Citate despre vagabondaj și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la vagabondaj și viață, dar cu o relevanță mică.
Autumnala
încep să cred în posteritatea mea poetică
acum, cînd toamna se furișează lîngă mine
ca hingherii lîngă un cîine vagabond,
leg viața mea de ea
cum leagă țăranii mînzul de iapă la căruță,
să-l învețe cu trasul,
în pămînt nisipos crește via
din care singur o să beau,
pe dealurile astea doar de mine petrecute
și de vînt...
cîtă dezolare,
cîtă organizare impecabilă, pedantă a poeziei
în jurul tristeții
nu vrei să mesteci cu mine foile volumului
pînă cînd se fac o pastă cenușie de celuloză
lipită de dinți
și s-o scuipăm cum scuipă văcarii americani
tutunul prin filme
și-apoi să vorbim despre gagici, petrol și vite
nu merită, fată,
[...] Citește tot
poezie de Liviu Clisu
Adăugat de Dorina B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda vremii
După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.
poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Scrisoare către Serghei Esenin
Mestecenii-au încărunțit
De mult prea multă așteptare
De când, Serghei, tu te-ai grăbit
Să-ți iei nemoartea-n buzunare.
În stepă s-a mai copt țărâna,
Sau poate numai mi se pare
Și-mi cade în neliniști mâna,
Când cerc s-aprind o lumânare.
De flori m-ating mai cu sfială,
Ca de o binecuvântare,
Iar dacă masa-mi este goală,
Să nu lipsească vinul tare.
La cârciumă - aceeași lume,
Ca la o mare sărbătoare.
Într-un decor... (nu-l spun pe nume)
Se varsă viața în pahare.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vagabond
Nu știu de ce, nici cum, de glorie sau de dezastru,
Și nici n-aș putea spune c-am știut vreodată.
Raiul pentru mine e cerul cel albastru,
Pământul e drumul pe care pașii mei îl calcă.
Nu le știu numele și nici ce sunt nu li-s grănicer
Și nici n-aș putea spune că voi ști, atâtor lucruri.
Nu știu cine-i Dumnezeu, e doar o stea sclipind pe cer
Deasupra dealului bătut de vânturi.
Nu știu nimic despre Viață,-i o capcană doar
De când fac ochi, în zori, și până la culcare.
Nu știu ce-i Moartea, poate-i numai o piatră de hotar
Plină de păducei și de mușchi moale.
De ce trăiesc și de ce planeta se rotește de-ani și ani?
Sunt întrebări pe care nu le pun puse deoparte, vraf.
Semnul meu e hanul dosnic, focurile-aprinse de țigani
Și drumul singuratic, plin de praf.
poezie de John Masefield,1878-1967, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evenimente triste...
Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător
Dar suferința lumii durerile-i mă dor.
Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.
Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred că dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii îi vrea pe vagabonzi
Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii acești nefericiți
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Anotimp
Uneori cred că e bine să taci
și să asculți frunzele căzând.
Sunt singurele zgomote
Pe care le face toamna.
Pipaind pamântul cu degete ostenite.
De mult soare
de multă floare,
de multă iubire.
Vara a trecut așa ca viața unui vagabond.
încercând să spele un prăpăd
Cu lacrimile altui prăpăd.
Uneori mi-e teamă
să nu trezesc amintirile,
care mă vor devora
sfâșiindu-mi sufletul,
încărcat de toamne
și de veri fierbinti.
Doar degetele mele
Precum frunzele toamnelor
Pipăie pământul pârjolit de dragoste.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
început
ploios de toamnă cu povești
de groază prin cărțile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în fața mașinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-și facă un rost în viața lor
de jumătate de an de bunăstare
ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
și detectivii care beau whisky
nu te lasă să privești toamna
începută de curând în orașul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine și totuși fără...
Cu tine și totuși fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine și totuși fără,
fug și de răsărit și de-apus.
Cu tine și totuși fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine și totuși fără,
vreo șansă să nu-nnebunesc?
Cu tine și totuși fără,
cânt, plâng și dansez în noapte.
Cu tine și totuși fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.
Cu tine și totuși fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine și totuși fără,
în iluzii vagabondez.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Lifte rele, pofticioase, cu nesaț mușcați din viață-
Viața mea și-a celor singuri, fără mâine și speranță!
Dați de-averi pe dinafară, saci de bani vă strică somnul,
Dar-ar sfinții să vi-i fure, să vă pedepsească Domnul!
Să rămâneți fără casă, fără toată-agoniseala,
Să trăiți ca cerșetorii, să vă răscolească boala,
Să n-aveți un leu de pâine, căuta-r-ați prin gunoaie
Și din nopți să faceți ziuă, să dormiți pe pat de paie!
Să vă plângă-n zori copiii, pentr-un simplu colț de pâine,
Să vă înghiontească cizma, ce pe-un vagabond de câine,
Să umblați din ușă-n ușă, nimeni să nu vă deschidă
Și pe rând, bogații lumii, porțile să vă închidă!
Să vedeți și voi cum este, și cum sărăcia doare,
Să trăiești de azi pe mâine, în genunchi, nu în picioare,
Cum îți vine să faci crimă și apoi să-ți curmi și viața.
La ce bun s-aștepți să vină-, disperare, dimineața?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Văzând că totul e cu susu-n-jos
În viață dacă nu ai un rost
Să nu rămân analfabet și prost
M-am hotărât - așa măi frate
Să mă pun serios cu "burta pe carte"
De vreau să mai sar gardul la vecina
La cățelușa ei, Moldina
Mi-a spus! De vreau s-o cuceresc
Neapărat, trebuie, să mă școlesc
Să mai las deoparte internetul
Umblân-d pe stradă vagabond
Să am la mână documentul
Și diploma cu câte clase am învățat
Să fiu un pic mai cizelat
Urmân-d facultăți mai înalte
Să nu mai umblu pe la una, și una
Să plec să îmi iau doctoratul la Sorbona
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dereglaj
foaie albă și un colaj,
iar mă doare în penaj,
că ești mândru ca un raj
și te-apuci de spionaj,
în oraș ambuteiaj,
eu mă plâng de surmenaj,
poate am un avantaj
cu mai noul anturaj,
am primit azi un mesaj
și de zor îmi fac curaj
să m-arunc de la etaj
poate cad iar în picaj,
pe drăguțul de garaj
și ajung în portbagaj,
fără pic de machiaj
ca în cel mai scurt metraj
sau un fotoreportaj,
dragostea o las drept gaj
și nu fac deloc tapaj,
c-ăsta e un peisaj,
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în decor ecomiastic
În valea cu poteci îngândurate
Și vechi unghere fără de substanță,
Răvașe vieții scriu pe lângă plopii,
Ce anonim împart căte-o speranță.
Tăcute versuri îmi străbat trăirea,
Dând semne c-au creat un univers,
Prin ierburi vagaboande saltă greieri,
Într-un dispreț total și fără sens.
Vâslește vântul peste o petală,
Trecând prin anotimpul alegoric,
Nu voi lasa să plângă sau să piară,
Verbine ce-nfloresc fantasmagoric.
În nopțile acestea de septembre,
Gonind spre dimineți neprihănite,
Aștept ca-n prima zi de sărbătoare,
Să stâmpăr setea orelor cernite.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada unuia ca tine
Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit și nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roșcat, brunet, sau poate blond.
Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos și blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut și dulci și-amare.
N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteț pe cât am fost de bleg,
Printre bogați și printre săraci.
N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Și am trecut prin viețile a mulți...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuți
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Am oprit o clipă timpul
Am oprit o clipă timpul nefiresc de îndrăzneț
Vrând a-i măsura trufia, fără cel mai mic dispreț,
Prea ne face vreasc devreme ofilindu-ne în vrej,
Prea ne-amenință cu goana amețindu-ne vârtej.
Am oprit o clipă timpul întrebându-l încotro
Nisipește-n cer destine dirijând noul tango,
Între naștere și moarte credincios ne urmărește,
Iar de nu-i urmăm menirea, mânios ne pedepsește.
Am oprit o clipă timpul ascultându-i furca-n tors
Eu, nevinovatul sorții, lut de vlagă aspru stors,
Voi, ce ați primit ninsoarea, curioși o adunați
În căușul alb al vieții... răbdători vă resemnați.
Am oprit o clipă timpul într-un mod întâmplător
Când își pregătea reduta, el mirabilul actor,
Și fura în drumu-i grabnic veșnicia din nisipuri,
El, bătrânul vagabond, vechi pirat de anotimpuri.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de vis sau răsărit
Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.
Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.
Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.
Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...
Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.
În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.
Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pădure hălăduiau smintiți, asasini și necromanți; călugări negri, magicieni imprevizibili; foste Scufii Roșii, călugări din secta Nin-ma-pa; unii călugări galbeni, Gelugpas vagabonzi, care erau dintre cei mai primejdioși (soldații și oamenii din popor îi ucideau de cum îi zăreau); câțiva fugari din secta Kagyudpa, șamani Bon și unele vrăjitoare care-și aflau plăcerea în a zbura prin aer cu ajutorul pomadelor cu care-și frecau subsuorile și părțile rușinoase. Șansa ca un copil părăsit să supraviețuiască în acele condiții era neglijabilă; și totuși, dacă n-aveau o nevoie urgentă de grăsimea lor, vrăjitoarele mai salvau uneori fete, din prozelitism, în vreme ce călugării negri și Nin-ma-pas, care practicau magia, se comportau derutant. Acești magicieni impenetrabili își aveau știința și rațiunile lor; de aceea, în unele cazuri rare, îi țineau în viață pe copiii de sex masculin.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste cu somon
Pe coridor am și eu niște plante amărâte. Le stropesc, ele se agață de viață, așa ar trebui să fac și eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit și a mușcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos și mândru. Rău este că somonul a reușit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu niște câini vagabonzi. Avea mișcări de focă, îi mușca, iar câinii lătrau fericiți că au un tovarăș de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este și acum present în parc, autoritățile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele și animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp niște vise caudate, mă dor ceafa, umerii, mușchii dorsali.
Medicul- șef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viață, somonul a fost profesor la Colegiul Frații Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o ființă cu contur incert și misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viața lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiția, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinților. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veșnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereții rostesc poeme. Omul se chinuiește singur, se ghemuiește de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roșii, somonii sunt roșii. Basta cu sângele și cu această culoare roșie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesimism morbid
privește-mă tăcut
când iarna e pe moarte,
nu ai voie să vorbești decât cu tine însuți,
și cu scoarța oarbă a copacilor,
poți face în sfârșit filosofia dezolantă
a unei agonii în tăcere,
ai timp să faci
apologia unei relații prea îndelungate
cu vremea,
apatică și insuportabilă
ca și iubirea prea plină,
privește-mă tăcut când moare iarna,
nu spune nimic,
sunt irascibil,
instabil psihic și insensibil,
vorbește despre tristețile tale
cu pereții pictați de ploaie
în acuarelă de cretă,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia mea
O, comedia mea nemuritoare,
exilul meu pe creierul în floare,
cum mă uitați, prieteni fără patimi
și fără pete, dincolo de gratii
și dincolo de grațiile sublime
ale Sibyllei din scriptura sibyllină,
eu m-am născut bogat, ca regii antici,
cu anii am pierdut din mantii,
azi port hlamida sărăciei strălucinde,
exilul meu, regatul din cuvinte.
*******************************
... Poetul este Ali Baba
ce-și regăsește trista lui comoară,
pe care hoții nu o pot fura,
poetul este Ali Baba.
Iar soarele e ironia voastră,
poetul e pustia vastă,
un prizonier al infinitului închis,
un vis în vis..
*******************************
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vagabondaj și viață, adresa este: