Citate despre timp și urechi, pagina 2

Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, și ți-aș șopti la ureche cântecul celor iubiți. Atunci poate ai pricepe și tu că iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește "a fi iubit".
Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Abisul sufletului meu
neghina din bob o scoți cu durere,
mă ridic din iubirea-ți ștearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
și te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când inima rece i-o frângi...
mi-a lungului cale bătută de dor
și ghimpi de furtună m-aruncă
ușor în colțuri de ceară...
mă așez și-mi lipesc urechea de stâncă
zumzetul Lunii răcite de Soare
aud cum împarte durerea,
o-nchide în flori...
și ele trezite la viață îți plâng
pe piept ori în suflet,
și-apoi în buchete uscate
sau în cioburi rotunjite de ape,
în ploi abăute de vânt
și-n zile uitate de noapte
[...] Citește tot
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comandă ospătarului, în timp ce stăteam la masă cu simpaticul poet Damian Ureche
Am cerut din țuica veche
Cam cât intră în ureche!
Omul s-a uitat la noi
Și s-a-ntors cu un butoi!
epigramă de Virgiliu Șchiopescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hotărâră ca să nu se mai desparță și să rămâie să-și mănânce amarul împreună. Nu trecu mult după asta, și baba spuse unchiașului că se simte îngreunată. Aoleo! Unde era Dumnezeu să vază bucuria unchiașului când auzi d-o asemenea veste bună. Umbla de colo până colo de bucurie și nu mai știa pe ce să puie mâna și ce să facă. Și așa trecură zilele una după alta până la nouă luni, când baba, cu ajutorul Maicii Domnului, născu un dolofan de copil, de drăguleț, și cu o carte în mână. A treia seară când veniră ursitoarele, se întâmplă ca unchiașul să fie deștept. Pe dânsul, vezi, nu-l mai prindea somnul de bucurie, și de trei zile nu-i mai dase ochii în gene, tot umblând pe lângă babă ca s-o îngrijească și s-o caute la boală. D-aia și când veniră ursitoarele, el nu dormea, ci sta stârcit într-un colț, ca și când ar fi fost Matracuca, sora doamnei. Când începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi și auzi tot.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ne vom iubi prin toate încăperile zilei, apoi îți voi scrie un poem pe lobul urechii!
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun refuz.
poezie clasică de Marina Țvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Extaz
O oră între-abis și umbre
la răscruci de veac și teamă,
o oră prelungită-n slavă
mi te-a dat, ca-n vis, în seamă.
Promisă tu, în dar luată,
fii ureche și ascultă:
puternic vine foc din tine,
freamăt nou și sete multă.
Ah, bucură-te și veghează,
tu, edenică-ntrupare!
Vrăjit un munte în amiază
se apropie de-o floare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru cei care au urechi care știu să audă, bibliotecile sunt locuri într-adevăr gălăgioase. Pe rafturile lor se aud vocile captive ale secolelor - conversații vechi care au clădit civilizația noastră.
citat din Timothy Healy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-atât de greu să spun la revedere
mi-e atât de greu
să spun la revedere
că somnul încă
nu l-am îmbrăcat
e-atâta insomnie
între stele
și luna parcă-n ciudă
s-a culcat
îmi face o risipă
de-ntuneric
și liniștea
se zbate la ureche
mă strâng sub așternutul
de pe pat
fiindu-mi lacrima
singura pereche.
poezie de Mirela Ciupercă (31 aprilie 2016)
Adăugat de Mirela Ciupercă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o zi
Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aștepți surparea timpului;
printre file plânse
găsești sufletul îngălbenit
aerul ia forma gurilor uscate
coși cămașa cu flori false
ieșind în lume
desculț
departe
sfâșiat
în zile impare
nu ai urechi pentru urletul deșertului
nici să privești înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ți faci mătănii
pașii trec dincolo de ruine
[...] Citește tot
poezie de Luisa Neruț
Adăugat de Georgeta Vișovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ne poartă pe umăr
Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.
Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.
Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.
Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Întrebare de ninsoare
În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.
În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.
Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.
Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adorm cu urechea la pași când strivești între călcâie ultimul ceas. Te sărut cu secunda pe nas!
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec de lună nouă
Incet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
... și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră...
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de iți răsuna în ureche
pe după ceturi luna lunecând
Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceața uda, mână-n mână
și văzul tău pe piept imi suie
ca un păianjen beat. și nu imi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fața amăruie
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele noastre, adevăratul înțelept e cel care poate să strecoare un elefant prin urechile acului.
Phanishvarnath Renu în Văl întinat
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papaya
S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verișoare
Și-am mers la miezul nopții să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.
Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră și palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!
Și am văzut și stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verișoarei,
Eu îi șopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.
A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simțurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verișoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.
[...] Citește tot
poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sărutul primăverii de foc
Poteca mea de primăvară,
cu urme vechi de eu și tu,
mă duce-n orele de seară
în timpul nostru ce trecu.
Și, parcă, simt o ușurare
când îmi găsesc prin anii vechi
aceeași tu, strălucitoare
și cu cireșe la urechi.
Un zâmbet galeș le răspunde
privirilor ce te doresc
și se împrăștie-n secunde
ce trupul tot ți-l arcuiesc,
iar eu, cuprins în arcu-acela,
nerăbdător și încordat,
îndepărtez, ușor, dantela,
de tot ce am de sărutat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sînt unii oameni care îl întrebuințează la scopuri cu totul mârșave. Scrie cu el. Adică fiecare sunet ieșit din gura omenească - în ultimul timp s-a ajuns a se prinde chiar gândurile nerostite - este pus în vârful creionului și fixat pe hârtie ca o muscă. Ceea ce eu nu aș face niciodată.
A dormi cu țigara în gură și creionul după ureche este o perfecțiune la care nu au ajuns decât oamenii de pe celelalte planete.
Geo Bogza în Creionul - Revista URMUZ, an. I, nr. 3, martie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și urechi, adresa este:
