păr cărunt şi suflet

Distanţe

Mai prizonier ca-n tine nu ar putea să-mi ţină
Nici cea mai neagră umbră sărmanul trup în sfori,
Când strig să mi te-arate mirajele-n lumină
Sau vocea ta să-ţi spună că-i timpul să cobori.

E mult de când splendoarea-ţi din temniţe cărunte
N-a mai zărit-o chipul ce pare-a fi străin,
Căci anii trebuit-au să-mi adâncească-n frunte
O nouă veşnicie spre-al ochiului declin.

Nu-i formă plămădită spre a-ţi slăvi conturul,
Nici mână ferecată cu lanţuri sau cu spini
Să-ţi mângaie sprânceana şi-apoi să taie şnurul
Ce ne-a unit iubirea în roase rădăcini.

Mai trec prin amintire şi leşul ţi-l desprind,
În suflet să-mi re'nvie din giulgiul suferind.

sonet de Ionuţ Popa (24 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine dragostea

Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Şi tu nu mi-ai răspuns
Şi eu m-am uita în ochii tăi
Trişti şi de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Şi el a zis că nu ştie,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaştrii
Şi el spus că nu ştie,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul şi pământul,
Sufletul şi gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Şi numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Şi de la Dumnezeu de sus.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caritate

Şi lumea m-ar putea repudia
Şi poate-ar fi un act de caritate ;
Mi-aş pune-atunci la suflet geamuri mate
Şi uşă din bazalt de catifea.

Oricum, e doar o lume surogat
Cu tâmplele cărunte prespălate
Sub care stau relicve de păcate
De Evă ori Adam necugetat.

Cedez acum secunda cea câinoasă
Din pieptul meu cu sufletul muşcat
În veacul cel atât de bucălat
Ce numai pe blândeţe mă apasă!

Să facă lumea orişice ar vrea
Căci toate stau la voia ei sub masă!
Nu pot să mă încrunt că... nu îmi pasă,
Dar n-o repudiez şi eu pe ea!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş fi

De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puţin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?

De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?

De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?

De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor uşor de duh,
Să n-am vămi în exiluri?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să-ţi fac o poezie,
Deşi consider că-i târziu,
S-o dăm mereu pe fantezie,
Să n-avem sufletul pustiu.

Compun ca să te-nveselească,
Şi fericită să fii azi,
Cel care-ar vrea să te iubească
Are grai blând şi ochii calzi.

Eşti bun şi tandru şi glumeţ,
Mi-ai dăruit doar bucurii,
Tu eşti prietenul isteţ
Ce mă fereşte de furii.

Nu mă refuzi tu niciodată,
De-ţi cer ceva, îmi dăruieşti,
Prietenia n-are pată,
Veşnic cu ea să dăinuieşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea albă

Iubesc închisoarea din sufletul tău
Ea nu dă voie nimanui să iasă,
Cu porţi de fier, dar cu ferestre...
Trăiesc în ea, ca într-o casă.

Nu vreau să evadez, chiar dacă...
În frig şi-n foame, acolo singura-ş rămâne,
Iar dacă termenul îmi expiră...
Te rog să mă mai laşi pân' mâine.

Arestată în secţia inimii... Ce numar am?
Care e crima? A câta detinută sunt?
Aşi vrea ca să îmi dai pedeapsă:
Să mor aici cu păr cărunt...

Mi-am creat singură cămaşa de certuri,
Când o îmbrac dimineaţa, încep să visez,
Sunt vulgara şi rea, a treia la număr,
Mă aşez pe-o piatră, şi te fumez...

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (15 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul codrilor

La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric şi plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, şi vesel arde focul.
El şi-a încercat departe prin alte ţări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Aşa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braţ vestit în taberi şi mare-n vitejie.
Şi Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-şi-a palatul şi-n taberi a plecat –
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Şi focul arde vesel, e noapte şi tăcere.

Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcuşul de iederă uscată
A negrei Nopţi. Şi Noaptea de zare deşteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări şi aproape-n urmă stând
Viteazului în faţă, ea lung la el priveşte,
Domol, apoi cu glasul abia-nţeles, vorbeşte:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind la iphone pe acoperişul lumii

plâng în neştire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
şi văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire şi extaz
simt uneori că viaţa are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
şi femeile mele au ochii albaştri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vaţi ascunselea
cu morfina care ţine mumiile-n muzeu
vă daţi seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiaţi în canabis?
toţi nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunţi pe acoperiş
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
şi ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câştigul la loto?

poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Bate-n geamuri toamna mea căruntă
Să m-ascund nu mai găsesc cu cale
Mor cocori în depărtări de jale
Suflet trist de burniţă măruntă

Vreascuri ude sfârâie prin sobe
Temerile-mi prind să încolţească
Neputinţa – un mărgean de iască
S-a lipit de mine ca o cobe

Mor în glastre gânduri reci, păreri
Alfabetu-şi pierde-n câte-o zi, o buche
Feţi cu păr de aur îngenunche
Lepădându-şi sacii cu poveri

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel cu lacrimă de vânt

Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardaţi cu ploi.
Pe scări de suflet urcă umbre cu pasi stingheri şi umeri goi.
Chiar îngerii se răzvrătesc, oftând de dor încătuşaţi,
Din aripi, împletind în zare, un pod din lacrimi, resemnaţi.

De ce nu te-am găsit pe când flori de cireş inimresmau
Ani inocenţi de început şi prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând, din pribegie?
Aş fi venit prin lan de maci să-ţi dărui stele numai ţie!

Te-aştept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ştergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiţii oarbe de-absenţe lungi, încărunţite
Şi dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.

Te voi chema cu glas de crin, din necuprins şi zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui, în şoaptă, de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ţi pasă, fiindc-aş vrea să ştii
Că pescăruşii melancolici ţi-au scris pe cer: -Te-aştept să vii!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşii bătrânei

Dacă viaţa a fost cruntă
Trecută prin mari încercări
Tâmpla noastră e căruntă
Orgolii mici si împăcări

Mâna divinităţii întinsă
Ceas ce pare-a fi târziu
În inimă iubirea e aprinsă
Sufletul eate tânăr şi viu

Ce n-am avut la tinereţe
Înţelepciune am aduntat
Fără de griji la bătrâneţe
Sărut pe obrazul brazdat

Suntem frumoşii bătrânei
Viaţa vrem să ne-o trăim
Avem încredere în tinerei
Mereu ca ei am vrea să fim

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti...
Din ce tărâmuri îngereşti
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea braţului tău drept.
M-ai învăţat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nţelepciune
Alaiul lucrurilor bune.

Zâna cea blândă din poveşti,
Din ceruri astăzi mă priveşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi – colind

La noi e zăpada albastră
Şi cerul e alb, nici nu ştiu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.

La noi, sub picioare e gheaţă
Şi ţurţurii-ntind, curioşi,
Tenebre, din spate, din faţă,
În inimi să intre, sfioşi.

La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munţi,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiţi de pe brazii cărunţi.

La noi va mai ninge şi poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de suflet

De nopţi în şir cu trudă şi ardoare sculptează
vântul arborii în munţi, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunţi subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.

Migala ţesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.

Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.

În orice pas şi-n orice confruntare adânc
de suflet şi-nfrăţită zare cu pacea văilor
uranifere.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Hergheliile de dor
Şi-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire şi lumină
Sub dogoarea vorbelor
Şi-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireşii pe coline
Că nu-ţi mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ţi mai e umbră
Şi nici soare nu-ţi mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agăţat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îţi suspină...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-şi doreşte sufletul?

Cuibărită-n os şi-n vene, frigul să-l domesticească,
Vara îşi mai plimbă-n ele arşiţa, să le-ncălzească.
Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc,
Azi o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulţumesc.
Cerul şi-a cojit, de-aseară, norii de bulbucii grei
Şi la luptă i-a pornit cu sensibili nervii mei,
Ţopăie pe acoperiş lent un dans în paşi mărunţi
Şi pe geam spâzur'-alene stropii nedormiţi, cărunţi.
Ochii, măsurând bâltoacei adâncimea de nămol,
Se-ntâlnesc în dezolare cu un vrăbioi frivol,
Ce-a pornit în cercetare, înfruntând dezastrul ud
Şi scrutează a mea fereastră, poate-l văd, poate-l aud...
Distructivă, de-a ei mână gem ruini de armonie,
Risipite-n lung şi-n lat, şi în suflet, şi-n câmpie,
Îndeseşte-a ploii plasă pân la margine de lume,
Semănând melancolie, toamna nu ştie de glume.
Tot, ce sufletul doreşte, este-un dulce vis de vară,
Să-mi prind aripi de cocoară, să revin la primăvară...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teză despre moarte

o parte din sufletul meu e în doliu
după părinţii dragi care-au murit
pământul i-a acoperit ca un linţoliu
dar ei sunt împăcaţi cu faţa spre zenit.

aşa e viaţa cu moartea sfântă lege
ne naştem cu ea o purtăm în noi
dar nu e om acela care nu culege
lumini şi fericiri savuroase şi moi.

încă viaţa o iubesc cu moartea în spinare
încă nu ştiu cum să o confrunt
cu probleme mă apasă spatele mă doare
suspină şi timpul prin părul cărunt.

când va veni ziua să nu-l văd pe soare
am să-i zâmbesc morţii n-am să mă încrunt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ploaie

Muzele curg în picăturile de ploaie,
Căzând pe sticlă în mici, prelinse lupe,
Să caşte văzul simţului, să înmoaie
Sufletul, din de neatinsele-i redute.

Imaginea e în film alb-negru,
Ca o peliculă învechită în deformate strii,
Săltând gându-n eter în zbor peste tenebru...
Deasupra a ce-ntind palma, în lacrimi ude... Vii?

Se înşiruie răspunsuri în ropote mărunte
De-un vuiet perceptibil, cuvinte bănuite
În pipăit de tâmple cu de început cărunte...
Lângă o lamă în sânge, din vine dezlipite.

Un râu roşcat, de muze, se scurgând... istovite.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 doi

Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele
Stau pitite după paravane de neajunsuri
Se joacă de-a faţa-ascunselea
Însă tot ele numără până la 10.
Ce căutăm şi nu găsim
Ce vrem şi nu avem
Cea de azi şi cea de ieri
Sunt tot eu, plus minus câteva vise
Zâmbet sincer şi lacrimi de copil
Vreau să-mi fac prieten timpul
Să-l amăgesc, să-l mituiesc
Pentru amândoi.
Să ne iubim atemporali
1 doi 1 doi
Pendulăm în sincron
Secundele nu ne ating
Doar mângâie tâmplele cărunte
A doi copii
Ce se iubesc
Ca ieri şi celălalt ieri

[...] Citeşte tot

poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!