Citate despre ocrotire și timp, pagina 2
Fă-ți timp să te întrebi mai des: cărei înțelepciuni datorezi alcătuirea perfectă a corpului tău; ce îl ține constant în viață și îl direcționează? Cine a statornicit legile intelectului, cele ce se manifestă până astăzi la toți oamenii? Cine a înscris în inimile oamenilor legea conștiinței, cea care lucrează în noi întru răsplătirea binelui și osândirea răului? Dumnezeule Atotputernic, preaîntelept și Atotbun! Tu ții mereu mâna Ta ocrotitoare asupra mea, păcătosul, și nu există clipă în care bunătatea Ta să mă fi părăsit!
citat clasic din Sfântul Ioan de Kronstadt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți la Zarcă
Șoapte putrede, nu voci,
Bezne înfiorătoare.
Ca-ntr-o baltă duhnitoare
Colcăim, bieți mormoloci.
Ce urși vin din peșteri reci
Și sub pașii grei ne calcă?
Dai un geamăt, strâmbi o falcă
Și adormi apoi pe veci.
Ca din haos, din abis,
Vântul sub zăbrele plânge;
Leșul lunii, plin de sânge,
Se rostogolește-n vis.
Stelele cu ochi de lup
Ies din văgăuni la pânde.
Haite de vampiri, flămânde,
Ne sug sângele din trup.
Ah, degeaba facem cruci
Să ne ocrotească Domnul,
Să nu ne mai fie somnul
Plin de șerpi și de năluci!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Emil Brumaru
Dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele și pământurile din întuneric
cu oamenii săi pe care îi ocrotește în creșa
sa de vietăți (?!) cu aripi
de mici învățate la creștere
anii și lumina unui înger
îngerul Brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuși îi spun domnul înger
(?!) așa
cum și unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică și veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele și interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă și mai departe, se cheamă că România noastră trăiește și vorbește aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenția estului și vestului, nordului și sudului deopotrivă și în tot timpul. El deține, cum s-a spus, o pozițiune cheie, iar atenția aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situație în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situație, să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, câte se ascund într-însa. Toți membrii acestui stat și în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-și aibă gândul mereu ațintit la ele.
Nicolae Iorga în Geopolitica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntoarcere întomnată I-a variantă
Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune,
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A scurșilor ani,
Încât lacrimile de pe pleoape albastre îi cad
Străinului necontenit.
poezie de Georg Trakl din Poezii, traducere de Mihail Nemeș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună!
Să visezi că ești pe lună...
Să ai somnul lin, lin, lin,
Să ai gura de pelin
Să te beau ca pe un vin
Să mă-mbăt de sâni și sfârcuri,
Să te beau până-n adâncuri...
Sărutându-ți tălpile,
Mângâindu-ți gleznele,
Pipăindu-ți coapsele,
Îți înlătur spaimele.
Pieptănându-ți buclele
Împăcându-ți tâmplele
Te îmbăi cu zânele.
Și te gust și te frământ
Din călcâie până-n gând
Și te beau și te iubesc
Somnul să ți-l ocrotesc
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ce-ți surâde-n prag
Acum la ceas aniversar,
Ce pot eu oare să-ți doresc
Sau să-ți trimit în dar?!
Din partea mea, doar sănătate,
Noroc și zile bune,
Să ai doar soare în priviri
Tot ce-i mai bun și mai frumos,
Să ai în astă lume!!!
Prietenii adevărați alături să îi ții,
De griji și de nevoi nicicând
N-aș vrea ca tu să știi.
Iar Dumnezeu întotdeauna
Cu drag să te ocrotească,
De relele de pe pământ
Mereu să te păzească!!!
poezie de Mariana Simionescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la ocrotire și timp, dar cu o relevanță mică.
Sânziene, cu noroc...
Floare galbenă în câmpie,
Drăgaica e o poezie,
Pentru văz, pentru miros,
Pentru românul frumos
Și la minte sănătos.
Sânziene din povești,
Culese sub braț de noapte,
Vrăjite de voci și fapte,
În cântece descântate
Și pe case aruncate,
Cruci la porți pentru cei hoți,
Ocrotiți românii toți!
Sânziene mult sfințite
Harurile v-arătați,
Vrăjile le îngenunchiați,
Fetele le măritați,
Pentru zile înfrățite,
Cu datini împodobite,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Când veșnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,
Lumina ta ne înfioară
Și călăuză-n timp ne ești
Și dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc ușor,
Răsar cuvinte amorțite
Să împlinească al tău dor,
Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Și locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,
A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spațiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Ai strălucit și ai învins.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Când veșnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,
Lumina ta ne înfioară
Și călăuză-n timp ne ești
Și dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc ușor,
Răsar cuvinte amorțite
Să împlinească al tău dor,
Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Și locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,
A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spațiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Sub tei tu strălucești distins!
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotul
Iubesc muzica ta, clopot cu polisemic grai,
Dangătul metalic marcând clipa dioramă
Care la viață, la moarte,-n iad sau în rai
Pe copiii Vremii necontenit îi cheamă.
Vocea ta, deasupra abisului marin,
Spre casă, prin cețuri, pe marinari îndrumă,
Le-alină grijile,-aromindu-i cu somn lin,
Înveselindu-i pe marea cu valuri și cu spumă.
La apelul tău, în casa Domnului și-a bucuriilor cerești
Strămoșii s-au prezentat în momentele majore,
Iar oamenii curați la suflet cred că-i ocrotești
De focul și de mânia trăsnetelor sonore.
În curând bătăi de clopot pentr-un nou mormânt
Se vor înălța iarăși spre cerul limpede cristal
Împrăștiind prohodul meu pe-aripa rafalelor de vânt
Care de veacuri mătură faleza pământului natal.
poezie clasică de Ralph Waldo Emerson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândăcelul
- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și că mă doare,
De ce mă strângi așa de rău?
Copil ca tine sunt și eu,
Și-mi place să mă joc și mie,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Că am și eu părinți ca tine,
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori,
Și-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Și lasă-mă, că nu mai pot!...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu te-am uitat
Când primăvara ghioceii își mângâia,
Tu ai plecat și mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu și-acum ocrotitor.
Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ți-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud și-acum și încă îl mai iubesc.
Nu ți-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoși și fericiți,
Destinul vieții nemilos ne-a despărțit.
Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Șio țin la pieptul meu ca pe-un sfânt talisman,
Cu care înving ușor în lumea orice dușman.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la plecarea lui Radu Gorj cei din sat și îndeosebi păcurarul Frig își dăduseră seama de asta fagul își pierdea an de an câte una dintre crengile principale. Atunci când boierul Radu fu văzut pentru ultima oară pe platforma donjonului mai puteau fi numărate optsprezece ramuri, iar acum copacul nu mai avea decât trei. Și fiecare creangă desprinsă reteza câte un an din viața cetățuii. Căderea celei de pe urmă ar fi dus la nimicirea deplină. Și zadarnic ai mai fi căutat atunci pe podișul Orgal rămășițele castelului din Carpați! De fapt, nu era decât una dintre legendele pe care închipuirea românească le zămislește bucuros. Și mai întâi, oare bătrânul fag era ciuntit de câte o creangă pe an? Nimic mai puțin dovedit, deși Frig nu șovăia s-o afirme el însuși, care nu-l pierdea din vedere în vreme ce turma-i păștea pe islazul Jiului. Cu toate acestea, măcar că pe Frig nu se putea pune temei, pentru cel din urmă țăran, ca și pentru cel dintâi dregător din Verești era neîndoielnic faptul că cetățuia nu mai avea de trăit decât trei ani, de vreme ce pe "fagul ocrotitor" nu se mai puteau număra decât trei crengi.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîmblânzit ca un șoim
Noaptea și-a rupt straiele la apariția lunii,
privesc stelele cum își ocupă locul pe cer
și uit de orgoliile care se apropie
neîmblânzit ca un șoim.
În dimineața care se ivește, soarele este stăpânul,
uimit privesc întreaga schimbare,
către amiază când totul se liniștește,
umbra și odihna se îmbrățișează
ca două surate ocrotitoare.
Vara respiră în sânge oxigenul din aer
și-mi soarbe fibra din miezul cuvântului
unde glasul verbelor începe să se audă
în iubirea care alunecă pe clapele timpului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrații de iarnă
iarna tronează pe un jilț de gheață
plapuma de zăpadă ocrotește grâul
e ger dar timpul asta mă învață
cum se transformă în patinoar râul.
vreau să mă bucur ca un copil de iarnă
să fac în curtea casei un om de zăpadă
colindele frumoase să se aștearnă
pe credință sufletului fără de tăgadă.
bulgări de zăpadă azi arunc în nori
nu îi las să-mi fure strălucirea zilei
soarele-mi zâmbește producând fiori
miracolul iernii umple cutia milei.
pe geam pictează gerul argintate flori
versific emoții pe albul pur al filei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de-o maree
Imi amintesc cum motaiam
la umbra gandului tau verde
si-a valului forma luam
cand somnu-alene sarutam.
Ne-am cufundat atunci, inlantuiti
o data c-un talaz sosit cu fluxul
si-am desenat visand, uimiti,
gesturi pornite dintr-un grai al mintii.
Ne-am sarutat pe-un pat de val,
ne-am alintat cu libertate
dar apa s-a retras, cata pudicitate
si-am devenit inseparabili pan` la mal.
Ne inganau doar pescarusii rand pe rand
si glasul lor ne completa iubirea
si cu refluxul ne-am retras pagani, visand,
pe plaja marii sa ne ocrotim simtirea.
[...] Citește tot
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vieți și destine
De-ar fi să vii, din nou, în altă viață,
aș vrea să fii așa cum ești acum,
iar eu voi fi pe-al căutării drum,
în zile însorite sau prin ceață.
Și te-aș găsi, când ceasul sau destinul
vor fi, pe lumea asta, în acord,
și vor dori ca, într-un singur cord,
iubirea noastră să-și găsească -alinul.
Nu te-aș lăsa nicicum să pleci din mine,
ți-aș fi ocrotitor, ți-aș fi erou,
ai fi, în viața-ceea bibelou.
Doar timpul va putea să ne dezbine
și, într-un alt destin, cel scris din nou,
în orice viață-aș vrea să fiu cu tine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zânei cu degete albe...
Noaptea își cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănțuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înțelepte, sori veniți din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinți cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei și pe buze miere scumpă
Încântați de floarea care se năștea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înțeleaptă zână zilele să-i ocrotească.
Oană, fată de la munte cu aromă de rășină
Ochii-ți mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul șoimului peste zările albastre
Glasul, șoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieții
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfințit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înțeleaptă
[...] Citește tot
poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maternă
Blând, căutându-ne vârstele,
de la capătul lumii
ne-am zidit una pe cealaltă.
Dintr-o memorie provizorie
înșelător, timpul închipuia
tot mai des
motive de evadare.
În mine așteptam clipa de-alint
spre liniștită desfătare.
Odihna trupului, trist
doar o visam...
Prin albul ocrotitor, am învățat să pășesc
în vârful picioarelor
dând nume durerii.
Împrejur, arsura descântului
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ocrotire și timp, adresa este: