Citate despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 23
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Alfa
o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele își recompune liniștea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineții
formând cuvinte neîntrebate
cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanțe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neștire
trecute prin mizerii din scamele lumii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de Reunire
Poate că sunt și țări fără durere,
Unde-ar fi veșnicia să-ți îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân să mor aici, printre români.
Am frați, care m-așteaptă-n orice vară
Pe țărmuri de ocean, în munți--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară,
Rămân să mor aici, printre români.
Fac parte dintr-un neam ce se urăște
Și-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu așa voiește,
Rămân să mor aici, printre români.
Poate că-s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân să mor aici, printre români.
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
Des-speranță
Nimeni nu poate trăi cu o veșnică vină,
Es stinkt, zice neamțul, începi să simți apropierea putregaiului,
Dar Omul? Ce mândru sună acet cuvânt, spunea tuberculosul Gorki,
Mândria de a exista, yes, un orgoliu de trandafir,
Culoare, parfum și gheare, chiar și pisica asre orgoliu,
Nisip vorbitor. Eu plâng interior, nu pot să plâng nici în versuri.
Mi-am pierdut echilibrul undeva, prin casă,
Dar am descoperit un miracol se poate trăi în haos,
În dezechilibru, în dezumflare, criticii mei au murit demult.
Dumnezeu apare când nici nu te aștepți.
Răbdare, warte nur balde, ruhest du auch,
Zicea veselul neamț de la Weimar,
Azi viața vrajbei noastre prin soarele tău, Kierkegaard,
s-a risipit, bye, bye, îngerii mei.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da!!! Și mie Dumnezeu mi-a spus la fel! Așa că cum îl prindem pe Hristos să îl crucificăm a doua oară sau să îi luăm beregata "sângele". Așadar, ești sigur că "Dumnezeu te-a luminat"? Sau frica minții de Dumnezeu Te-a furat în primitivismul religios? "Sângele lui Hristos, hai?" Creștinii de acest gen sunt primii care îi vor lua sângele lui Hristos crucificându-l a doua oară, pentru că EL E Viață, E Viu, iar voi cărați în cap doar frici și cuvinte primitive moarte.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge surd
zaharul nopții interogând surd de sânge
spre tine nu știu pe unde a mai scoate cămașa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preț jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăți
în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am așezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se șteargă la gură de cuvânt
moartea naște
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke
Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toți
el nu are chip și nu are nume - poetul!
Viața lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat
năpastele toate cu bărbăție
și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins
în muntele singurătății, ce și-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
și minutarele vremii treceau
ca tăișuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venerat fii pe vecie!
Mare-i Dumnezeu și tare,
Mare e din veșnicii!
Să-i cânte orișice suflare:
Stele, astre, galaxii...
Suveran Etern și Sfânt,
Suveran din veșnicii!
Creator prin Sfânt Cuvânt:
Ai zis, înfăptuit și ții!
Ce ochiul vede - e miracol,
Creat de-o Mână Ziditoare.
Nimic n-a fost și nu-i obstacol,
În calea Veșnicului Soare!
Să-înalțe slavă universul!
Orice genunchi să i se-nchine!
De-a pururi ne veghează mersul,
Cuvântul Său, etern rămâne!
[...] Citește tot
poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgiile cuvintelor (5)
Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viața pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoțitori...
Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viața e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...
Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
și ne primim zilele în rații
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."
Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.
După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.
După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.
Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să
ar fi trebuit să visăm
să nu începem atât de devreme
ar fi trebuit să-l lăsăm pe dumnezeu pentru mai târziu
să fim surprinși
ar fi trebuit ca liniștea noastră să nu fie pusă în pericol
de cuvinte precum lipsa dragostei sinucidere alcoolul țigările
cancerul nefericirea frica de tine moartea
ar fi trebuit să visăm
și-apoi să începem de undeva
nu de unde ne-am îmbrăcat
ar fi trebuit să rămânem AICI
să uităm a spune și chiar dacă...
să fim surzii hainelor noastre.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesia mi-e călăuză
Mesia e Domnul meu
El Isus Hristos Mesia
Îmi e Domn și Dumnezeu
Și-i cânt slava azi mereu
El îmi este bucuria
Mesia Isus Hristos
E Lumina mântuirii
Cuvântul venit dar jos
Prințul slavei glorios
Domnul Păcii și-al iubirii
Mesia e stânca mea
Un sprijin din veșnicie
Eu însumi să pot vedea
Căci Isus este iubirea
Slăvit Numele îi fie
Doar Isus mi-e călăuză
El prin Duhul Lui cel Sfânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 noiembrie 2022, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polen de cuvinte I
Din streașina gândului picur polen de cuvinte
În dor îți scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.
Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieții ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt și ploi.
În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranță în gând, în dorurile tale
Poeme desculțe scrise cu degete de mare.
Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci și nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Geambașu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contract
Eu am contract cu Dumnezeu:
Mi-a dat deadline, ca până mor,
Să îmi achit, în felul meu,
Sarcinile de muritor.
"Putereaa e-n tine!" mi-a spus,
"Să duci lucrul la bun sfârșit,
N-aștepta Pronia de sus,,
Ești om întreg! Fii împlinit!"
Dar, Doamne, piedici mi s-au pus,
Și m-au doborât la pământ,
Cei ce-L trădează pe Isus
Și n-au credință, nici cuvânt!
"Există plată pentru toți;
Tu doar alege ce e bun;
Știu Eu și știi și tu că poți,
A doua oară nu-ți mai spun!"
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesomn
Noaptea șade la taclale
cu luceferii și luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniștit Natura.
Pe la mine, moșul Ene
n-a trecut să mă salute
și tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi mute.
Mult prea multe întrebări
vin ca somnul să-mi alunge;
neputând să știe totul,
sufletu-mi în noapte plânge.
Lacrimile sale albastre
sunt tot gânduri nemiloase;
geaba ochii mei așteaptă
vreun semn, privind la astre.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
pentru mine cerul e mereu deschis
și Dumnezeu mă privește cu milă
m-a învățat să nu fiu om proscris
ci să urmez credința de sibilă.
m-a învățat să fiu mereu umilă
să nu mă las angrenată de zbucium
să-mi fie inima cu iubire utilă
și-n suflet să răsune mândru bucium.
am învățat să am un rost în toate
masa de scris să emane lumină
să lansez cuvinte în eternitate
să-mi zburde fericirea în albumină.
am învățat să-i iert și pe nebuni
sacre învățături primesc de la străbuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în degringoladă...
Sub copitele de cai, colbu-nghite cu nesaț, timpul meu cu păr bălai, cu o poftă fără saț...
Ziua este cât o oră, ora e cât un minut, anul este cât o noapte și secunda-i de-mprumut...
Bobul de nisip aleargă prin clepsidre de nebun, îl amenință furtuna, printre țevile de tun...
Umbre-nlănțuie lumina, luciferi petrec în iad, în cazane fierbe vina secundarului beteag...
Prind o clipă amețită de vârtejul unei fugi și-o așez în acatiste lângă alte zeci de rugi...
Doar poemul meu scâncește la lumina unui far, speriat de tentativa unui groaznic adversar...
Se-ntrevede-o ambuscadă, timpu-atacă din senin în altarul de spovadă, unde-ncerc să mă închin...
Nu-l înduplecă vreun înger rătăcit de rai și nici nu îi pasă că eu sânger printre-atâția inamici...
Iau un vers și-l pun pe rană, un cuvânt e panaceu pentru orice fel de teamă... cuvântul Lui Dumnezeu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec prieteniei
prieten drag plâng pe umărul tău
și nu mă lași să fac alegeri greșite
mă mângâi cu grije cînd îmi e rău
și împreună facem lucruri reușite.
prieten drag dar de la Dumnezeu
faci timpul să-mi pară sacru aliat
suflet înțelept ca al unui tezeu
pari mai puternic decât Golliat.
în preajma ta cuvintele zboară
spre cerul sufletului însorit
prieten drag ești ca o primăvară
gândurile toate parcă au înflorit.
dragostea pentru ține crește sporește
și în ochiul minții se limpezește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După fustele vremii
locuiești într-o clipă de ieri
ploaia amintirii și-a ridicat fustele și plouă cu bucățele de timp
mâine își va aduce aminte de azi
fântâna sânului tău rostește alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate
spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puțin,
între tine și mine aerul e țesut cu șoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită ești, ești icoană
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Jedi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: