Citate despre visare și vulcani, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la visare și vulcani, dar cu o relevanță mică.
Mistuire
Mistuiți de suferință,
Cad îngenunchiați și goi,
Îngeri sfârtecați de doruri,
Prinși cu tălpile-n noroi.
Și mustesc vulcani, de teama
Ferecatei dăruiri...
Curge-n suflete veninul
Nerostitei amăgiri.
Se întind liane stranii...
Sugrumate adevăruri...
Trec prin vis colindătorii
Ți ne cântă triste doruri.
Lanț de umbre și tăcere,
Îngeri cad secerători.
Suntem gâzi cu arme care
Pot ucide uneori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul vândut
Adoarme dorul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar amintirile trădate mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.
Dar mă trezește visul dintr-odată,
alerg spre geam cu gândul speriat,
privesc năuc spre bolta înstelată,
văd Carul Mic aproape răsturnat.
Din el se scurg iubirile trădate
într-un poem pe care l-am vândut
pe un ulcior de vin și un sărut
când buzele mi se zbăteau uscate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din adâncuri
Un râu coboară din munți, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari și împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin și mâl,
gârle cu stufărișuri,
lagune și grinduri,
mlaștini și păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternității,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi și simțuri!
Divinitatea se află peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc
Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolțit sămânța iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri și flori,
Flanchează altarul de stele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn pentru prunci
În gând să-mi pui o floare la mormânt,
Feciorul meu, chiar dacă ești departe,
Căci mama de te vede lăcrimând,
Te mângâie de dincolo de moarte...
De bate vântu-n mine uneori,
Dacă mi-e frig și inima-i pustie,
Cu visul tău înmuguresc în zori
Și-am să renasc un puf de păpădie.
Mi-e gândul frânt în vreascuri de tăceri
Și ard vulcani... Al lacrimii ocean,
Mă cheamă iar la margine de seri...
Tu ai plecat! De-acum nu te mai am!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul vieții
Desculț și fără de păcat,
Pe drumul vieții-nsingurat,
Aleargă sufletul și plânge...
Din el cad picuri albi de sânge...
Din el curg râuri de lumină...
Dar viața nu-i o zi senină!
Se pierde în mătăsuri fine,
Spre lumi visate și virgine.
Pe valul cast, transcendentale
Poteci urcând, spre neuitare,
Suntem spirala ruptă-n mii
De suflete, spre-a ne hrăni...
Suntem vulcan ce clocotește
Și ca un val în noapte crește...
Maree măturând destinul,
Plaja de roze și seninul...
...........................................
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.
Se tânguie copaci... și plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.
Gene de ploaie se unesc
Cu tunete și sentimente.
Vulcani, sub tălpi, își prelungesc
În vis, dorințele ardente.
Și iar mi-i fulgerul pământ
Și-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Și-un ultim semn de întrebare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei vieți
Se simte o viață trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani și furtuni...
Calvar, jar și umbre, durere, genuni...
Chitara își stinge și ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început și o altă ninsoare...
În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negura realității
Se strâng în noi mormane de obuze
Și cresc tăceri pe planu vertical...
Războaiele durerilor sunt duse
Mereu mai crud, mai dens, mai inuman.
E sufletul o groapă cu gunoaie
În care strângem goluri de granit.
Lacrima de s-ar transforma în ploaie,
Vulcanii indecenței tot ne mint...
Osoarele din noi sunt tot mai pline
De praf de pușcă și vulcani arzând.
Suntem de-o veșnicie doar ruine
Ce nici măcar nu se aud plângând.
Un cimitir de umbre contestate
Își plânge moartea-n noi ostentativ.
Ne îndreptăm, în goana către moarte,
Inadaptabil, dar repetitiv.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele de ceară
Respir vulcani evadând din pâlnia mamă,
Simte-mi respirația prin singurătatea unui lup,
Lasă-ți inima să lupte!
Zâmbește-mi cu buzele de ceară!
În fiecare dimineață inimile se dezgheață la geamul unui teatru vechi
Te văd prin ferestrele uitate de vreme,
Te simt cu degetul pe tâmple,
Cu buzele-mi săruți obrazul,
Mă-mbii cu a inimii văpaie, a răsăritului stare,
A seninului răscruce prin freamătul codrului.
A mai trecut încă un an în vis, lăsându-ne inimile deschise.
Iubim!!!
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiențe
sângele vuiește ca lava în vulcan
înrădăcinez cuvântul în extaz
credința mea este un vast ocean
cu mărgean de opal cu valuri turcoaz.
revers al focului cascada de lacrimi
care curge nostalgic pe obraz
scot aburi din idei și patimi
transpun în slovă gânduri de topaz.
nu vreau să cred în moartea haină
cu avântul magic fac haz de necaz
dezleg ecuații cu stele de taină
la trenul speranței schimb un macaz.
pe țărmul visului lângă marea calină
spumoase sentimente se sparg în talaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roua din ochi
Din roua ce din ochi ți-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Același vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit pașii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respirația să te iubească
Sincer și dezinvolt,
Mă cațăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornuri făcute din patru cavale.
Prin ele zăresc un tărâm îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă primăverii promise
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii.
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea.
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Și luciri de jad se-nalță, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foșnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valea plângerii
zeii la putere parcă-s surzi și orbi
nu văd că țara se duce de râpă
stârvuri de bucurie devorate-s de corbi
umbre de fericire abia se văd sub lupă.
zei întruchipați în demoni nemiloși
aruncă poporul în cruntă sărăcie
lumina se zbate în vulcani noroioși
viața are gust de apă sălcie.
promisiuni murdare curg de la guvern
visuri spulberate dorințe despicate
patria resimte necazul intern
izvoarele făgăduinței sunt secate.
pe valea plângerii rugi înflăcărate
invocă mântuirea de la divinitate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de iubire
Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua iubire
e prima oară tăcere
închis în umbra unui vis
pare că farmec se plimbă-n vitrine
liniște pierdută pe rază dansează
uimirea intoarcerii la nud
pustie în gând
ploaie repede
peste deșert înghețat
fragment din zborul sărutului nostru
electrica rimei seduce
ne fură uniți de capetele foamei de maci
martori timpurilor ce nasc
vulcani tresăririlor inegale
freamăt
trezirea dintâi și, mai mult
sărutul ce ne topește mirarea
ca o rimă de ceară
culcată pe vânt
[...] Citește tot
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și vulcani, adresa este: