Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Cândva Cuvântul
Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum strălucește,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiția fericirii este lipsa oricăror condiții,
cineva bate în țeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
își strânge capul cu mâinile, se jelește,
ține o pușcă, îi strigă zeița răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morții,
pasărea Rok trece munții, cuvintele se topesc
ca stelele.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu scrii
Tu scrii, bați la ușă, nu ți se răspunde,
Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriați,
Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,
Sunt oameni care fug de trecut, alții, ca bărbosul
Din manuale, se despart de trecut, râzând,
Dar, noi nu cunoaștem prezentul,
Iar viitorul este un joc de ruletă.
Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,
Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,
Unele foarte grave, altele chiar îngerești.
Săgeata trece prin zid, zidul se prăbușește,
Astfel e cuvântul - acid, poate ne copleșește.
Dar vorba prea moale, mieroasă
Poa" să dărâme o casă.
Punct, am spus, m-am făcut mut,
Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea și o inimă,
călcâiul era pentru dușmani, norii bârfesc,
acvariul se visează ocean.
O, de-am putea muri când dorim,
Totuși iubim, da, iubim.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opusă și valului
Opusă și valului
Se dedică lui Ion Barbu
Opusă și valului,
Aleanul aleanului,
Trimite-un texticul( de la text),
Plimbare cu bricul,
Toți îngâmfații
Speriați de gealații,
De urlă Galații,
Ce cheltuie wații,
Că fecioria
Visa preeria,
Frumosă femeie
Din vremuri ahee,
Capela Sixtină
o ține-n lumină,
nevinovată
și dezbrăcată.
Eu o pictez,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea
"Mă aflam într-un coșmar, stil Piranesi,
Cărările logicii, pașii raționali nu duceau nicăieri,
mi-am lăsat mintea să mă poarte pe scări întortocheate,
apoi uși ce se deschideau spre NICĂIERI",
aceasta a fost ucenicia, Vilanelle,
dacă nu ai avea inimă, ai fi moartă,
de pe buzele satyrului, sângele
se strecura spre barba de țap,
ea nu era englezoaică, era australiancă,
prevăzătorii treceau iarna prin apele fluviului,
spre a descoperi o altă țară,
fără vise nu am avea identitate,
dar să nu le pierdem în oglinzile reale,
ne aranjăm cravata sau rochia,
mergem la întâlnirea cu viața, cu moartea,
nu se știe cine intră și cine iese,
copacii cresc pe morminte, știu ei ceva,
foșnesc cu glas de om, cum interpretezi
aceste șoapte, aceste vise, așa va fi,
spuse Marele Preot. "Calea Căilor
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
NB 12
Un trandafir de piatră nu-ți voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuțit,
Pustiul cucerește iar planeta,
Cu-nțelepciunea nu poți face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poți citi nefericirile, victoriile, speranța,
Fără cuvinte poți citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele vrăjmaș,
Iubește liniștea copacului, nu liniștea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, țipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nțelegi că tu ești peste tot, nu doar în trup,
Îți aparții, dar aparții și altora, fără să știi,
Precum frumoasele n antichitate preotese.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nastasia
Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi și hoți,
Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți.
Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxiști liniștiți.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânți, viețaș milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai și tu un cord deschis,
Care vorbește chiar și-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Valery
Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,
Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,
El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,
De aceea focul este dușmanul binelui,
Să faci din orice căldură și lumină,
Am auzit că bălegarul luminează noaptea,
Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,
Sângele trandafir topit de inimă,
Trupul femeii o amforă pentru vinul plăcerii,
Golul așteptării e viața noastră.
********************************
Bolnavă de prea multă frumusețe,
O insulă agonizând în Marea Sargasselor,
O văd și nu cred, o simt și o reneg,
Aud cum cântă epavele vaselor.
Ziua se retrage ieșind din coridoare,
Se duce pe ape spre alte continente,
Singurătatea nopții se lasă ușoară,
Sunete, umbre, eminamente.
Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de stâncă
Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am să-ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Montale
Montale provine de la sentimentale,
El este amator de saturnalii regale,
Unii ieșim din mantaua lui Montale,
Alții ex nihilo, ocaziile-s multe,
Oase de sepie lasă în urmă,
Matale ce spui? Îmi place mentalul feminin.
Princesse lointaine, fără intenții spun,
Aproape că zbor, roțile săriră din drum,
Așa cum viața fuge de eternul senin.
Primăvara se fac copii, nu știi?
Vara se maturizează oricine,
Toamna se scufundă în sângele frunzelor,
Iarna ne potolim ca statuile.
La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă
Îmi cere bani, îi dărui inima.
Va cădea soarele ca un câine la drum lung?
Ca Zarathustra, ca lustra, moartea își pierde ochiul verde,
Pușcăriașii uriașii își lasă lanțurile-n șanțuri.
Acesta e omul nou, un ou.
Nici mugetul de val rănit nu se aude,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înțelepților, profeților,
Că școlerii nu aveau timp de așa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria și a făcut isterie cum fără subordonare?
Zidarii au spus facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniștit Șimon.
Păstrați realitatea, meditația, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniștit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus nu aștepta răsplată.
Dar noi am așteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus și el, nu te-nveli cu înțelepciunea altuia, gândește.
Am gândit, dar nimic n-a ieșit.
Au venit sute de înțelepți, le-am sărutat picioarele.
Am înțeles realitatea și autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învățătura care nu sporește scade. Altfel unde s-ar duce proștii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă și albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de rău
Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină,
O fi veșnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Și numismații vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Științe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poți face un biet pârâiaș,
Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem?
Inflație și de sonete și rondeluri,
Nu mai putem ieși din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunați în cuști și latră,
Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba,
Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno,
Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostaze
Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
așteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Rașid,
călătorește cu Sindbad
și, în final, moare în somn.
Te-am invitat la masă, deși nu meritai,
Îmi spune tovarășul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi șuieră între dinți tovarășul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar și pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accente
Cel mai rău inamic este fostul amic,
Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,
Accente omniprezente, acide și paricide,
De țintă ține-te, flintă,
Ia seama, nu ești Dalai Lama,
Combativ, rebarbativ, vandal,
Vin din deal,
Bucuriile, curiile au adus copii și mame,
Duhuri, parfumuri, spray-uri,
Cervantes scria okay-uri,
Dix a pus mâna pe-un pix,
A fost condamnat la fix.
Zece ani și o lună, te joci cu legea străbună?
Un amic îmi arăta degetul mijlociu, ha-ha-ha,
Dai peste purcei, unde vrei, galilei,
Cel mai bun acatist, turneul unui pianist.
***********************************
Eliberează-i și pe îngeri și pe diavoli,
Fii liber ca o pasăre pe cer,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca fiară
Motto - Bah, Bach și Offenbach
Flora-nflorită și mult des-florită,
Flora un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinții pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinți, viermele doarme,
El se mărește, devine balaur
și strălucește, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbește de un copac
și se preface în tigru gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.
De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aș spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârdalnicul amor
Multe-am văz't pă bani, vezi bine,
Cum tu mă vânduși pă mine,
Spune domnul Șaptecoți,
Acum joacă dacă poți.
Ai căzut, iubita mea,
Din rang nalt la paria,
Din regină în albină,
Apoi gâză în grădină,
Eu iubesc gâze și flori,
De la Domnul sărbători,
Pe la două zile, trei,
O frumoasă de prin Tei,
Nici tu, ea, altcineva
Fărâmat-a-mi inima,
Floare-a lumii, a luminii
Dintre taine sibiline,
Pept frumos, scrie poieme
La serbări pe orice teme,
Tulburat în mine, dorm
și visez un iad enorm,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La priveghi
Uno
La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi,
Picuri de lună adună, o amăgire, marmura
Sărută fântânile, în grădini, copilele
Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa.
Dar iubirea are un curaj de neînfrânt,
Copacii mereu se sărută, nu se mai satură,
Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur,
Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți,
Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare,
Ferice-aș muri în beția luminii.
Due
Iubește-ți aproapele, îngână bigotul,
Cel cu două capete și doi idoli în ochi,
În locul Domnului el are o mie de idoli,
Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi.
Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă
În sufletul semenului otrava inimii verzi,
El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre inimă, adresa este: