Citate despre republică și timp, pagina 2
Monarhul ține religia în sânul și în conștientul cetățeanului. Monarhul nu are în cap decât fericirea poporului, în timp ce un republican se gândește la bancă.
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.
Mihai Eminescu în Opere, vol. X (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara
Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.
Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:
Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat și noi drepturi foarte multe și primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite și să facă tot felul de investiții neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile și am gândit că trebuie să ținem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o situație foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că în discuțiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenția asupra acestui lucru, însă am greșit, că am dat multe drepturi întreprinderilor și toți s-au apucat și au spus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.
Nicolae Ceaușescu în Dialogul ruso-român; Ceaușescu - Gorbaciov (4 decembrie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la republică și timp, dar cu o relevanță mică.
În parc
Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori și copaci.
Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru și delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat
Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viața.
În anii mei cei mai frumoși,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieții.
Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Republica
în anii întunecați ana
pauker se deplasa
ca o putredă vânătă scândurea
de-a lungul țărmului
aurora
făcea baie în mare tânăra brigadieră
aurora
la capul midia și un metru de pușcărie
edulcorată
în cofetării. cum
peste anii de-atunci
toate femeile tinere
din republică. dulci
atât de dulci! în anii
bifați pauker se știe că nu
a fost un munte de frișcă: de
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Hancock Otis
În ce privește democrația, cred că voi,
Concetățenii mei, sunteți de acord
Că eu, care am moștenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoțiunea mea pentru cauza Libertății.
În același timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă și începându-și cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la stația căii ferate,
Devenind apoi el însuși muncitor,
Iar mai tarziu șef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Și să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Și un încrâncenat adversar al democrației.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Și pe tine, o, Republică,
Ferește-te de omul care se ridică la putere
Cățărându-se pe spatele altora!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai atât cât bate pușca voastră
Chiar credeți că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăției
și mândriei de necuprins,
puteți sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou și întins?
Când veți fi alungat ultimii fermieri
și, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veți stăpâni pământul
da, veți stăpâni pământul
dar atât pământ cât bate pușca voastră.
Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanțurile de munți
unde oamenii răniți se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopți fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;
[...] Citește tot
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram student, bursa republicană era cam cât salariul tatălui meu, era una pe facultate și trebuia să ai numai note de 10. Am studiat cu sârg și am obținut bursă republicană, ca să am cu ce plăti cazarea la cămin în București, cartela de masă la cantina universității, hainele (costum, cămăși, pardesiu etc.) și încălțămintea, cursurile și lucrările practice litografiate, caietele, din când în când câte un bilet la cinema, câte o prăjitură și câte un suc la cofetărie pentru mine și iubita mea. Cu bursa mea îmi ajutam părinții, care aveau în întreținere 5 copii. Colega mea, fiica decanului, care nu trebuia să plătească nici cazare, nici cartelă, pentru că stătea în București într-un viloi cu părinții, dorea bursă republicană ca să-și cumpere un câine de rasă mare cât un vițel, care costa cam cât bursa republicană pe un an de zile. Nu știu la ce-i trebuia câinele, dar pentru el nu conta nici că era urâtă, nici că lua note mari cu pile, în timp ce mie îmi păsa și de una, și de alta. Au trecut anii: astăzi eu sunt profesor universitar, iar ea e coafeză...
George Budoi în Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia ce izvorăște în inima devotată conduce inimile apropiate către Unicul mereu-duios și face din ele o Republică avându-L pe El ca Președinte. Nici o altă facultate divină, probabil, nu are o mai mare putere de transcendere a limitelor către cel nelimitat. În zilele strălucitoare ce răsar pe pământ, se prea poate să vedem cum înrâurirea poeziei transcendentale înalță întreaga masă a omenirii.
citat din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marcus Aurelius Ești pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înțelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deține puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Ești dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuți: înțelepciunea, dreptatea, tăria de caracter și cumpătarea. Când le-am citit, am știut că nu posed niciuna. Dar am alte calități, tată. Ambiție. Și aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament față de familie și față de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îți fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrățișare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăști așa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălțimea așteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greșelile tale ca fiu sunt reflecția greșelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrățișează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrățișează pe Marcus și plânge): Tată. Aș fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrățișează. Marcus se zbate.)
replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internațional? Bună ziua, la telefon Moisescu, șef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaștri. Cum să nu aveți? (Pauză.) Dar ați dat la toată lumea... Ce-ați spus? Nu prezentăm garanții constituționale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniți să vedeți... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toți ceilalți îl privesc în liniște.) Alo! Banca Mondială? Să trăiți! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deșert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Firește că am rupt-o cu trecutul. Firește că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supraviețuim. Vrem urgent un miliard de piaștri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveți dreptate, avem și noi vaci. Ale noastre, după Revoluție nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaștri, rambursabil și cu dobândă. Cum? Nu-mi puteți da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaștri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu știi unde este? Păi ce amiral ești dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Ați înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijați-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanța, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înțelegător.) Nu mai pot. Așa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziție. Asta e batjocură. Ce-ați face voi în situația mea?
replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jacob Goodpasture
Când a căzut Fort Sumter și a început războiul,
Am strigat din amarul sufletului:
"O, glorioasă republică, până aici ți-a fost!"
Când mi-au îngropat fiul soldat
În sunet de trompete și tobe,
Mi s-a frânt inima sub greutatea
Celor optzeci de ani și am strigat:
"Oh, fecior care ai murit pentru o cauză nedreaptă,
Luptând pentru lichidarea Libertății!"
Am ajuns aici sub iarbă.
Și acum, de la temelia timpului, văd:
De trei ori treizeci de milioane de suflete unite
Întru iubire pentru adevăr,
Crezând și așteptând nașterea
Unei Frumuseți noi,
Izvorând din Fraternitate și Înțelepciune.
Eu, fiind acum spirit, pot să văd Sosirea Lui Isus
Înainte ca voi să o puteți vedea.
Oricum, voi, specie de vulturi aurii întemeindu-vă cuibul mereu mai sus,
Rotindu-vă mereu mai sus, urmărind lumina soarelui
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Baban, șeful gărzii personale a lui Gologan, îl însoți pe acesta la Maculburg, în inima Maculiei, omologul său imperial îi dărui o pisică pe nume Baha, bună și blândă. Pisica, ce primise în prealabil o glandă cu secreții canine, se înțelese de minune cu cei doi câini Dobermann, motiv pentru care Doamna Mortu, care iubea pisicile, o adoptă după ce puse să fie dezinfectată într-o etuvă sub presiune. Baha, care avea și hormoni de zorab cu acțiune lentă și care, pe deasupra, era androgină și capabilă să se autofecundeze și să producă treizeci și șase de zorabi în două gestații anuale, coborî triumfal din avionul prezidențial și i-o luă înainte lui Gologan pe covorul roșu, cu coada în vânt, potrivit protocolului jorman. În următoarele patru luni, Baha se arătă prevenitoare și tandră și se conformă perfect directivelor Secanului, poliția secretă a Republicii Maculiste Jormane.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacoșa de criză
galop nebun drumul pierdut
tu scrii o carte pe care n-o publici
sacoșa de criză din patru republici
o jucau nebunii la barbut
dimineața rămăsese agățată pe schele
pe aici a trecut cândva Dochia
el lucrează la bursă tu lucrezi la Nokia
orașul este plin de sechele
destinul învârtește la macavelă
sclavii coborau dimineața în ham
lacrimile lunii prelinse pe geam
noi plătim fiscul cu aceeași cartelă
nimeni nu întreabă cum o mai duci
oamenii pe stradă vorbesc singuri
pentru picul de supă din linguri
cimitirele se umplu de cruci
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul fado
de Crăciunul acesta lumea ta de după blocuri cu petarde și abonament la sală
vine în slow motion spre centru
unde parada costumelor populare
atrage gură-cască
știi regulile dar ești într-un fucking continuu
cu umerii tatuați
ca un Atlas modern pe centura orașului
plin de brazi și gaze de eșapament
la semafor îți întind telecomanda vieților fragile cu carcasa lor invizibilă
iar tu accepți compromisuri artistice
te trasformi într-un oarecare gata de spech-uri sterile
taci lângă bradul înalt cu ace verzi și inspiri
monotonii griji vapori de cărți
pot opri numărul celor ce se convertesc la infinit în cetățeni de rangul I
dar nu pot să închid ușa zilelor xeroxopiate cu fumul lor banal de edemeride
ai pentru mine mâinile încă roșii sufletul desenat în grafitti pe marele zid al Craiovei?
așteaptă noaptea bibliotecilor deschise noaptea aceea cu foșnet velin
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind marea și bărcile cu pânze
mi s-a părut bătrânețea
invenția timpului
ca noi oamenii să trăim cu frica zilei
de ieri și de mâine,
să ne privim în oglindă mereu speriați că poate
nu ne vom recunoaște privirea,
gesturile cu care încercăm să convingem că
bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiți dacă moartea
n-ar ocoli foarte mult.
am oprit pe locul unde au murit Adam și Eva
să las flori:
nici crini, nici petunii,
câteva fire de nu-mă-uita
pentru ca generațiile viitoare
să-nvețe teama de puterea cuvântului.
circula o legendă potrivit căreia diavolul
a vrut instaurarea Republicii,
nu neapărat uzurparea,
șarpele căzuse la mijloc,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evreul cu musca
21 iulie 1981, bucurești, muzeul
de artă al republicii socialiste
românia, sala grigorescu: nu se aude
nici musca... aceasta
își face totuși simțită prezența
cel puțin vizual
pe nasul personajului din tabloul ex
cepțional evreul cu gâsca... femeile
care supraveghează în număr
de trei, așezate-n triunghi (?!)
tricotează... singurul
vizitator, un tânăr din provincie, un
canditat la institutul de arte
plastice se întreabă de ce
se numește celebra pictură evreul
cu gâsca și nu
evreul cu gâsca și musca? aici
drumurile lui se despart fără voie
de femeile în pulovere tricotate
pe căldura su
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre republică și timp, adresa este: