timp şi traducere

Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbeşte despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbeşte despre oameni şi despre artă, despre literatură şi poezie, adică exact despre ce sărbătoreşte acest festival în fiecare vară. Sunt puţin emoţionat, pentru că sunt într-o ţară în care doar câţiva oameni înţeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe oarecare

Rătăcesc singur călcând pe alei
şi frunzele supărate mă alungă,
iar stelele în singurătatea lor
îmi spun să merg printre versuri.

Scriu un vers din întâmplare
şi în palme mi se aşează o floare
luminată lin de razele lunii
printre umbrele privighetorilor.

Privighetorile nu caută tăcerea
şi îmi traduc ce vor să spună:
un viitor se vinde ca prezent
precum minciuna nevăzută.

Nu ne gândim la testamente
şi omorâm senin viitorul,
dar din ciorchinele de vise
eu mi-aş dori să fiu un bob.

poezie de Constantin Rusu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu preferam să-mi fac traducerile comandate într-o cafenea vecină, Café Barbieri, unde îmi petreceam mai multe ore pe zi traducând, citind şi observând fauna care frecventa cafeneaua, fără a mă plictisi câtuşi de puţin, căci ea întruchipa paleta multicoloră a recentei Arce a lui Noe ivite în inima vechiului Madrid.

Mario Vargas Llosa în Rătăcirile fetei nesăbuite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentele pe care le trăieşti astăzi atrag evenimentele pe care le vei experimenta mâine. Astfel, grijile atrag alte griji. Anxietatea atrage şi mai multă anxietate. Nefericirea atrage nefericire. Insatisfacţia atrage insatisfacţie. PE DE ALTĂ PARTE... Bucuria atrage şi mai multă bucurie. Fericirea atrage şi mai multă fericire. Pacea atrage pace. Recunoştinţa atrage recunoştinţă. Bunătatea atrage bunătate. Iubirea atrage iubire. Universul te călăuzeşte şi comunică cu tine în fiecare secundă a vieţii tale. El reacţionează la gândurile tale şi îţi oferă un feedback nepreţuit prin intermediul sentimentelor tale. Altfel spus, sentimentele tale reprezintă un instrument de comunicare cosmică! Sentimentele pozitive se traduc prin: "AI PROCEDAT FOARTE BINE". Cele negative îţi atrag atenţia că trebuie să îţi schimbi gândurile asupra cărora te focalizezi.

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"High tech"...

... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieşite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiţi de raze cum şarjele de laminoare,
ori plini de ţepi ca acele de brad cu vârf de gheaţă în stilete
şi păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanţe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoşei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agăţate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă şi epitete!...

... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmiţat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mişună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-şi amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din şansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moşteniri... şi-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...

rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetică

Profeţii adevăraţi în virtute
Străjeri autorizaţi peste destine
Ei ne traduc viitorul pe înţeles
Vin invariabil cu aură programată
Dar şi cu har divin de sus
Nu mai caut profeţi în coloană
Nici în alte formaţiuni compacte
Pe semne sunt atât de puţini
Încât nu se pot exprima în procente
Există cel mult unul câte unul
La intervale uriaşe în timp
La distanţe enorme în spaţiu
Aşa ca şi quasarii singuratici
Sau ca galaxiile singulare
La distanţe de ani lumină
Să ne ferim de profeţii mincinoşi
Fiindcă sunt fără număr
În trecut erau ucişi cu pietre
Acum prosperă bine mersi
În lipsa profeţilor reali

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (29 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere

cînd între ochii noştri e pace
atunci îţi scriu despre toată iubirea care circulă prin lume
nomadă şi sălbatică
blîndă şi suavă
cu venele albăstrii ieşite din carne, străvezii,
precum vinele pietrei sînt literele mele
şi privirea meu le înhaţă şi le gustă parfumul de must negru
cu tine învăţ să uit anii istorici dintre parantezele drepte
versurile ciuntite de traducători
după placul inimii
ocolind cu lumina ochilor greşelile semantice
un gînd ne sapă în pupilă dincolo de timp
şi sădeşte brădet unde pămîntul alunecă
eu am învăţat să nu mai plîng
iar tu să-mi aşezi ştergarul ud pe pleoape
fapt pentru care îţi mulţumesc fiindcă
e mai frumos aşa cum se cuvine

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidirea în iubire

Dă-mi mâna să-ţi vizitez visele!
Strânge-mă-n braţe până a doua-n zi în zori!
Suflă-mi duios la ureche!
Inima marcată
De traduceri se ocupă interpreţii
Plec odată cu misterul nopţii
Luna s-a zidit în amorfe fântâni
Braţele tale mă zidesc în iubire
Surprind cercuri ce se-ntrepătrund pe un patinoar
E elegantă,
Frumuseţe şi metale prinse la gâtul perechilor fără număr.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să am dreptate

- Înger, îngeraşul meu,
ce mi Te-a dat Dumnezeu,
venele se taie greu...
Inutilitatea noastră cea de toate zilele
nu mai mi-o da mie astăzi
nici în timpul zilei
pentru a-mi câştiga cu ea "existenţa"
făcând sluj în faţa proştilor atotştiutori
şi a curvelor atotputernice,
şi nici în timpul nopţii
când, după ce-mi iau calmantul,
aştept cu nesaţ
entuziasmul încremenirii
cu speranţa că numai în somn
există un viitor.
M-am săturat să am dreptate, Îngere!
Pentru mine, gloriosul
veni, vidi, vici
se traduce: am venit, am văzut, am scuipat!
Dar, de la o vreme, scuipatul mi-a secat ;

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă nenorocire, secundară pentru mine, sunt informaţiile sau aluziile inexacte pe care ni le furnizează Jégut despre acest Tratat pe care-l publică sub numele de Isaac Lôriah. Prima pagină a cărţii conţine într-adevăr aceste precizări anonime, dar aparţinând fără îndoială traducătorului: Isaac Lôriah, deşi de origine şi dintr-o familie germană, s-a născut la Ierusalim în 1534 şi a murit la Jafet, în Galileea de nord, în 1572, la vârsta de 38 de ani. Cum lăsase cu limbă de moarte ca operele sale să fie îngropate împreună cu el în mormânt, discipolii săi, dintre care cel mai cunoscut este R. Chaim Vital, nu s-au dat înapoi de la a folosi un subterfugiu rabinic ca să păstreze opera maestrului, respectându-i în acelaşi timp voinţa á la lettre.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Zâmbeşte azi
Că mâine nu se ştie
Ce soartă ai
Si bucură-te azi...
Nu ai motiv?
Găseşte
Doar faptul ca exişti
Si e motiv de bucurie
Mai faci un dar
cuiva cu drag
Te-nchini la un altar
Citeşti o carte
Si traduci
Parabolele lui Isus
Ii ierti pe cei
Care-ţi greşesc
Mai faci un pas
Cu interes
Spre pomul din grădină
Si-arunci omizile

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele minciunilor

Se făcea c-a fost odată,
Navigând dibaci pe net,
Printre ceşti cu apă plată
Un domn bine, cu magnet.

Şi, deşi a împlinit
Nişte ani din vârsta-a treia
Înşela neobosit
Şi minciuna, şi femeia.

Minciuna i-a zis femeii
- Şi pe tine te "traduce"?
- Mi-a jurat cândva pe zeii
Primăverilor uituce,

Că iubirea lui eternă
Mi-o fi pavăză şi scut,
Era doar o balivernă,
Pentru alta m-a vândut.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ş-apoi păşim spăşiţi, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.

Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaşte;
Si-aşa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paşte...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.

Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forţe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârşit, eternul să-l inducem.

Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naşte...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paşte
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spre amiază soarele îşi pierde din prospeţimea dimineţii. Zâmbete fragmentate în spaţiu, surprind cu uşurinţă dimensiunea copleşitoare a naturii înconjurătoare. Prin orice traducere mai exactă a vieţii, vei căpăta gustul ridicol al morţii. În această atmosferă isterică de incertitudine, se poate reglementa, fără îndoială, întreaga expresie logică a tristeţii umane. O sursă serioasă de tulburări nervoase, duc la negarea tuturor simptomelor oneste care ne însoţesc. Căutând o expresie cât mai exactă a lunii, va îngenunchea în adâncimea sufletului nostru, un larg oftat de îngeri. Pe câţi oameni, pe atâtea aspiraţii... la singurătate.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dorul greu şi nu mai trece

Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăţi de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Şarada cărţii, fila ecumenă,
Istoriseşte pacea divină.
Neobişnuit de calmă,
Urăşte închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăţa şi ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spaţiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (măsurarea ei)

Unii şi-o măsoară-n ani,
Alţii şi-o măsoară-n bani;
Unii prin cât bagă-n gură
Suc, mâncare, băutură,

Munţi de carne, de friptane,
Ce-au băgat în burdihane,
Mări de ţuică, vin şi bere,
Pentru burdihan plăcere.

Alţii, fi'nţe subumane,
Doar prin număr de cucoane
Ce-au trecut prin al lor pat,
Le-au "avut" şi le-au lăsat.

Eu, privind la manuscrise,
Mi-o măsor în lucruri scrise:
În pamflete şi satire
Ce le-am pus în viersuire,

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 iulie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!