poştă şi viaţă

Primăvară brusc

Soseşte primăvara calm
Prin galeriile subtile
Din care urcă greu, tactile
Influorescenţe de napalm

Primăvara vine brusc
C-am ieşit ca gâzele la soare
Aripi şi lăbuţele să-mi usc
După iarna asta mare

Dorm căţeii toropiţi de cald
Pământul mai musteşte-a sevă
Parc-am intrat de nu ştiu când în grevă
Şi-aş visa un râu ca să mă scald!

Nu m-aş duce nici la băcănie
Să-mi cumpăr de-ale gurii şi nici pâine
C-aş dormi aşa şi până mâine
De necaz. Sau chiar de bucurie

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi cum cineva ar fi apăsat din greşeală tasta "space"

pe banca de lângă lac
stau lungite la soare
3 pisici cu ochi albaştri
un fluture le dă târcoale
curios
ca un licean naiv
care citeşte cărtărescu în nopţile de vară

aerul te îmbată cu-n miros de tartă cu mere
prin geamul cu perdele cochete
doamna Ene salută poştaşul
îi face cu semn discret cu ochiul
şi continuă să fredoneze romanţa fără ecou

în tramvai
pe scaunele portocalii
doi copii îşi împart cartonaşele cu fotbalişti
vatmanul fumează o ţigară
zâmbeşte din când în când
opreşte la operă

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şa peste lună

N-am legănat cu horă confuză,
În matca iubirii, curcubeul rotat,
Dar cu lumina de zare pe buză,
Am ridicat din ţărână un vad disperat!...

Şi zică-mi-o lumea, peste scânteie,
C-am şters unduirea de foc, în rafală,
Iubit-am şi-n stele pictată femeia
Şi flacăra verde, aprinsă şi pală!...

De-a surda poştaşul la curtea-mi înaltă,
Va bate mustangul în şea peste lună,
Trăiesc în cuvinte, când iambul tresaltă
Şi-s gata de luptă, din vârf de răsură!...

De-acuma prieteni, vă sunt salahor
Şi vă fac dimineaţa, ne-mai-văzută,
Din spatele rimei de foc mă cobor,
Să vă-mpuşc chiar de jos, din dedută!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţia

azi am ajuns Acasă
şi n-am mai găsit
aproape nimic din mine
prin mine

doar câteva cioburi
de oglinzi
şi câteva amintiri
despre trecuturi verzi

pe copil
l-am găsit carbonizat la un geam
cu ochii lipiţi de un viitor inexistent

adolescentul s-a stins în picioare
pe scara cerului
cu o plasă de fluturi în mână

bărbatul din mine
a fost surprins de apocalipsă

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

13 bis ...

Se-anunţ-o dimineaţă ca oricare.
Privesc vazduhu-adulmecând în tihnă.
Poştaşul are-n tolbă o scrisoare;
Când o deschid, îmi piere-a mea odihnă.
Cu slova lor, cuvintele mă cheamă.
Lacomă sorb, cu buze moi, nectarul.
În piept se zbate-un fluture a teamă.
Iubirii mele-i creşte-ncet vlăstarul.
Mă-ntreb de ce norocu-acum mă-mbie,
Ce am făcut să merit toate-aceste?!
Cine şi-a pus inima pe-o tipsie
Şi mi-o trimite, de iubire veste?!
Prin faţa ochilor mi se perindă
Întreaga-mi viaţă, searbădă şi fadă.
Imaginea-mi răsfrântă în oglindă,
Nu lasă norii vieţii să se vadă.
Cine e cel ce-mi pune la picioare,
Iubirea ce-am visat-o toată viaţa?!
Ce-mi picură în suflet alinare,
Ce îmi înseninează dimineaţa?!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tristă-mi părea viaţa...

Îmi pare că nu sunt temple şi nici ziduri, pe unde trec eu...
şi nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viaţa...
că e o câmpie făcută din dragoste şi din cămăşile tale, cărora mă închin eu,
e şi ăsta un fel de a demistifica viaţa...
aşez zânele pe portative,
şi le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le ţin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie şi în ghiocurile mărilor viaţa aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
şi
alerg
prin viaţă, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poştăriţele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde eşti, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi

Dacă ar fi mai presus de egoism sentimentul
şi s-ar plânge necazul în cânt de corale,
poate în viaţă orice drame -pierdut, accidentul...-
s-ar zdrobi în fărâme, uşurând zile amare.

Dacă ar fi bucuria împărţită în plicuri
şi depusă la porţi în căsuţe poştale,
ar fi zâmbetul veşnic şi plâns rare picuri,
doar să spele obraji înfloriţi în petale.

Dacă ar fi numai bun şi binele în lume,
nu s-ar pierde nici rău-n balanţa dreptăţii,
doar un praf disipat bântuiva, între dune
se urcând în deşerturi... dat singurătăţii.

Dac-ar fi pus pe masă tot avutul planetei
şi-n conclavul tăcerii am fi apostoli de-o Terră,
n-ar mai fi sărăcie, nici norocul flaşnetei
împărţit de-un peruş, pe cristalul de-o sferă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poştal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.

Reper de-o casă
şi un obicei,
e-o limbă
şi c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numeşti "ai mei",
unde natura nu se schimbă
şi doru-i sigur vis real, din iluzoriu.

Ciudat liant e,
nu-l poţi dezlipi

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente vizuale

miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunţă piaţa victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se opreşte pe volanul încins
la trecerea de pietoni aşteaptă femeia vieţii tale
are pantofi galbeni şi un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanţă rataţii şi preferă să stea în zona
de unde poţi să faci un selfie fericirii ce îţi erupe prin toţi porii ca vulcanii noroioşi

la poşta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrăţişăm din Herculane, ai voştri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice şi colorate
plus o extrafericire sezonieră

cărţile aceşti dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un enorm pas în gol

Un enorm pas în gol şi-n salvatoare ficţiune
Este demersul meu, spunea profesorul
scârţâind din pantofii noi-nouţi,
atenţie, fără personanţele inconştientului
viaţa ar câştiga, probabil, precizie şi luciditate,
profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar,
să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat,
dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul
pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară
din stea în stea cu sunet de arginţi suspendaţi,
nu fumaţi, scria deasupra ghişeului, nu vorbiţi tare,
număraţi restul în faţa noastră, ca multe altele,
ne aflăm în plin progres, gândea încă profesorul,
dar mandatul poştal nu sosise.
De ce măsura iubirii este pierderea ei, uite o întrebare
Mai interesantă, deşi cunoscută, ne-a poluat trei luni,
s-au smochinit strugurii, ce-ar fi să fie mai ferm,
cerul gurii noastre este spongios şi plin de pustule,
urma o noapte în nuanţe de papagal gulerat, amiral roşu,
margarete palide, ah, portocale ca sânii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balenele nu plâng

Ei spun că marea-i rece, dar marea conţine
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic şi mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinţi, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spaţii noi şi se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, caşaloţi, rechini ciocan, ucigaşii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafaţa mării respiraţia lor năvalnică şi fierbinte!
Ei şi ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor şapte mări –
pendulează prin apa salină într-o beţie desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
şi se răsucesc în masive şi intense dorinţe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipeşte de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieţii:
şi, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roşu de sângele balenei,
o protuberanţă lungă, violentă, un vârtej marin vine şi se-înşurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Şi peste podul care-i uneşte-n minunea-încleştării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace şi încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: De ce nu am mers cu maşina?
Pacey: Pentru că, Potter, tatălui meu îi place să îşi folosească propria maşină din când în când.
Joey: Deci îmi pun în pericol viitorul chiulind ca să stau la coadă la poştă şi apoi să mă târăsc pe pustiuri cărând un pachet stupid?
Pacey: Of, Doamne Dumnezeule! Te-ai gândit vreodată câtă energie hormonală iroseşti cu aceste remarci usturătoare şi cu zeflemeauau asta? Viaţa ta ar fi mult mai productivă dacă ai acţiona.
Joey: Cum anume? Omor prin prudenţă?
Pacey: Ce-ai zice să faci autostopul?
Joey: Da? Şi ce altceva? Poate să-mi ridic cât mai sus fusta, să mă mişc lasciv pentru un camionagiu înfierbântat? Fă tu asta, broască râioasă sexistă ce eşti!
Pacey: Nu sunt un sexist, ci un pragmatic. Bine? Ai văzut vreodată "Aventura e sigură"!? Filmul acela descrie cu eleganţă unul dintre cele mai simple adevăruri ale vieţii: o femeie ce stă la marginea drumului, chiar şi una cu o privire încruntată mai tot timpul ca tine, are mai multe şanse să oprească o maşină decât un tip.
Joey: Din moment ce sunt singura cu un deget mare opozabil, cred că e la latitudinea mea să-l folosesc.
Pacey (când o maşină se apropie): Şi iată şi ocazia ta. (Sare în spatele unor tufişuri. Joey face cu mâna în timp ce maşina se apropie. Încetineşte şi se opreşte, spre surprinderea lui Joey.)
Joey (aplecându-se la fereastră): Bună...
Directorul Green: Astăzi este ziua ta norocoasă, domnişoară Potter. Ai nevoie de o cursă înapoi la şcoală?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e felul acela de a te numi supravieţuitor

revii de undeva de unde lumea te-a întors pe dos
bezmetic umbli cu ochii închişi găseşti drumul spre casă
fără copaci fără triluri lovindu-te de umerii necunoscuţilor
fără zâmbet fără chef ascultând propriile bătăi din trup de pe trotuar
schiţând grimase de oboseală ori indiferenţă gesticulând acea dezaprobare
pentru toate câte cad peste oraş peste locuitorii lui începând cu strada
nu te dezminţi de aversiunea pentru mirosuri ieşite să-ţi taie calea
mai ceva decât pisica neagră fiindcă nici ea nu mai suportă altceva decât acoperişurile
zbenguiala în pajişte după fluturi şi bondari
ori printre flori săltând în loc să toarcă firul vieţii

te întorci din lumea largă într-un autobuz hodorogit care mai mult clămpăne decât rulează
nimeni nu priveşte în ochi pe nimeni niciun bărbat nu mai oferă locul vreunei femei
s-au terminat toţi mulţumeştii la intrarea în lume
ne ţinem de bare ne ţinem de coduri fără maniere
coborâm şi urcăm aceste mecanisme care ne poartă vremelnic
ticăie timpul în timpane se prefac a nu auzi nimic din ce doare
zebrele sunt pentru oameni preferă să nu facă altceva decât să se mişte independent
rotocoalele celor care trag pe nări ne afectează pasiv mă întreb dacă
mai există oameni sănătoşi am numărat cum se numără oile când n-ai somn

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e felul acela de a te numi supravieţuitor

revii de undeva de unde lumea te-a întors pe dos
bezmetic umbli cu ochii închişi găseşti drumul spre casă
fără copaci fără triluri lovindu-te de umerii necunoscuţilor
fără zâmbet fără chef ascultând propriile bătăi din trup de pe trotuar
schiţând grimase de oboseală ori indiferenţă gesticulând acea dezaprobare
pentru toate câte cad peste oraş peste locuitorii lui începând cu strada
nu te dezminţi de aversiunea pentru mirosuri ieşite să-ţi taie calea
mai ceva decât pisica neagră fiindcă nici ea nu mai suportă altceva decât acoperişurile
zbenguiala în pajişte după fluturi şi bondari
ori printre flori săltând în loc să toarcă firul vieţii

te întorci din lumea largă într-un autobuz hodorogit care mai mult clămpăne decât rulează
nimeni nu priveşte în ochi pe nimeni niciun bărbat nu mai oferă locul vreunei femei
s-au terminat toţi mulţumeştii la intrarea în lume
ne ţinem de bare ne ţinem de coduri fără maniere
coborâm şi urcăm aceste mecanisme care ne poartă vremelnic
ticăie timpul în timpane se prefac a nu auzi nimic din ce doare
zebrele sunt pentru oameni preferă să nu facă altceva decât să se mişte independent
rotocoalele celor care trag pe nări ne afectează pasiv mă întreb dacă
mai există oameni sănătoşi am numărat cum se numără oile când n-ai somn

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumos e

Frumos e să respiri aerul de primăvară la Socea
şi în acelaşi timp să nu fii mahmur.
să absorbi picăturile din izvor şi apoi să curgi în ele.
frumos e să te simţi bine. să ai putere
pentru orice formă de credinţă care nu-i face rău altuia,
deci, a nu avea.
de asemenea frumos e să trăieşti pe Bosutska
şi să crezi că există.
în fiecare dimineaţă să intri în magazin şi să cumperi pâine, s-o mănânci
deasupra ziarelor pe care le-ai găsit în cutia poştală.
frumos e când poşta te găseşte şi când poţi să găseşti poşta.
găsirea e, în general, plăcută.
să găseşti un chip familiar când treci pe lângă stadion
sau pe lângă o universitate mai slabă. rânjetul e frumos.
e frumos să găseşti un punct.
cuţitul pentru întins pe care l-ai pierdut de mult şi acum e mătăsos
batalionul îngerilor de paradă îşi coboară urechile de fier
şi aceasta deja se învecinează cu oribilul. totul este la limita oribilului,
şi aceasta este de asemenea frumos.
să dezlipeşti guma de mestecat din talpa pantofilor uşori, răutate care îţi

[...] Citeşte tot

poezie de Marko Pogacar, traducere de Adrian Oproiu şi Goran Colakhodzic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o mansardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din cărţi şi caiete, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă era să cadă, capul nu mai era cu el

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

un sertar vechi a adunat creioane într-o bibleotecă
dintr-o masardă
acoperişu-i vechi, într-un bloc cu trei etaje
podul coace hârtia din carţi şi caite, amintirile scrise gem
o grindă este coaptă, poate să se prăbuşească
un cărucior de copil, fără o roată
atârnă de o grindă, într-un cui
sub tavanul cu vechituri, într-o ghivetă picură apă
la parter într-o cameră nemobilată
un puşti stă ghemuit într-un colţ, cu o tabletă
se întreţine cu iubita lui, pe net
în faţa geamului o sapă taie iarba, încă nearsă
pe tocuri aleargă cea de la etajul doi
fusta-i prea strâmtă şi trage de picioarele lungi
cu greu
fundu-i şi fesele-i sunt apetisante şi stârnesc, multe priviri
neveste pe la ferestre se holbează
cu ciudă şi strigă la bărbaţii din faţa blocului
să vină repede sus
poştaşul de pe bicicletă, era să cadă, capul nu mai era cu el

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Klimt

Dacă te face să te simţi mai bine, să ştii că în fiecare seară te urăsc în moduri diferite...
Şi adorm, dimineaţa pe la şase şi-un sfert cu Ura lângă mine citindu-mi din chiştoace sănătoase de insomnie
o poveste ce-ţi poartă numele bolnav...

E ok acum, am adormit şi poate fără să ştii te-am dus şi pe tine la culcare, te-am sărutat pe frunte şi ţi-am promis cea mai îndulcită indiferenţă pentru ziua următoare...
Fă-mi o favoare, te rog!
Ţi-am lăsat pe măsuţa de cafea, un bileţel unde sunt scrise toate numerele de telefon ale timpului,
fixul,
mobilul...
Sună-l într-o pauză de studiu să-ţi spună dacă aştept degeaba ceva e posibil să nu se întâmple...
L-aş suna eu dar mereu îmi închide...

M-am trezit din viaţă pe la patru şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi pun oasele la loc de cinste în vitrină...
După la poştă, să trimit câteva scrisori acasă...
Să vizitez Clujul...
Apoi să zbor de pe acoperişul clădirii unde stau cu aripile mele împrumutate de la Klimt...

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu mai suntem de mult tineri

Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri

De ce vreţi să fiţi străină
Între cei care firesc
Tac şi vă compătimesc
Pentru-o neştiută vină?

Şi pe stradă şi la piaţă
Vor vorbi o alta limbă
Şi revolta asta schimbă
Rostul omului in viaţă

Veţi simţi lacrimi fierbinţi,
Punţile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!