Citate despre vagabondaj și viață
citate despre vagabondaj și viață (inclusiv în versuri).
Campania de castrare a câinilor vagabonzi
Noi trăim de azi, pe mâine,
Mizerabil guvernați,
Dac-am dus viață de câine,
Oare toți vom fi... castrați?
epigramă de Radu Ionescu-Danubiu (15 mai 2007)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De pe când de mic fugea de-acasă, îi rămăsese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a trăi pe drumuri. Mai târziu, meseriile variate pe care le cercase le alesese tot drumețe.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ne-am gândi numai la catastrofe cosmice, apoi ne-am face viața imposibilă. În ce privește trecerea prin coada unei comete, Pământul a trecut de două ori până acum după cât știu astronomii prin cozi de vagaboande cerești și a trecut voinicește, fără să pătimească ceva.
Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am operat președinți de state, prim-miniștri și miniștri din România și străinătate, oameni din clasa medie, vagabonzi, boschetari, chiar și criminali. Pentru mine nu contează ce statut social sau meserie au, caut doar să le salvez viața.
Leon Dănăilă în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a posedat intenția de a împrumuta vorbelor însușiri materiale, așa încât unele să miroase, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau mușculate și cu păr de animal. Toată viața am avut idealul să fac o fabrică de jucării și lipsindu-mi instalațiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date.
Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vagabondul
Lăsați-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi știe de nume,
Vreau cer senin și multă pace,
Cărări să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană să îmi iau din râuri;
Astfel de viață mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.
Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.
Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată existența părea să se întemeieze pe dualitate, pe contrarii; erai femeie sau bărbat, vagabond sau burghez, rațional sau simțitor nicăieri nu puteai trăi concomitent inspirația și expirația, bărbăția și feminitatea, libertatea și ordinea, instinctul și spiritul, întodeauna unul trebuia plătit cu pierderea celuilalt, și întodeauna și unul, și celălalt erau la fel de importante și demne de a fi dorite!
Hermann Hesse în Narcis și Gură-de-Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Nu preceptele stoicismului ne vor înfățișa utilitatea înjosirii sau farmecul loviturilor sorții. Manualele de nesimțire sunt prea rezonabile. Ar trebui ca fiecare să încerce puțin modul de viață al vagabonzilor fără căpătâi! Să te îmbraci în zdrențe, să te postezi pe la vreo răspântie, să întinzi mâna de câte ori trece cineva, să înduri disprețul trecătorilor sau să le mulțumești că s-au arătat milostivi asta da, smerenie de sine! Sau să ieși în stradă și să ocărăști oameni necunoscuți ca să te pălmuiască...
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești perfectă
Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare dezamăgire pentru omenire
Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.
Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți oameni sunt sclavi ai pântecelui și ai somnului, își petrec viața fără învățătură și educație asemenea vagabonzilor, și totodată, împotriva firii, corpul le servește pentru desfătare, iar sufletul drept povară.
citat din Sallustius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre abis coboară
privirea tăcută a învinsului scăpat
de ultima fărâmă de viață surdă
asemenea unei remușcări stupide
se resemnează și așteaptă să vină
când va veni o va privi în ochi
va fi fără cuvântări întortocheate
lacrimile sunt inutile precum știți
în abis se scaldă acum privirea
un deșert mai întins cu multe focuri
acolo vagabonzii vieții râd de toate
copacul are cranii cu părul blond
până și corbii croncănesc cu frică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vagabondaj și viață, dar cu o relevanță mică.
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe șine de tramvai
Tramvaiul îl poartă zi de zi pe aceleași străzi
pe care el nu le vede niciodată.
Aglomerație, vacarm de sunete amestecate,
(viață, viață, viață!)
dar el nu întâmpină probleme:
și-a înzestrat urechile cu o pereche de căști
ce pare că
au crescut din propriul trup.
Zi de zi, tramvaiul trece pe lângă aceeași florărie,
mai e și un parc din care răsună vocea unor copii:
"Soarele! A ieșit soarele!".
La colț aceleași tomberoane
se revarsă generos,
spre deliciul aceluiași câine vagabond și al cerșetorului,
care împart frățește prada.
Ce bine că el nu aude, nu vede nimic!
Ochii lui sunt deschiși spre o altă lume,
preocupați intens să updateze și să upgradeze
sistemele ce se învechesc,
somnul și mersul,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dangăte-mpoțonate
Foaie verde, parfum de luncă
Ce dor mă apucă..
În zăpușeala de speluncă
A năvodului de beton
Cu căldură hâdă..
Să iau un băț și o plută
Și vreo două firmituri de pâine
Și să fug ca un vagabond câine
Printre trestii și stuf de inimă
Să ucid această patimă...
Clădită in chiilii și amvoane
Cu clopote de betoane
În care suntem legați
Și în dangăte-ncarcerați
De sfinți prea împăiați
Cu utilități-mpotonați
Si de trufie-ncălțati
Și de noi pe noi pescuiți..
În ceea ce viață numim!
Pești de acvariu să trăim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluteau
sufletele prin încăperea rece unde
zăceau corpurile așezate pe tărgi
cu mușamale gri și se auzeau voci
de dincolo de uși câteva strigăte
înăbușite de durerea scăldată în sânge
ce răzbate de dincolo de zidul greu
care desparte viața de moarte
alături se zbăteau cei încă vii și zidul
nu-i lăsa să pătrundă în camera plină
cu suflete vagaboande care nu credeau
că sunt libere să plece și să părăsească
corpurile ce stăteau nemișcate și totul
e un vis de care n-ai scăpare
și spaima ta imploră cerul să-i lase
câteva clipe de viață mizerabilă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperfecțiunea perfecțiunii
urăsc casele curate, ordonate, aliniate, conforme
nu-mi plac birourile fără hârtii și fără flori înecate în apă
detest nunțile, botezurile, înmormântările reușite
costumele asortate, rochiile la modă, frizeriile și coaforurile
viețile corect trăite după ceas și după tradiție
pozele de familie zâmbitoare pline de bucurie molipsitoare
oamenii hotărâți și determinați cu autopropulsie
fără întrebări gata să explice orice, oricui, oricând
cerul senin neumbrit de nicio îndoială
serviciul ideal bine plătit cu satisfacții profesionale
știutorii atotștiutori în știință vieții
nu-i înțeleg pe cei fericiți suficienți în limite
vecinii politicoși, colegii agreabili, rudele săritoare
nebântuiți, netulburați, vise fără coșmaruri
ape line, câmpii întinse, soare și lumină
nicio întrebare, nicio dilema, nicio îndoială
cât de plictisitoare poate să fie o viață impecabilă
tristă, obositoare, previzibilă, convenabilă
tot ce știu e că nu știu nimic din imprevizibil
caut frumusețea ca un burghiu în greșeli și căderi
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel marin
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vagabondaj și viață, adresa este: