fluturi şi timp

Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a deschis ferestre către infinit
fluturi mi-au băut parfum din stamine
izvoare de linişte duios m-au primenit.

de Iisus Hristos m-am simţit aproape
învierea Lui am slăvit-o mereu
cântecul inimii răsună-n stetoscoape
sursa iluminării o primesc şi eu.

porumbeii păcii îmi zboară prin privire
aripi fermecate vreau să îmi crească
acum fiecare zbor este o izbăvire
trecere prin lumină spre pronia cerească.

Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a rostuit pe inimă ferestre divine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, să alergăm împreună desculţi,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Ca zmeii din poveşti în disperare,
Sau alături de sprintene ciripitoare,
Ce îşi cântă fericirea libertatăţii sub soare.

Vino, Raiul pământean este în jurul nostru,
În mijlocul naturii binecuvântate,
Printre oameni frumoşi, copii luminoşi
Şi animăluţe de stăpâni răsfăţate.
Raiul pământean este aici, langă noi, nu e departe,
Este în grădinile sufletelor de iubiri înflorate,
Şi de cele rele ocolite.

Vino, să alergăm împreună desculţi,
În nopţi înstelete sub cărări galactice
Fără margini de mare, cu Luna în spinare...
Recunoscători darurilor divine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

fă să-mi cânte sub picioare iarba

viaţa mi-aruncă curbe străine
şi stânci răzleţe şi serpentine
şi sinusoide pe drumuri însingurate
şi copacii se-ndepărtează de mine,
de anotimpuri ce rotesc universuri
suntem cu o lume înainte, iubite
de lumea fiinţei noastre rănite
înaltă şi legată prin soartă şi fire
lumea noastră e împuşcată c-o iubire
mortală, acoperită cu flori însângerate,
-cea legată prin taină şi rostire-
ţi-aminteşti cum îmi cântai:
ţi-au crescut mâini palide de dor
din catifeaua nopţilor finite
şi aripi din sideful stelelor
cântecul frumuseţii tale, iubito
chimval mă face-n zori de zi
sufletul ţi-e pictat ca aripi de fluture

[...] Citeşte tot

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopţii zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coşmarul gândurilor grele.

fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima şi sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.

mă topesc în consistenţa unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viaţă precum un viteaz.

mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi ţin sufletul treaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie arămie

se aşează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt şi eu
îşi desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu

toamna se strecoară şi-n conştiinţa mea
ceaţa persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri şi avânturi de fluturi candizi

în parcuri trandafirii s-au veştejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăţ a mă teme

entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanţă răsare pe albul pur al filei

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temperament boem

cu zâmbete pe faţă întâmpin zorile
mirată de atâta lumina şi căldură
mă completez cu fluturii şi florile
ştiind că Dumnezeu de mine se îndură.

mă duce la izvoare să-mi primenesc chipul
la sfinţii munţi din care mirul izvorăşte
în goana după bucurii mă istoveşte timpul
dar mă energizez cu versul ce sporeşte.

orice aş face mi-e gândul tot la stele
ele mă inspiră la margine de vreme
m-au nins cu vise când bune când rele
şi tot ce simt se transformă-n poeme.

lumini şi umbre sunt trăirile mele
o aglomeraţie de gânduri boeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în noapte

aici timpul îngheţase de frig
era ger, era ceaţă
încercam să adorm
uitând să sting lumina în hol
trecusem aiurea prin viaţă
statui sfârâmate în gunoi
picurau dureri pe o rană deschisă
venise iarna la poartă
uitasem de tine, uitasem de noi
iadul în faţă, gerul în doi
cădeau alene pe pleoape
ochii tăi, ochii mei
uitasem încă o dată plecarea
plecarea ta, pe un drum dărâmat de aprige ploi
visam să urc către cer
mâinile altare, te cuprind în noapte
lin, duios, agale
pe coapsele tale, iubiri, vise, căderi şi uitare
era frig, mă ardea iadul din cer
aici şi timpul a devenit viager

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu precum umbra

Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n şoapte

Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.

In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta şoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate

In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiş de recompensare
Celui ce copertă-şi are

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmetizând tristeţea

am câştigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârşit
mereu îmi doresc ca toţi să înţeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.

iubesc viaţa dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.

am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise şi emoţii răspândite-n fraze
şi ziua şi noaptea inima tresaltă.

cosmetizez tristeţea se destramă emfaze
şi înalt spre soare speranţa mea înaltă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri hoinare

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare
curioasă bat la poarta universului magic
mă scald în lumina din raze de soare
ridic în slavă timpul când nu este tragic.

zburd cu fluturii printre suave flori
natura îmi este aproape de suflet
îmbrăţişez cu drag prietenii arbori
un curcubeu de vrajă vibrează în sunet.

recunosc pretutindeni iubirea sublimă
în picuri de rouă se scaldă visul meu
îngerii bucuriei clipele îmi animă
primesc compasiune de la Dumnezeu.

o muzică divină pulsează în inimă
mă-nclin în faţa vieţii iubind-o mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din timpul ce-a rămas

Îţi sunt brodate lacrimi şi ţie de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ţi-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îţi ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?

Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îţi înfloresc nelinişti sub gene când vorbesc,
Ţi-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ţi-a spus cât te iubesc?

Mă poţi striga pe nume, să nu simţi mângâieri,
Deşertul suferinţei l-a spulberat speranţa,
Mi-ai adunat iubirea din şoapte şi tăceri,
Măsori şi tu secunda, să micşorezi distanţa?

Copilăreşti o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi ţeşi cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au şters cu ploi de vară?

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provizoriu

În patul cu speranţe plouă din cer mirese
şi stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoşi cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.

În câte-o dimineaţă răsună veşnicia
ca un oracol hâtru şi îmbuibat cu vin,
din catifeaua minţii abdică laş pruncia,
şi-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.

Adu-ţi deci lampa veche şi nişte mere coapte
cât timp îţi porţi ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii trişti s-o şteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând uşor din viori.

Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci şi-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu a cerului dreptate

De-ntâlneşti copilăria-i într-o scoică aţipită,
Ce-n, alb, leagăn de cireş a pitit-o "Smărăndiţa",
Nu te mire bucla albă, ce o poartă răvăşită
Sau zdreliţi, genunchi c-alină fluturilor... cu rochiţa...

Cu un lan de vise-n floare n-o vezi cât de fericită
Alerga din colbul şcolii spre poemul său nescris?
Visătoare, sta la pândă peste cartea răstignită,
Ochilor hrănea osânda, spre-a-i hămesi cu vis...

Mângâie-i uşor toţi spinii coroniţei de mireasă,
Ce şi-a pus-o doar o dată, ca să-şi minuneze plâns,
Dă cu sita cea de lacrimi prin ce-a fost şi ea aleasă
Şi admiră-i trei sori dulci ce iubirea i-au prelins...

Apoi scaldă-ţi nepăsarea în cenuşa colorată,
Dacă nu vrei să găseşti o femeie-n corn de plug,
Ani de cal, pe brazda lată, i-au pus şaua blestemată
Şi n-au scos-o, până Muza n-a sfărâmat şi plug, şi jug...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă joc abil cu razele de soare

Mi te acopăr cu nisip de aur,
Pe-o plajă risipită-n univers,
Adăpostind în tine un tezaur
Şi fluturii... etericului vers.

Mă joc abil cu razele de soare
Şi valurile albastre-ntr-un festin,
De litere ce ard ca o-ntrebare...
Când bate ceasul timpului puţin.

Apoi te scald în clipele rebele
Şi te înfăşor în tainice priviri,
Ascunsă te păstrez de toate cele,
Ca pe-un balsam exotic... de iubiri

Mi te-nvelesc cu visele spre seară,
Redesenând... speranţe-n aşternut,
Cu sânii tăi vibrând ca o vioară
Şi buzele topite-ntr-un sărut.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ai numai fluturi ce se strâng pe piele
Şi numai soare, galben râu de miere,
Nu stele reci vreau, ci raza-ţi pamânteană
Şi iarba crudă de lacrimă-n icoană.

Ai numai zile ce scapătă-n cărare,
Geamăt ascuns sau vis, sau sărbătoare,
Eşti dragă geană ce arde în cuvânt
Pe coaja lunii horind al nunţii vânt.

Ai sâni ca luna şi bustul cald al verii,
Eşti amintirea prin pozele tăcerii,
Nufăr bălai e coapsa ta dospită,
Ochi de sirenă ai din marea adormită.

Tu eşti blestem ţesut prin foi de tramă,
Ispitele în frâu îţi împletesc maramă,
Eşti fulgul adierii în vânturile oarbe,
Drumeţi culoarea zilei din tine să absoarbe.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (14 februarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Mai

Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naştere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Şi primăvara când se-ntoarce şi astăzi ca şi alte dăţi,
Şi preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-aţi reurca în sfera abstractelor seninătăţi?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâţi-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalţă reînnoite-apoteoze,
Şi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpeneşti virginităţi
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ş-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;
Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.
Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări de dorinţe

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit şi-a ieşit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de vise trimit în univers
la sori şi la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.

dulce povară şi totuşi ce grea
e viaţa mea cu roiuri de dorinţe
flori şi fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuinţe.

mă simt şi eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie de Florii

aştept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireşe cercei la ureche
să umblu desculţă prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiţi
invadată de fluturi din candori răsăriţi
cu parcuri pline de frumoşi visători
cu râuri de speranţe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă şi dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriţi să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri romantice

iubirea crează ecouri şi în intuneric
nu cunoaşte limite şi nici distanţe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanţe.

iubirea e pictată în mii de culori
nutreşte veşnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.

e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agăţăm
cu strălucirea preţioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învăţăm.

pluteşte precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pasul, traseu involuntar
unde să opresc
mă voi aşeza între sânii tăi
respirând un petec de cer
pământul trebuia să fie rotund ca să ne iasă zidurile exacte
am dat zidul la o parte
amintirile nu-mi dădeau pace
într-o altă dimensiune poate aş gândi altfel
era fiorul a ceea ce nu puteam rosti
ascultam bătăile luminii în aripi de fluturi
era târziu şi era noapte
noaptea respiram dumnezeieşte pe pântecul tău
mă oprisem pe ţărm
desenând poeme pe raza de lună
împletind părul tău cu fire de dor
oprind firesc un sărut într-un tainic descânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!