi în jos! Sunt un șoim care vânează mai bine solo.
Leonard: Bine, o să stau aici, tu ia-ți zborul și vânează.
Howard: Nu fi ridicol. Nu poți să-i spui unui șoim pur și simplu când să vâneze!
Leonard: De fapt poți. E un adevărat sport construit în jurul acestui lucru. Vânătoarea cu șoimi!
Howard: Taci!
replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserează
Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor,
împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor
și servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-și îmbracă mănuși
deschide-te fereastră-prin urmare
și ieși noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiților supuși,
vopsește păsări cu cerneală, înnoiește paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuși
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoșul
să se scandalizeze orașul
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi resemnate
S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deși viață-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranțele se curmă
Și sevă roditoare nu au găsit vreodat'.
Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci mușcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Și inima sfâșie spre Moarte, ne-ncetat!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție I
Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până și băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colți albi de rechin ucigaș
a băgat pe loc toți barmanii în boală
(aveam la gât eșarfa ta de oraș).
Tu ești femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte și-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai ușa minții ca să-mi ții de urât?
Șeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat și să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbești din afiș,
băutura e verde (ochii tăi) și mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiș...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopții
Dar în sân s-o ții,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărății...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Știu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăți pe stâlpul nopții
A inimii iubire,
Ca veșnic felinar
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopții
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și vânătoare, adresa este: