Citate despre poezie și tipografie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la poezie și tipografie, dar cu o relevanță mică.
Intrarea într-o zonă
de turbulență îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu mașina
ci zboară la înălțime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
și-o așează la loc de cinste
tremura odată cu avionul
era o vibrație în tril de ciocârlie
și bagajul plonjează de undeva
în brațele sale încleștate în cerșitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(nu e poem)
ca să întreci un poem,
îți trebuie o zi de ieri,
un refuz ca două palme peste Cuvinte
și, firește, să scoți din scenariu
sângele.
la aseară 7,
la doar patru metri rari,
din colțul tipografiei dezafectate
de pretenții rimate,
a început lucrul soarelui cu ploaia,
o cutie cu acuarele
în arc.
apoi s-a dat mai încolo,
să adoarmă după niște blocuri.
a plecat
zbor somnabul
în susul târziu.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada prețului cu colți de argint
Redactorii-șefi iubitori de cultură
Să-și vândă revistele încă sperau,
Adânc detestând a spinării curbură,
Scriau, corectau, tipăreau și ziceau:
- Veniți să citiți la chioșc de ziare
Articole, versuri, umor, ca și proză,
Ce zilnic susțin un tiraj ce nu-i mare,
Dar face să fie viața mai roză...
- Dar costă o groază, spunea difuzarea
Și banii sunt rari prin cultură pe-aici,
Mai bine (la alții așa crește vânzarea!)
Tipărim porcărele și goale pisici.
Redactorii, însă, sperau cu oftatul
C-o să investească-n cultură și statul.
- Priviți cum înghite pământ ca și cer,
E prețul uriaș în bancnotele noi,
[...] Citește tot
parodie de Corneliu Vasile din Epigrame și alte versuri umoristice, după Ștefan Augustin Doinaș (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ABC
A vrut Dumnezeu să scrie
Și nici nu era hârtie.
N-avea nici un fel de scule
Și nici litere destule.
C-un crâmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-aș vrea nici atât să-l supăr
Cât piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea știa.
Orișice învățăcel
Știe mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Câtu-i Dumnezeu de mare
N-are trei clase primare.
La citit se-mpiedica,
Nu știe-aritmetica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărunțișul o să ne îngroape
se topesc munții cu totul
ca să se bată monede
e atâta nevoie de cash
încât nu se mai taie copacii cu drujba
ci se smulg cu totul din rădăcini în sus
apoi se taie stuful cucuta și iarba mare
chiar și trifoiul cu patru foi
din această nevoie disperată de celuloză
pentru tipărit bancnote cu chipuri de poeți
cineva a zis că e bun și plasticul
iar toate fabricile de profil
s-au axat pe producția de carduri
deși banii pot fi tipăriți și pe retină
ca într-un joc
pereții nu mai contenesc să se apropie
aproape că se îngroapă în bancomate
super-marketurile nu mai au destui casieri
cititoarele de iluzii sunt peste tot
deși nimeni nu mai are nevoie de vise
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen inerțial
Ești poezie,
azi ți-am descoperit curbura sculpturală,
existențial
mă atrăgeai c-un magnetism insinuant
fixat într-un erotism simbolic.
Te-am sorbit în gândul răvășit
dizolvat cu violetele de Parma,
spulberat în deznădejdea
dorințelor noastre.
Ametistul ochilor tăi
încrucișat cu realitățile lubrice
năvălea,
n-am recunoscut umbra violată
cum hohotea încâlcit,
în amalgamul atracțiilor nestăpânite.
Încurcați, tipărim continuu,
niciodată nu vom avea aceeași polaritate.
Acoperiți din tine iubito,
ne prăbușim.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtunile sinelui și tragediile firii
ți-am fost infidel, iubito, în viața asta damnată
și de-atunci am conștiința dureroasă
dar am cunoscut în vârtelnița vieții
furtunile sinelui și tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
și sămânța unui regret și sufletul meu nostalgic
am în mine și raiul și iadul adamic, iubito
și memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simțurile scabroase
și simțurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii și văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum și cerul de dimineață
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiți cu sufletul și doar cu sufletul
frumusețea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
vreau să fiu o corabie cu pânze
și să naufragiez numai la țărmul tău
voi scrie idila noastră pe nisip
nu sunt o navă fantomă
dar voi eșua pentru totdeauna
voi veni după ce o să plutesc
între acvamarin și albastru de voroneț
o să ondulez marea catifelând patul
o să mă mint că m-ai înșelat
cu farul tău înșelător
la țărm o să aduc aurul piraților
comorile cavalerilor templieri
și sticlele naufragiaților
o să scriu versuri pe cerul nostru
și ne vom înlănțui prin ploaie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală și materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărțile
m-am săturat să am numai obligații și niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni și mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
și lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneți cu bine
această lume mă obosește
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulțumesc...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada muștelor
M-aș ofili în toate sertarele durerii
unde ard cromatic visele-n galbenul amar-mortal;
iar eu, literă fără casă
îmi beau crematoriul pe la marți și jumătate...
Mă tem de Septembrie
o doamnă trecută de vârstă a treia
mi-a zis mai de mult că m-am născut pentru a mă urî oamenii înalți...
Mă iubește furtuna manuscriselor roșii
atât de tare încât îmi pune arta la picioare,
dar Dumnezeu poate nu a vrut să mă iubească poemul...
A vrut să mor...
Să mor cu bricheta în mână, să nu-mi aprind aplauzele.
A vrut să fiu cenușă de poet acum două vieți,
Iar azi, uite-mă verighetă de damă...
Doar un cadavru de zăpadă
mai dă târcoale-n fantezii amnezice
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger persecutat
Noi, Dimitrie Stelaru, ne-a fost străină Iubirea
Noi n-am fost mângâiați decât de Dispreț;
Cât mai ai de gând, înger persecutat, cât mai ai
Să-mi ningi în Mai cu Decembre?
Ne-am scris stihurile pe foi de ambalaj,
Pe șervețele, pe manșete de ziare
Toți ne-au respins, aroganți,
Toți, toți...
Cu fiecare încercare ne umileam
Și plumbul ni se făcea și mai bont
Trufași editori ne-au trântit ușa-n nas
Ordonând paznicilor să tragă zăvorul,
Încadrându-ne după strâmbele lor tipare la
"Grafomani, scribi, aiuriți! Caracuda simțirii,
O casă de cultură ajungă-le! Exclus editură!"
Cândva între coperțile unui volum colectiv
Ne vom găsi numele tipărit și vom muri de fericire,
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Dimitrie Stelaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"
De-aș fi găsit în standuri cartea
Eu aș fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.
Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preț de librărie
Și pentru că-i știam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.
Citind-o, nu de circumstanță,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezață
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.
Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar și editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabetism literar
activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul
aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă
bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade
bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua
[...] Citește tot
poezie satirică de Ionuț Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversarea celor 54
de ani ai mei a venit
cu poezie de amor bolnav
stau în camera cavou
fără marijuana și vodcă
iubita a șters-o în state
să se facă actriță celebră
aproape o sfârșești singur
fără țigări sau ketamină
o să citești în ziarele de mâine
moartea ta de azi
lângă soba de fier rece
ca o nordică scăpată
pe un sloi de gheață
o să afli că nimeni nu mai
vinde ziare tipărite
de zeci de ani lumină
fac bani dimineața
pornind propria matriță
cu trabucul în colțul gurii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am izolat în locul cel mai frumos din lume
pandemia m-a surprins în inima ta
virusul iubirii se preumbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai știu de ce
plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie și
ultimul volum tipărit
voind să ți-l dăruiesc față în față
ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacția de umanitate
cum ceea ce citești pe chipul unui om
la aceeași masă
când totul se transmite prin genunchii lipiți dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ți se pare că vezi printr-un ecran
decisesem acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori la acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aștrii se pitulau când după lună când după aripa inimii mele
de atunci mă alimentez cu firea ta
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Brățară nopților
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași
Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră
Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului
A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului
A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii
Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștrii marini
Ca un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor
Și pupile rotativele se dilată în orbita nopților
Fluture plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețarului
La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului
El trezește dangătul care doarme în clopotul apusului
El ca o lampa desenează în unghere conturul cântecului
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei
îmi place vuietul roților ca o procesiune de cascade
Foile se sărută
[...] Citește tot
poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și tipografie, adresa este: