Citate despre reverie și viață, pagina 2
Rondelul fulgilor de nea
Când dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine,
Neîncetat, prin viața mea pustie,
E-un vuiet trist, o mare de suspine.
În suflet e de-acum zădărnicie,
Dragostea ta nu-mi mai aparține;
Cand dansul fulgilor e o magie
Și mă apasă un dor nebun de tine.
Câteodată "zac" în dulce reverie,
Rememorez tăcut iubirea noastră,
Totu-i trecut, ori poate cine știe?
Îmi va bate-o veste în fereastră,
Când dansul fulgilor e o magie.
rondel de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
NOAPTE DE PRIMAVARA
Trandafirii de culoare sângerii
Asemănători cu buzele fierbinți,
Îmi creează infinite reverii
Tablouri de copii cuminți.
Chipul tău îmi e imaculat
Stând în fața mea în nemișcare,
Nici nu cred că e adevărat
Când eu te știu în depărtare.
N-am cui să spun că nu te văd
Și dorul îmi tot dă târcoale,
Ceea ce mă face să cred
Că visurile mele vor deveni reale.
Va fi o noapte de primăvară
Plină cu muguri de răchită,
Izbucnind a vieții comoară
Care oricum, este nesfârșită.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie 2
Ți-am prins luna în lanțuri.
Pe dealul casei tale...
dorință de poveste nespusă
tăcerea ta, tăcerea ei.
Mă strigă... pe nume.
Vino,
doar o oră în miezul
dinăuntrul meu
fantomă a cuvintelor nespuse.
Viața este doar o secundă...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la reverie și viață, dar cu o relevanță mică.
Iubiți-vă oameni
Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?
De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viața fără iubire?
Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Știința spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.
Poeții spun că iubirea este simțire,
Că este extaz, că este trăire,
Și tot ei spun că viața fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.
Iubirea este credința.
Iubirea naște și renaște ființa.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața
Între episoade de dureri de burtă
Și-adesele dureri de dinți
Eu am avut părinți.
Între zilele de corvoadă
Când mintea inventa noi jucării
Eu am avut reverii.
Ar fi fost mai nimerit
Între neiubirile de taciturn
Să mă îmbăt diurn.
Dragă Verlaine prin flori de boz
De la musique avant tout chose
La vie c'est pas toujour en rose.
Intre preabun antum postum
Ce vers aprins ce vers nebun
Eu sunt doar scrum.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret abstract
calc sigur în viață în liniște vitală
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
existența iubirii-i comoară specială
pe-un ocean de miraje plutesc pe un val.
mă entuziasmez în meditații ample
nu-i nimeni să-mi mărească teama
că nu am să aflu rezolvări multiple
la freamătul poetic, versul îmi ia seama.
trăiesc o reverie un extaz exploziv
găsesc răspunsuri la probleme de viață
am dezvoltat in mine un spirit senzitiv
îmi face portretul cu lumina pe față.
vibrez de satisfacții în spațiu afectiv
în univers romantic sufletul se răsfață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
AȘCHIE DE SUFLET
Pe săgeți de vânt purtate,
Într-o calmă reverie,
Ruptă de realitate,
Cuprinsă de feerie,
Caut o finalitate.
Se prelinge ca un șarpe,
Drumul, așchie de suflet,
Tânguitul unei harpe,
Se încolăcește-n urlet,
Inima-mi strigă doar: "Carpe"!
Mă visez uitând de toate,
Viața nu e amăgire,
Cer tainul de dreptate,
Încă vreau o prelungire
A iubirii așteptate.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revenire din reverie
Negura adâncă-n noapte
Se-mpletește într-un vis,
Iar pe un fundal de șoapte,
Nici nu ști când te-a cuprins.
Împletindu-se cu tine,
Te transpune-n Paradis,
Sângele nu-l simți în vine
Căci trăiești aievea-n vis.
Când te-ntorci din reverie
În abisul realității,
Nimeni nu va fi să știe
C-ai sfidat chiar umbra morții...
poezie de Teodora Todea
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o artistă
I
Credeam ieri că steaua-ți e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar,
Iar tu, interpretă-a cereștilor plângeri,
Credeam că ești chipul ce palida stelă
Aruncă pe-o frunte de undă rebelă,
Pe valul amar.
Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri,
Răpit d-a ta voce în rai de misteruri,
Ș-aduce aminte că-n cerul deschis
Văzut-a un geniu cântând Reveria,
Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria
Și-n tine revede sublimul său vis.
II
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rod de viață
Semeni viață.
Cântecul tău rupe tăcerea din mine.
Gloria vremii
Afișează fericiri
Diversificate.
Numai tu
Semeni puritate.
Îmi spăl pacea cunoașterii
Prin infinitul
Ce-l posed terestru.
Insula cântecului
E vraja întrupărilor
Ce ne va purta
Memoria
În miezul timpului
Împlinit.
Eu și tu -
Reverie de imagine -
Rod de viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antistrofe
O, dacă voi, femei, ați veni
aici, printre noi, deși suferinde,
nu mai cruțate ca noi în viață, și totuși în stare
să faceți din noi niște preafericiți.
De unde,
când se-arată iubitul,
îi luați viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine știe cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spațiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfășurați în mulțime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.
Voi într-adevăr mai sunteți aceleași?
Sunteți chiar aceleași copile
înghiontite în drumul spre școală
de un frate mai mare?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reveria
De zgomot departe, în vesela vale,
A cării verdeață ades am călcat,
În liniștea nopței, privirile tale
Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.
De unde oar' vine a ta reverie?
Ce visuri plăcute în preajmă-ți se joc?
Admiri tu natura, a ei armonie?
Citești viitorul în literi de foc?
Sau cauți departe o stea favorită,
Ce crezi că asupră-ți privește zâmbind?
Dar nu, e instinctul d-o viață dorită,
Ce n-o află omul aicea trăind.
Căci sufletul nostru, ca raza de soare,
Ce-și are-nceputul mai sus de pământ,
Deși luminează a sa închisoare,
Își află în ceruri izvorul cel sfânt.
[...] Citește tot
poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este urgent în viața asta
totul se derulează pe repede înainte
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipă frumoasă
până la banalizare până la atrofiere
până când cineva îmi va da un cot să mă trezească din reverie
moment în care mă privesc ca pe o curiozitate
nu mai știu de unde să încep numărătoarea
cred că de fapt nu mai știu să număr
poate că încep să-mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât să cred în alte lumi
în alte vieți în nemurire și veșnicie
când nici universul nu e veșnic
când nici infinitul nu știe de ce are origine
cine să hotărască legi universale de la nivelul de furnică
oricât de mult mi-aș dori să trăiesc din plin
nu fac altceva decât să mă pierd în mușuroiul acesta
cu pretenție de templu
caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Miracolul verii pe-un țărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Și marea albastră, dansând în zenit.
Pe plaja întinsă, doar el și cu ea.
Iubirea de-o viață e scrisă în stea.
În pașii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai șterge din urmele lor.
Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă și dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persistența memoriei
un țărm marin apocaliptic, iubite
brodat cu ceasuri parcă topite de soare
parcă răsfrânte peste miticul timp,
freamătă materia topită în cazane solare
curge în magma timpului revolut.
suspendată într-o stare de vis aievea
mă joc cu ideea de timp absolut
mi-ntorc toate ceasurile vieții vândute
acestei mirifice patimi numită reverie
acestui vis tainic aureolat- numit poezie-
și ele mi-arată ora memoriei absolute
doar ea este ora adevărată și profetică, iubite
pe noi, un ocean de iluzii ne înghite.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre libertate
O putere tainică, un vis frumos,
Personalizarea unor vieți realmente frumoase,
Oameni liberi, cu o conștiință neatinsă
De amintiri sau false preconcepții.
Libertatea individuală și colectivă,
Libertatea în veșnica lumină,
Exprimarea ei, în timpuri noi,
Vis, reverie și magie,
Timpul e oprit la doi,
Două ceasuri și visul se spulberă aidoma
Unei voci neatinse de El.
Stăpânire de sine, vis și liberare de expresie facială
E dominator al sentimentelor frumoase,
E dragoste și tainic vis.
Te pierd în lumina ochilor cu speranța
Că tăcerea ta mă va face mai blândă.
Nu cunosc timpul și fără tine visul mi s-ar spulbera,
Sunt prinsă în jocul neatins al inimilor pereche,
A inimilor frumoase și dulci,
Suferința aduce numai minciuna,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Trecut-au anii cu a lor viață
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în față
Cu realizări sau neîmpliniri.
De ce ești viață călătoare?
Și fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?
Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să știi că cinstea este arma
A omului sărac și obidit.
Harpagon strânge mai departe
Aur, argint și d-ăia verzi
Mereu își face vile și palate
Și în petreceri întruna ai să-l vezi.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.
Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.
Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.
Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
În aer plutesc aromele trecutului,
Se înalță precum nălucile și se descompun în colțurile cele mai îndepărtate ale mezosferei.
E frig aici si doare!
E întuneric și prin beznă se rătăcesc vise si speranțe, se pierd amintiri, se scufundă dorințe.
Avem nevoie de discul unde sunt ținute captive fragmente din trecutul nostru, urme din povestea noastră;
Pasaje cu prinți si prințese,
Cu duci si ducese,
Cu regi si regine,
Cu seri de iulie pierdute în ceață,
Cu speranțe deșarte, risipite pe viață,
Avem nevoie de serile lui Mai în care îți spuneam să mai stai,
Avem nevoie de zilele lui august când soarele ne încânta simțurile și ne încuraja la reverie.
Îmi lipsesc dantelele care-mi acopereau trupul nins de trecerea timpului.
Îți lipsesc memoriile scrise-n nisip si argilă proaspătă si șterse pe neașteptate.
Ne lipsesc toate clipele.. absolut tot!
Viața e nesățioasă și avem o foame teribilă,
Avem nevoie de tot si în același timp, de nimic,
Avem nevoie de noi!
poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari visând
Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniștite;
toate sunt la fel, se-înalță și coboară
ca plutele de la undițele unor pescari căzuți în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.
Stau aplecați peste balustrăzile podului,
uimiți de ușurința cu care
pot contrabalansa golul
din viețile lor...
gol care pare să-i fi amenințat dintotdeauna.
Ochii lor sunt închiși, genele
încremenite, fețele
atât de calme și de subțiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.
poezie de Josef Tomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre reverie și viață, adresa este: