nuferi şi ochi

Cântecul lebedei

M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristeţea
Şi toţi salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ţi-e tinereţea?

Am pierdut-o – le-am spus – am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o şi noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o oraşul plin de tumult
Şi cântecele toate rostite în şoapte.

Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauţi aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.

Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ţi cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsuflă din petale

Răsfiră bucla în soare
Pe spatele apusului.
Rămâi pe culmea umărului
Dezgheaţă-mi izvoarele...

Grumazului în cascade
Delirante prin sinapse.
Să aud şuvoaiele calde
In stoluri de vârteje

Sfărmând pe lacul inimii
Oglinda rece a dorului
Să se aşeze lebede..
Cu ochii căprui, între...

Nuferi,.. ce răsuflă din petale
Adierile primăveri tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi albi

Aşa uşor tu azi renunţi
La ce a fost odată
Nu pot să cred că nu mai simţi
Iubirea cea curată

Văd nuferi albi în ochii tăi
Iubirea nu dispare
În suflet simt norii cei grei
Cu ploaia călătoare

Încă mai sper că mâine e
O zi mult mai senină
Cu raze noi pe cer senin
Din zori de zi să vină

Şi nuferii din ochii tăi
Să se desfacă-n grabă
Iar ploaia din norii cei grei
Pe loc să se retragă

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te-nvăţ...

Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Cu cerul tot pe un prag de stele
Să-mi pui pe umeri dintre aştri
Doar ochii tăi cu doruri grele
Să mă mângâi cu primăveri
Să-mi faci altar pe sâni din rouă
Să-mi plângă nuferii din ierni
Când inima mi-o rupi în două
Să mă săruţi am să te -nvăţ
Să-mi pui pe buze mirul verii
Să mă-nveleşti într-un răsfăţ
În seara tainică a plăcerii
Amurgului răsfrânt în noapte
De plânsul ochilor din inimi
Şi de cutremurul din şoapte
Când umbra mea-i topită-n chinuri.
Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Să mă cuprinzi înr-o tăcere
Când toamne-n gând îmi împleteşti
În veacul care-ncet ne piere

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ţi de zăpadă
cresc roşii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toţi, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ţi-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Şi pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre mine

Mi-au înmugurit rănile de-atâta ninsoare,
Fug înspre mine şi cad în picioare,
Mi-a îngheţat lumina pe-o pleoapă,
Pe cealaltă, întunericul e apă.

De-atâta floare, frunzele mă dor,
Durerea se-adânceşte-n ochi de cal.
Sub clopote, copite, umbre mor,
Sfârşitul se apropie de mal.

A-nceput şi timpul să miroasă a gutui,
Rugina visului s-a-ngroşat,
Pământul e ca zmeul, ca zmeul nimănui,
Venit din apele ce-n tâmplă îmi bat.

Din lacrimile pietrei, nuferi cad
Şi-n ochiul verde-al iernii curge-o noapte,
În somnul ce îmi este rai şi iad
Aş vrea să mă zidesc în mii de şoapte.

poezie de Cătălina Creţu
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!

MIhaitza, reciciteste scena din "Crima si pedeapsa" cu stalcirea in bataie a unui cal jigarit, si fii atent (tot faci [...] | Citeşte tot comentariul

Puiul de lebădă

Se revărsa în crânguri întâia zi cu soare,
loveau ciocănitoare în rugi de trandafiri,
de parcă primăvara cea veşnic zâmbitoare
bătea la uşa lumii cu degete subţiri.
Şi iată gospodina s-a înălţat pe scară
să pună sus, în coşuri, un aşternut bălan.
Şi păsările mame pe cuiburi adăstară
să scoată pui de aur, cu ciocuri de mărgean.
Iar după legea vieţii şi-a morţii, la soroace,
din fiecare coajă ieşi un pui frumos.
Dar s-a-ntâmplat să iasă atunci dintr-o găoace
un pui cum nici o cloşcă pe-acolo n-a mai scos.
În loc de puf de aur şi aripi smălţuite,
avea un strai ca fumul şi ochii mari şi trişti.
Iar păsările toate priveau spre el uimite.
Şi-l ciocăneau toţii puii pe câmp şi-n porumbişti.
Pe gâtul ca o coarbă curgea adesea sânge
şi nu-şi găsea prieteni de doruri nicăieri.
Iar pe-nserat, la vremea când orice pui se strânge,
dorit de aripi calde şi blânde mângâieri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei mai fi altfel decât a mea

nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutaţie genetică
îţi vor înflori sânii precum nuferii
în plin deşert din ochii îţi vor creşte oaze
iar braţele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviţi acest dezastru
te vei prăbuşi definitiv în inima mea
precum se prăbuşesc stelele în ele însele

şi să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toţi dumnezeii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucium de cer

Ninge cu nuferi albaştri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soţ adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovesc inutil stelele din baltă

oglinda cerului nu poate fi spartă
tulbur doar nămolul aşezat cuminte pe fund
la dospit de îngeri blonzi
din mormoloci delfini
din nuferi plante carnivore

la ceas de lună plină
la pi pe patru de momentul zero
întind lăbuţa după o inutilă vină
mă transfer la liber în echipa adversă
sparg fulgii şi împart oamenii de nea pe un mărăcine
să-mi cânte măceşii a mii de toamne
pe o saltea cu păpădii îmi aşez visul
să-i fie gaben şi amar
apoi închid ochii şi-mi împart întunericul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Julia şi muguraşii ei

Ai contemplat oare (cu privire deloc ursuză)
Un trandafir roşu iţindu-se prin alba bluză?
Sau, altfel spus, o cireaşă (asta, ca să nu dublez ispita)
Într-un nufăr? Cum oare chiar în centru-i nimerit-a?
Sau, încă, remarcându-se mereu perpendicular,
O fragă-înfiptă jumătate-n frişca din pahar?
Sau ai mai văzut asemenea rubine îmbujorate
Trăgând cu ochiul din două perle sidefii, surate?
Şi-aş mai putea spune multe, fără pe Cel de Sus să mânii,
Despre muguraşii care-i înfrumoşează sânii.

poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cât metafizica iubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar aşteptare îngropată-n tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei flămânzi

ochii mei flămânzi visau
o făptură idilică,
o speranţă,
ceva care să-i bucure,
imaginile însă developau altceva,
dulcele privilegiu al unei absenţe
care lua chipul unei naiade,
născută din spuma imaginaţiei ;
în toiul acestei veri,
intra în râu
şi-şi îndoia trupul,
printre sălcii,
lăsându-şi cămaşa în iarbă,
înotând printre nuferi,
apa se juca cu sânii ei
şi prin părul ei blond
curgea timpul...
din bucuria trupului ei
imaginatia mea se înfrupta
cu plenitudinea unei bucolice veri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea

Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele îşi scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îţi cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveştii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munţilor între cer şi abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se aşează lumina.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii de vis

pe lacul cu reflexe de smarald
de nuferi înfloriţi mă simt atrasă
şi de scăldatul când îmi este cald
de peştişori de aur prinşi în plasă.

pe câmpul florilor au înflorit bujorii
e luna când fecioarele se-ndrăgostesc
când prind în mreaja sânilor feciorii
stelele în ochii lor se-adăpostesc.

ce mult mi-aş dori să mai fiu jună
să simt fluturi năstruşnici în stomac
din splendoarea macilor să-mi fac cunună
mândrului meu iubit să-i fiu pe plac.

astăzi momente de iubire se adună
în poezia mea de nostalgic cirac.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vâslă şi de lotcă

e seară şi răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranţe dansează o polcă
cele trei braţe îmbrăţişează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.

pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influenţează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viaţă amplu se dezvoltă.

raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei şi trec în culturi.

e seară şi răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mine

Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peşteri
Lucind, vei ştii că voi urma
Un soclu ridicat de meşteri.

Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranşee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ţi curgă orhidee.

Eşti toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ţi-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.

De te vei naşte înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viaţă
Să te feresc de solul crud.

[...] Citeşte tot

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur aşteptând toamna
Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,
O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii -- îţi spune.

Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să ştii,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iată vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odată cu el,
singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,
Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,
La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!