Citate despre vamă și visare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la vamă și visare, dar cu o relevanță mică.
Mai dă-mi vreme
Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.
Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?
Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.
Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare lui Ștefan cel Mare și Sfînt
Un secol tehnologic avansat
Ne conservează-n neagră sărăcie
Și țara parcă-i scoasă la mezat
De comunisti și oaia AEI-e.
Pentru putere aici, la Chișinău,
se zbat Partidele nomenclaturii ce -ncă-i vie,
Și Bucureștiul parcă a scuipat
Pe visul meu cu Marea Românie.
Întotdeauna noi, am fost obiect de schimb.
Mărite Ștefane, ne fă cumva dreptate,
Că să ajung la Putna să mă-nchin adânc,
Mă -nchin adânc întâi prin consulate.
Ce poate fi și mai stupid și mai absurd
Ca viza de intrare și control la vamă?
Asemeni adâncimi în vaduri de la Prut
Să mă despartă infinit de Țara Mamă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țidulă pentru Președinte...
Am un vis insistent, cam cu țara de-o seamă
Îl expun pentru tine, cu speranță în glas:
-Să se scoată la Prut orice post, orice vamă
Chiar la prima ședință a guvernului PAS...
Nu-i nevoie de nemți la hotarele țării
Nu-i nevoie de posturi de triaj și control,
Dacă vrem să trăim cât de cât acătării
Într-o lume modernă, nu în vechiul ocol
Pune vama și posturi și hotare pe Nistru
Nu fi struțocămilă, nici catâr surdomut
Dă-i comandă la cel care-l pui prim ministru
Să deschidă Moldovei rasuflarea la Prut
Dacă nu o vei face, voi mai sta-n așteptare
Și de vremuri mai bune și de oameni mai buni,
Că speranța, doar știi, niciodată nu moare
Doar aspiră prin oameni, ca și mine nebuni...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopții și, nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândețe în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe rând
Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,
La început mă vei uita doar tu
Și-ți va părea absurd oricare nu
Când depărtarea zaruri o să joace.
Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,
Deja am prăvălit un zid de ani
Peste un vis din parcul cu platani
Și-încă plătim tributuri pe la vamă.
Ne vom uita pe rând, deși cu greu,
Va trece înspre seară o furtună
Și răpăind de tine o să-mi spună,
Fără vreun sens, că te-am uitat și eu.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viața mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparație cu poveștile de dragoste, înecați în propriile războaie și lipsiți prea ușor de umanitate, de parcă civilizația doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecție - răutatea, lipsa altruismului, ura și nepăsarea în fața morții, individualismul rece și crud, teama de noi înșine, capitalismul feroce ce mușcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Și nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârșit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat și totodată nemeritat!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
200 de ani...
200 de ani ne târâm pe sub cer
cu bocancii de plumb și cătușa de-oțel,
200 de ani între zbor și mormânt
cu ochii-n pământ, dar cu dorul fidel...
200 de ani cu-al răbdării cuțit
în gâtleje înfipt, să nu cerem dreptate,
200 de ani... un infern răstignit
pe izvorul luminii, să nu vrem libertate...
200 de ani prea orfani de o mamă...
Ce așteaptă cuminte să-i revină copii,
200 de ani îndopați cu sânge, ca vamă,
din iubirea de frate, ce ne scrie la vii...
200 de ani cu-n vis orb, de-ntregire,
Doamne, nu ne minți, că mai suntem inapți!
200 de ani prea nedemni de iubire...,
atunci dați-ne otravă, de ne țineți de frați!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femur vărsat în rugă
parfum al stinsului mi-alcătuiește
în pipa veșniciilor tot jarul
un ultim fum în soartă mi-e ca zarul
de margini de soroc de se lovește.
strecor prin vămi de-aiurea necesarul,
pe frunți învățătură se ivește
acolo e al nemuririi clește
ce după chip îți făurea altarul.
îți aduceam iubirea mea ofrandă
în sânge ce mă doare ancestral,
pe-acoperiș sunt ploi în sarabandă.
pe zidul vremii sta un vis mural,
scoteai un aur rece din salbandă,
vărsat ca apa-n rugă-s femural.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bluto
Comentează! | Votează! | Copiază!
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ce cuvântă
Ma tem exclusiv de lipsa de teamă,
De încrederea oarbă în al altora sine,
De frauduloasele treceri prin vamă
Din ceea ce ești spre a trece în tine,
O lipsă de teamă precum o turbare
Transmisă genetic din tată în fiu,
În inumană destrăbălare
A lumilor noastre întru pustiu,
Rușine și teamă, lipsite din noi
În cea mai frumoasă lume de bine,
Nevoi scufundate în vis și noroi,
Preludiul ratat care veșnic revine
Și nu mă-nspăimântă eclipse și moarte,
Pe ceruri, pe visuri, pe umbre, pe ploi,
Atât cât caderea în propriul departe,
Ce-așază veșminte pe oamenii goi,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori de noapte
în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ți-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.
și ou de clipă se înșiră-n sfoară
având esența-n liniști învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...
iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n cețuri a senin exult,
pe gând corăbii șoapte-n miez transportă.
și mai era și-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de Prut
Îți sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Și într-un balaur rest de poveste?
Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopții aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărțit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.
E negru adâncul și, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă
Se deschide-o ușă și un coridor...
Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimfa eternei copilării
Iubire,
M-am întins lângă sufletul tău frumos
Ca o răsură de trandafiri sălbatici
Din care-mi smulgi un braț ca amintire
Dintr-un un rug de roze prinse-nmbrățișări
Roze sărutate doar de soare-n tainice visări
Și-am pornit apoi să-ntâmpin inima-ți de jar
Să-ți pavez cărarea inimii cu ruguri aprinse de iubire,
Prin care să pășești pe poarta nașterii timpului mirific
Zvâcnind din timpul acesta existențial
Trecând prin vămile cerului de opal
Spre timpul altei veșnicii...
Ca o nimfă a rozelor din eterna-mi copilărie...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
S-a închis geamul trenului vieții, ca o pleoapă
s-acopere visuri, rămase-n peron
de-o gară, efemer bântuită de multe plecări
pe linia dublă, ce înșiruie apă
căzând printre văi, sau schiind prin jalon,
se-oprind câteodată prin halte, sau mări.
Rămâne un clip, sau un film dintr-o dramă,
în camera obscură a retinei din minte,
plecată și ea undeva, fără adresă
și totul derulă periplu' înspre vamă...
nimic nu oprește din goană, zadarnic mai zboară cuvinte
în eterul ce nu mai cunoște înțeles, nici scris pe bilet... ori anunțul din presă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula de vis
Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.
Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.
Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.
(Despre insulele Eolie- Italia)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât ești privește peste vreme
la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte
nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naște mâine
azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt și elegie
în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veșmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ
sincere sentimentele noastre
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia strămoșească
Am cusut pe ie macii toți în floare
Spicele de grâu scăldate în soare,
Hora bătrânească ce o știau moșii
Dimineața pură când cântau cocoșii!
Piscul unui munte albit de speranță,
Dorul ce așteaptă o mână pe clanță,
Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț,
Steagul arborat de un vis semeț!
Am cusut pe ie, zâmbet de copil,
Doina din străbuni ce încă o știu,
Un altar de brazi, cu vârful spre cer
Și un ceas de taină, când încă mai sper.
Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu
Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu,
Sângele vărsat de ai mei strămoși,
Anii tinereții calzi și luminoși!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016 (2 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
unde sa te iau
ca sa-ti fie bine..
un sarut sa-ti dau
ultim de la mine.?!
numai am nici casa
numai am nici paine
zilele mi-s sure
noptile haine
stau intro padure
blanda si frumoasa
de argint padurea -
cu poteci de ceata...
unde sa te duc,
ca sa-ti fie bine
unde se nasc zorii
zilelor de mine.?!
unde se gaseste?!.
- codrii de arama
cand vei trece -n fata
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Tu mă desfaci petală cu petală
De parcă-i vrea destinul să-l descoși,
Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală
Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioși.
Și mă destrami, cum frunza se destramă
Sub palmele de brumă-n nopți târzii,
Mă modelezi în lut păgân dând vamă
Din trupu-mi alb, iubirii, poezii.
Mă despletești cum nopțile de visuri
Se risipesc sub brizele din zori,
Și mă aduni cu pumnii din abisuri
Să mă-mpletești, apoi, între culori.
Și nu știu ce descântece rostești
De-ajung din muritoare un mister,
Ascuns în versul ce îl scrijelești
Cu unghia ta pe coaja mea de cer...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vamă și visare, adresa este: