republică şi timp

Sunt

Sunt pomul cel cu mere roşii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii
Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe faţă preoţi o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ce izvorăşte în inima devotată conduce inimile apropiate către Unicul mereu-duios şi face din ele o Republică avându-L pe El ca Preşedinte. Nici o altă facultate divină, probabil, nu are o mai mare putere de transcendere a limitelor către cel nelimitat. În zilele strălucitoare ce răsar pe pământ, se prea poate să vedem cum înrâurirea poeziei transcendentale înalţă întreaga masă a omenirii.

citat din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bălcescu trăind

lui Al. Rosetti

Leagăn amar, săracii mei Bălceşti!
Lut simplu, smălţuit ca şi o cană,
Pe Topolog culcat nu mai boceşti
Azi inima dintâi republicană.

A lui! Căci athanasic au sunat
Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii.
Şi peste un făcut, absurd regat
Un palid oaspe calcă, din Sicilii.

O, frate cărvunar, întreg trăieşti!
Din moarte ai păstrat doar străvezimea,
Ci din amurgul pajerii crăieşti
Cârteşte-ntunecat burtăverzimea.

Ai multursuzei tagme, gianabeţi
Cu oftica-nţeleşi şi cu exilul,
Un veac avar te vrură sub peceţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcus Aurelius Eşti pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înţelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deţine puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Eşti dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuţi: înţelepciunea, dreptatea, tăria de caracter şi cumpătarea. Când le-am citit, am ştiut că nu posed niciuna. Dar am alte calităţi, tată. Ambiţie. Şi aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament faţă de familie şi faţă de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îţi fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrăţişare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăşti aşa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greşelile tale ca fiu sunt reflecţia greşelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrăţişează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrăţişează pe Marcus şi plânge): Tată. Aş fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrăţişează. Marcus se zbate.)

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jacob Goodpasture

Când a căzut Fort Sumter şi a început războiul,
Am strigat din amarul sufletului:
"O, glorioasă republică, până aici ţi-a fost!"
Când mi-au îngropat fiul soldat
În sunet de trompete şi tobe,
Mi s-a frânt inima sub greutatea
Celor optzeci de ani şi am strigat:
"Oh, fecior care ai murit pentru o cauză nedreaptă,
Luptând pentru lichidarea Libertăţii!"
Am ajuns aici sub iarbă.
Şi acum, de la temelia timpului, văd:
De trei ori treizeci de milioane de suflete unite
Întru iubire pentru adevăr,
Crezând şi aşteptând naşterea
Unei Frumuseţi noi,
Izvorând din Fraternitate şi Înţelepciune.
Eu, fiind acum spirit, pot să văd Sosirea Lui Isus
Înainte ca voi să o puteţi vedea.
Oricum, voi, specie de vulturi aurii întemeindu-vă cuibul mereu mai sus,
Rotindu-vă mereu mai sus, urmărind lumina soarelui

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Baban, şeful gărzii personale a lui Gologan, îl însoţi pe acesta la Maculburg, în inima Maculiei, omologul său imperial îi dărui o pisică pe nume Baha, bună şi blândă. Pisica, ce primise în prealabil o glandă cu secreţii canine, se înţelese de minune cu cei doi câini Dobermann, motiv pentru care Doamna Mortu, care iubea pisicile, o adoptă după ce puse să fie dezinfectată într-o etuvă sub presiune. Baha, care avea şi hormoni de zorab cu acţiune lentă şi care, pe deasupra, era androgină şi capabilă să se autofecundeze şi să producă treizeci şi şase de zorabi în două gestaţii anuale, coborî triumfal din avionul prezidenţial şi i-o luă înainte lui Gologan pe covorul roşu, cu coada în vânt, potrivit protocolului jorman. În următoarele patru luni, Baha se arătă prevenitoare şi tandră şi se conformă perfect directivelor Secanului, poliţia secretă a Republicii Maculiste Jormane.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacoşa de criză

galop nebun drumul pierdut
tu scrii o carte pe care n-o publici
sacoşa de criză din patru republici
o jucau nebunii la barbut

dimineaţa rămăsese agăţată pe schele
pe aici a trecut cândva Dochia
el lucrează la bursă tu lucrezi la Nokia
oraşul este plin de sechele

destinul învârteşte la macavelă
sclavii coborau dimineaţa în ham
lacrimile lunii prelinse pe geam
noi plătim fiscul cu aceeaşi cartelă

nimeni nu întreabă cum o mai duci
oamenii pe stradă vorbesc singuri
pentru picul de supă din linguri
cimitirele se umplu de cruci

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supără-te pe soare

Nu-i o noutate că persoane publice răspândesc neadevăruri;
Cum nu-i nici faptul că America trebuie să-accepte corupţia
aşa cum au făcut-o atâtea republici şi imperii istorice
De-a lungul multor secole.

Mai bine supără-te pe soare pentru că apune,
Dacă asemenea lucruri te enervează. Fii atent la pantă şi virează,
Toţi sunt legaţi de nişte roţi. Aceşti oameni, aceşti războinici.
Această republică, Europa, Asia...

Priveşte-i cum gesticulează,
Urmăreşte-i cum se duc la vale. Găştile se hrănesc cu minciuni,
Omul pătimaş îşi joacă rolul lui; pasiunea rece pentru adevăr
Nu vânează în haită.

Nu eşti Catullus, ştii asta,
Ca să faci pamflete pe seama lui Cezar. Eşti departe
de a avea paşii lui Dante – şi încă mai departe de
murdarele lui vrăşmăşii politice.

[...] Citeşte tot

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul fado

de Crăciunul acesta lumea ta de după blocuri cu petarde şi abonament la sală
vine în slow motion spre centru
unde parada costumelor populare
atrage gură-cască

ştii regulile dar eşti într-un fucking continuu
cu umerii tatuaţi
ca un Atlas modern pe centura oraşului
plin de brazi şi gaze de eşapament
la semafor îţi întind telecomanda vieţilor fragile cu carcasa lor invizibilă
iar tu accepţi compromisuri artistice
te trasformi într-un oarecare gata de spech-uri sterile
taci lângă bradul înalt cu ace verzi şi inspiri
monotonii griji vapori de cărţi

pot opri numărul celor ce se convertesc la infinit în cetăţeni de rangul I
dar nu pot să închid uşa zilelor xeroxopiate cu fumul lor banal de edemeride

ai pentru mine mâinile încă roşii sufletul desenat în grafitti pe marele zid al Craiovei?
aşteaptă noaptea bibliotecilor deschise noaptea aceea cu foşnet velin

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind marea şi bărcile cu pânze

mi s-a părut bătrâneţea
invenţia timpului
ca noi oamenii să trăim cu frica zilei
de ieri şi de mâine,
să ne privim în oglindă mereu speriaţi că poate
nu ne vom recunoaşte privirea,
gesturile cu care încercăm să convingem că
bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiţi dacă moartea
n-ar ocoli foarte mult.

am oprit pe locul unde au murit Adam şi Eva
să las flori:
nici crini, nici petunii,
câteva fire de nu-mă-uita
pentru ca generaţiile viitoare
să-nveţe teama de puterea cuvântului.
circula o legendă potrivit căreia diavolul
a vrut instaurarea Republicii,
nu neapărat uzurparea,
şarpele căzuse la mijloc,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul cu musca

21 iulie 1981, bucureşti, muzeul
de artă al republicii socialiste
românia, sala grigorescu: nu se aude
nici musca... aceasta
îşi face totuşi simţită prezenţa
cel puţin vizual
pe nasul personajului din tabloul ex
cepţional evreul cu gâsca... femeile
care supraveghează – în număr
de trei, aşezate-n triunghi (?!) –
tricotează... singurul
vizitator, un tânăr din provincie, un
canditat la institutul de arte
plastice se întreabă de ce
se numeşte celebra pictură evreul
cu gâsca şi nu
evreul cu gâsca şi musca? aici
drumurile lui se despart fără voie
de femeile în pulovere tricotate
pe căldura su

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Hancock Otis

În ce priveşte democraţia, cred că voi,
Concetăţenii mei, sunteţi de acord
Că eu, care am moştenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
În acelaşi timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă şi începându-şi cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la staţia căii ferate,
Devenind apoi el însuşi muncitor,
Iar mai tarziu şef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Şi să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Şi un încrâncenat adversar al democraţiei.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Şi pe tine, o, Republică,
Fereşte-te de omul care se ridică la putere
Căţărându-se pe spatele altora!

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandra, lacrima mea

eu sunt republica feudală în care tu ai crezut când ai format 112,
copile, tu nu ai auzit de Kafka?
o fiară absurdă circulă liber prin mine,
în timp ce sistemul de cuşti, din ce în ce mai larg,
îţi îngustează fiinţa până la dizolvare în
acidul unei generale indiferenţe;

mă intrigă, fireşte, să văd că unii cetăţeni
o iau razna,
că în ciupercăria atent controlată
mai apare câte-o pălărie de şarpe,
cine te-a pus, Alexandra, să încerci pălăria?
tu, Scufiţă a pădurii de uscături,
de ce îmi dai bătăi de cap,
tocmai acum când,

prost moment ţi-ai ales să devii înger,
tu nu ştii că în republica populară îngerii se vând pe tarabe,
că foc de artificii facem
din steaua ta,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile

de ce dracului Dumnezeu naşte atâtea controverse?!....

nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc dimineţile cu faţa spre apus
răstorn în gând munţii de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce poveşti
sau eu nu mai ştiu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma şi gomora sau potopul lui noe
mai ştiu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede şi fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenuşă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeţi
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democraţie
aşa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-şi caută creatorul

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repauză

repauza este o republică a surzilor
populată prin excelenţă de contururi purtătoare de căşti

co/ruptă-n două cu şiră cu tot, populaţia
obedientă, ştie obsesiv că munca este un delict

în căştile, parte integrantă sau excrescenţă,
nu se aude nimic... doar suntem în repauză

(andro- şi meno- pauzele sunt săvârşite prin botez
aruncă pruncul într-o cristelniţă cu raze şi le dobândeşte instant)

aici, nimeni nu mai mănâncă pe nimeni, decât
sub formă de pulberi... de care s-a ales... evul

cea mai de soi petrecere a timpului este... sexul verbal
dezbrăcaţi de piele îşi etalează aripile de pe dinăuntru

tatuarea venelor – cosmetica trend... şi nicăieri un wc
dieta seculară cu sloganuri a anihilat maţul gros, convertind anus

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătind prânzul la disputa universaliilor asistată de copilul-poem-la-o-vată-pe-băţ-înainte-de- îmblânzirea-lui-bουκεφάλα

şirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins
după următoare reţetă a doctorului faust
se scoate
TOATĂ
mizeria
LUMII
de la subsolul blocului 350
nimeni nu este acasă
la poale de ceahlău
sadoveanu paşte oile în porneală
& nu cere
niciun sfanţ
niciun pişcot de la zaharia sângeorzan
plecat-au toţi să facă
de unele de altele brânză & urdă
sadoveanu dacă e să-l pomenim postmodern
scrie
nimeni nu mai citeşte
în direct
biblia

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când n-am mască sunt Lucreţia,
o matroană din Veneţia,
azi am fost la carnaval,
în costumul estival,
de la case mari de modă,
sunt o pisă mai comodă,
îmi comand o crinolină
după ce-o văd în vitrină,
nu-mi cos singură costumul,
prăvălii sunt cu duiumul
şi în fiecare an,
am ca sponsor un motan,
anul ăsta un texan
cu o sondă de petrol,
na, ca iar mă dau de gol,
mi-a spus,
honey, vine primăvara,
ce-ţi doreşte inimioara,
eu îţi iau de carnaval,
m-am lăsat dusă de val

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani romani

Plânge Leonard de atâtea blestemăţii,
Cinstitul Brutus îşi ascunde cuţitul şi scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrenţe muguri şi coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
şi le pierdui printre coteţe. Ce oroare.
Un şir întreg de jucători de bile colorate,
Biluţe mai rotunde şi mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeţii,
Nu înjuraţi, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!