Citate despre suflet și viticultură, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la suflet și viticultură, dar cu o relevanță mică.
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, lacrimă de înger
înfloreau cireșii în curte
tu stăteai ghemuită între gânduri
ai uitat să te îmbraci în fluturi
rochia a rămas atârnată de cer
timpul țopăia printre ani
mă dureau atingerile tale fără margini precise
și am strigat, a chemare
uitasem să te caut în întuneric
lăsasem garoul prea strâns deasupra lumii
era o dimineață începută prea devreme
nu am știut atunci
doar rătăceam hoinar prin văi și lunci
astăzi desfac garoul și încep să număr stropii de ploaie
uitasem ușa camerei deschisă...
obosit, mă ridic în coatele timpului
străbătând la pas timpul uitat între noi
ești viță de vie, târâtă de furtună în vrie
cu lăstunii arși de seva străbună
uneori te adăpostești în lacrima sorții
doar copitelor cailor sălbatici
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublu rondel despre esență
Gusta-vom esența cea plină
din viile coapte-ale clipei
și-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.
Ne mângâie vremea dolină
în coapte povești peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esența cea plină.
Purtați prin tunelul ispitei,
în minți rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.
În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
și-n suflet vom bea rai de muze
și-om arde în zborul aripei.
[...] Citește tot
rondel de Aurel Petre (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se-ntâmplă nimic
oamenii arătau
de parc-ar fi uitat
împăturiți în așteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porți... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei
capetele creșteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmității telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte
începuse un crivăț
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeții
în care ni se împotmolea fantomatica viață
ne era foame!
riscam demineralizări
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de Iarna
Lăsăm în urmă toamna cu ale ei culori,
Ruginiul viilor, galbenul frunzelor, focul fagului
Și ploaia parfumată ce aerul respiră.
Pașii noștri pe alei se duc, se duc precum frunzele de nuc.
Ca-ntr-o magie, la bacheta ei, bruma se așterne și
Deodat, copacii rămân goi, săraci,
Obosiți și întristați de tot ce li se-ntamplă,
Un strop de tihnă parcă își doresc.
Dar, ea, Natura, o noua haină mbracă
Și ale noastre visuri zboară iară,
Se înaltă spre porțile plumburii ale cerului,
O adiere rece inundă al nostru suflet.
Ninge, steluțe mii zglobiu dansează,
Se-așterne neaua cât se vede-n zare.
Un fulg ușor în palma mea se stinge.
Flori de gheață, geometrice, în forme mii,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta
Mai fantomatic luminează în grădină
Sălbatic trandafirii lângă gard;
O suflet liniștit!
În răcoroasa vie paște
cristalinul soare;
O sfântă puritate!
Un moș cu prețioase mâini
Oferă fructe coapte.
O a iubirii uitătură!
Comentarii
Titlul oferă o indicație a modului în care putem înțelege cele trei strofe, și anume ca "amprentele" a trei vârste diferite: tinerețea, vârsta mijlocie și bătrânețea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: "Sălbatic trandafirii lângă gard" reprezintă imaginea tinereții, "răcoroasa vie" e imaginea vârstei mijlocii iar "fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneții. Pentru ce formă de existență umană sunt valabile aceste trei imagini? Desigur, nu pentru existența urbană de la începutul secolului al XX-lea, dar nici pentru o viață rurală idilică pentru că entitățile numite "suflet", "puritate", "dragoste" sunt prea încărcate de conotații ale unei vieți izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
"Idilele întunecate" ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa "Noapte de vară", oferă o referință literar-istorică care poate ajuta la înțelegerea textului de față.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl și chiar dacă acesta nu a intenționat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în eroare în așa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un plâns cât toată suferința
în țara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc și mor
răpuși de întuneric și uitare
cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătățile separă oameni de suflete
iar ochii apoși privesc fără să vadă speranța
venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecați
un șir imens de Iona în burta chitului
preacurvia a mai fost strivită cu foc
și deșertul încă poartă urma răutății scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară
fie numele tău șters dintre numele viilor și morților
sămânța ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenușa aducerilor aminte
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru fiul meu
Fiecare sunet ce trudește azi,
E gândul ce îmi răscolește anii,
Iar vuietul din crengile de brazi
E cânt de leagăn, cânt de nani-nani!
Cu bucuria ochilor în lacrimi,
Podgoriile nu se vor usca,
Tu, fiule, vei fi ferit de patimi,
E-armura care te va proteja.
Cu haina binecuvântării mele
Te-am învelit cu drag de când ai plâns,
Te-am închinat la lună și la stele
Din prima clipa când la piept te-am strans.
Dar astăzi, fiincă ești și tu părinte,
Ești tată de flăcăi buni și voinici,
Să cerni prin sită bunul din cuvinte
Să-l dai și lor, ca dar de la bunici.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor amețit de băutură
Te alerg prin vie și prin livezi, supărat,
Ai fugit din mine odată cu Luna
În ochii zorilor te-ai ascuns supărat
Fără să te bat ori să te iau la goană.
Ce-ai căutat să gonești printre pomi, asudat,
Cu sufletul meu târâș după tine
Ce ai crezut că pierzi ori câștigi
Prin strugurii copți și păpuși de cârpă?
Unde crezi că poți ajunge acum, pierdut,
Din carnea mea rupt și scăpat
Cine te primește astăzi în piept
Dacă Tu ești pruncul zămislit în mine?
Te-a pus pe fugă licoarea băută
Din cupa întinsă de-o doamnă distinsă
Ce te-a îmbătat cu lacrimile viței de vie
Strânse de ea din ochii strugurilor uciși.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-aș fi crescut...
Dacă n-aș fi crescut
aș fi rămas acea copilă
veselă și zburdalnică
în ochii căreia râdea
toată bucuria copilăriei
aș fi alergat încă
la fel de neobosită
pe toate coclaurile
și prin podgoriile dragi
aș fi admirat și acum macii
ce creșteau de nebuni
care înroșeau tot câmpul
și obrajii mei de copil zvăpaiat
ce nu stătea o clipă locului
ce departe-mi pare
drumul spre acea fetiță
de parca iarba a crescut
atât de deasă
între mine și ea
și nu pot răzbate
[...] Citește tot
poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua elegie
Orice înger e înspăimântător. Și totuși, vai mie,
vă invoc pe voi toți, păsări aproape ucigătoare
ale sufletului, și știu cum sunteți.
Unde sunt vremurile lui Tobie, când unul din cei mai strălucitori stătea în pragul ușii rustice,
puțin travestit, cum se cuvine la drum, și nu așa de cumplit,
(un tânăr și el uitându-se curios la celălalt tânăr). Dacă arhanghelul acum ar ieși,
primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, către noi,
cutremurător ne-ar bătea inima. Cine sunteți?
Fericiți ai vremii dintâi, răsfățați ai Firii,
trăsături din înalt, creste din zori
ale oricărei creații, polen al înfloritei dumnezeiri,
articulații de lumină, trecători, trepte, tronuri,
spații formate din esențe, scuturi de dragoste, tumulturi
ale simțirii în extaz furtunos și, deodată, numai
oglinzi care răspândesc din belșug propria lor frumusețe
ca s-o creeze din nou în propriile lor fețe.
Noi tot ce simțim împrăștiem; ah, noi
ne exalăm și pierim; din văpaie-n văpaie
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și viticultură, adresa este: