Citate despre timp și traducere, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la timp și traducere, dar cu o relevanță mică.
Norocul îi mai surâde o dată, iar Van Haeren se îmbogățește și se îmbarcă înspre Europa pe la 1890. Din cauza iernii grele, vaporul nu ajunge la Rotterdam decât la începutul lui aprilie; Van Haeren așteaptă dezghețul la Londra și din plictis și melancolie deschide carnetul lui Luino, care la prima vedere i se pare "tare obscur". Câteva zile după aceea, descoperind că scrierea conține totuși o "adâncă înțelepciune" și dezvăluie un "adevăr insuportabil", se pune febril s-o traducă din spaniolă în olandeză, sub titlul de "Conspirația sufletelor indienilor." Traducerea ocupă paginile 17-45 din opusculul lui Van Haeren. Tot ce precedă i-a slujit de introducere.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (5)
Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.
În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?"
Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ski în Austria cu Luceafărul nostru și cu chinezii
(Un impact între Eminescu și lume)
Chinzoaicei Lu You Hua zisă Lisa și băiatului ei Wang Rui
"Ești un tip curios!? După ce mi-ai dat mie bucata de slănină
pe care ai fript-o pentru tine,
ce vrei să îți mai spun din țara mea?"
- Recită pentru noi o poezie în limba chineză,
îi spun. Rostirea limbii chineze mă uimește...
"- Bine, o să îți recit o poezie a noastră, de bază,
și pe urmă băiatul meu o traduce în engleză."
(Cum se poate descrie cu o imagine
rostirea limbii chineze? Cam așa:
o pasăre zboară într-un pom și sărind
de pe un ram pe altul, la fel și cântă )
Ascultăm uluiți poezia, de parcă prietena noastră adhoc,
drăgălașă ar dansa cu glasul ei, ca acea pasăre, de pe o crenguță pe alta.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lui Novalis
În negrul pământ se odihnește sfântul străin.
Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea,
Căci el plecă in timpul înfloririi.
O floare albastră
Trăiește mai departe cântul în casa de dureri înnoptată.
Comentarii
Textele care figurează deja în multe dintre titlurile lui Trakl, ca poezii dedicate, sunt demne de remarcat ca un grup de poezii de sine stătătoare, "Angelei", "O Johanna", "Lui Lucifer", "Lui Novalis". Lor le pot fi alăturate "Cântece de rozariu", "Pentru Sora", poemul "Pruncului Elis", precum și dedicația anonimă "Celor amuțiți". Dacă luăm doar titlurile formate din prepoziții și nume proprii, devine clar că acest grup de poezii are un caracter special. Nici unul dintre aceste texte (parțial neterminate) nu fost propus de Trakl spre publicare. Nici una nu se referă explicit la o persoană vie, existentă. "Angela" și "Johanna" sunt nume de femei care apar ocazional la Trakl, dar nu sunt clar desemnate.
"Lucifer" este o figură a mitologiei germane și, evident, creștine. Numai că "Novalis"1 se referă la o persoană, la un decedat poet romantic Friedrich von Hardenberg, numit Novalis, care a murit în 1801 la vârsta de 28 de ani. Trakl scrie acest text la sfârșitul anului 1913 sau 1914, adică la vârsta de 26 sau 27 de ani. Potrivit manuscrisului, Trakl a caracterizat textul drept "Epitaf". În plus, primul vers "Trăiește mai departe cântul în casa de dureri înnoptată " se potrivește unui epitaf. Cine se odihnește aici este caracterizat ca "sfântul străin", unde "străin" cheamă pe plan figurile lui Trakl care sunt proiectate în mod liric analog figurilor mântuitor-creștine sau îngerilor. Faptului că acest "sfânt străin" este un poet, Trakl îl deplânge "Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea".
Să ne amintim de "Torquato Tasso" al lui Goethe: "Și când omul este tăcut în chinul său, Dumnezeu mi-a dat să spun cum sufăr". De asemenea, "el plecă in timpul înfloririi" evocă imaginea poetului, plecat prea timpuriu, într-un sens istoric, ca simbol al tuturor barzilor plecați înainte de vreme.
"O floare albastră" s-ar putea referi la Duminica Floriilor, așa că iată din nou figura lui Hristos, întâlnită deja în "sfântul străin".
Apoi, este de remarcat referirea la o poezie a lui Novalis, "Lui Tieck" (care este dedicată prietenului poet romantic Ludwig Tieck2). Această poezie începe cu "Un copil plin de melancolie și plin de loialitate / aruncat într-o țară străină" - acolo găsim "străinul" ca posibilă matriță poetică a lui Trakl.
Și imaginea "În negrul pământ" are, de asemenea, o corespondență în textul lui Novalis: "Și cum stă și citește și privește spre negrul pământ".
Și la Novalis, anotimpul plecării, ca și Trakl, este primăvara. Dar aici referințele nu merg mai departe. "Copilul" lui Novalis se întoarce la "casa tatălui său", în timp ce "străinul" lui Trakl "plecă in timpul înfloririi".
NOTE
1 TIECK, LUDWIG (1773 1853) poet și dramaturg romantic german, traducător și critic. Sfătuitor și prieten al poeților romantici. Influență asupra Tanhauser-ului lui Richard Wagner.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rana
I
vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
și a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
și nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viața o să-mi treacă în pace și armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
rațiunea o să-mi sfâșie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieții mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ikigai
Japonezii, secretul vieții lungi și fericite l-au descoperit
Și media de viață de 80 de ani, au depășit.
Ikigai se traduce prin rațiunea de a fi,
Prin motivația de dimineață, de a te trezi.
Ikigai-ul să-ți găsești, poate fi un proces îndelungat,
Dar odată ce l-ai aflat, mai multe lucruri în viața ta ai combinat.
Ce iubești mai mult în viață, pasiunea și misiunea de urmat,
La ce te pricepi mai bine, pasiunea și profesia de manifestat,
Pentru ce poți fi recompensat, profesia și vocația de exercitat
Și ce nevoi ale lumii, prin pasiune și vocație ai de onorat.
Adaugă la toate acestea, bucuria realizării lucrurilor mărunte asupra cărora te-ai aplecat,
Cu atenția concentrată asupra momentului "Acum", neîncetat.
Ikigai, filizofia japoneză de viață o poți și tu descoperi și aplica,
Pentru o trăi fericit și întreg potențialul tău, a-l valorifica.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Badanta
-Vieni quando ti chiamo! striga bătrâna insistent
Folosind și clopoțelul s-arate că e urgent
Și badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară
Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară
O îngrijea de câțiva ani, cu o foarte mare grijă
Chit că bătrâna-i bolnavă și nu merge nici în cârjă
De multe ori o necăjește, egoism de om senil
Să-i suporte orice toană, uneori e dificil
Părăsise România pe când criza-i dete brânci
Mai mulți bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,
Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferință
Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voință!
Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare
Ușurel s-ar descurca, chiar de-i viață de-nchisoare
Cel mai greu de suportat, este dorul de familie
Să stea departe de copii, asta mult o chinuie
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (29 decembrie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Algoritm
Și sunt un algoritm, fără rezolvare...
Furtuni se-adună-n mine, neîncetat.
Tot ce visez, la un punct... moare!
Și se dărâmă tot ce am visat.
Trecut-au anii cu extaz și agonie...
Și m-am trecut și eu, cu ei cu tot!
Încă mai aștept o bucurie...
Să fiu validată, măcar cu-n singur vot!
E ambetant și plouă cu iluzii...
Mă cred în locuri ce eu n-am fost vreodat',
Visez premonitoriu, dar confuzii,
Mă definesc prin tot ce am ratat...
E toamnă în inima ce plânge...
Și mintea zboară pe unde a iubit!
Prezentul, trecutul să-l alunge,
Să nu mai prind niciun asfințit!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morminte reci
Când Abraham Lincoln a fost îngropat, a uitat de militanții copperhead și
de asasin... în țărână, în mormintele reci.
Iar Ulysses Grant a pierdut toate gândurile despre escroci și Wall Street,
banii gheață și garanțiile au devenit cenușă... în țărână, în mormintele reci.
Trupul Pocahontasei, suplu mesteacăn, dulce măceașă-n noiembrie, banană de
prerie-n mai se mai miră, își mai amintește ea ceva?... în țărână, în mormintele reci.
Privește strada plină de oameni cumpărând haine sau alimente,
aplaudând un erou sau aruncând conféti și suflând în trompete...
spuneți-mi dacă îndrăgostiții sunt păgubași... spuneți-mi, dacă poate-avea
cineva mai mult decât au îndrăgostiții... în țărână, în mormintele reci.
NB.
* Abraham Lincoln a fost asasinat de actorul J. W. Booth în seara zilei de Vinerea Mare,
14 august 1865, în loja unui teatru din Washington.
[...] Citește tot
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mein Kampf, totodată biografie, tratat de ideologie și doctrină de acțiune tactică, oglindește, fără să vrea, adevărul, în ciuda tuturor inexactităților, a legendelor contradictorii și a glorificării propriei persoane. După cum scria un contemporan (Hans Wendt), într-un stil caracteristic, bineînțeles, cultului inspirat de autor, cartea aduce lămuriri importante asupra naturii și metodelor acestui om, care amintește în multe privințe de profeții biblici, în același timp confesori și conducători ai poporului lor. Într-adevăr, lucrarea este un portret fidel al autorului ei: prin dezordinea grandilocventă a ideilor, prin toată acea acumulare întâmplătoare de cunoștințe care trebuia să dea impresia unei erudiții, prin lipsa de autostăpânire care se traduce prin îmbrățișarea pe neașteptate a extremei celeilalte, prin crisparea rigidă a unei energii nestăpânite; acest egocentrism crâncen și maniac, corespunzând atât de bine absenței figurilor umane din voluminosul tom; monotonia ideilor sale fixe, orientate toate în aceeași direcție asemenea constatări și altele similare dovedesc în mod univoc faptul că opera lui Adolf Hitler este, în orice caz, dincolo de intențiile conținute în text, cea mai edificatoare prezentare a lui Adolf Hitler.
Joachim C. Fest în Stăpânii celui de-al III-lea Reich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape love story, dar foarte departe
știam cât de mult
însemni tu pentru mine
cât de bine știi
să calci cămăși
întinzându-le peste viața mea
revelație clandestină printre inculți
eu vorbindu-ți despre dușmanii lui karl popper
& tu să mă scaperi la vânătoarea de tigri
traversându-mi destinul
învățându-mă să-ți desfac sutienul
urcând în trecut precum în tandrul viitor fără dinți
nu- mi era frică un fel de silă ademenindu-mă politicos
precum bill clinton dansând la un concert triumfal lady gaga -n camerun
experiențele pe oameni vii atât de vii
bill obligând cia printre maimuțe
eu ființa ta albă
negrul pământ
nisip mișcător
alăptând pruncii neuciși
știind cum vor muri nemuritoarele
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Daca" traducere libera a poemului " If" by Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cand toti in jur si-l pierd
Si pentru asta pe tine vina dau.
De poti sa crezi in tine
Cand se-ndoiesc chiar toti
Si a lor indoiala sa le-o asculti,... de poti.
De poti in asteptare
Sa nu fii obosit
Sa nu raspunzi minciunii
Atunci cand esti mintit.
[...] Citește tot
poezie de Rudyard Kipling / Marius Alexandru (22 ianuarie 2013), traducere de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și traducere, adresa este: