Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
NB 12
Un trandafir de piatră nu-ți voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuțit,
Pustiul cucerește iar planeta,
Cu-nțelepciunea nu poți face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poți citi nefericirile, victoriile, speranța,
Fără cuvinte poți citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele vrăjmaș,
Iubește liniștea copacului, nu liniștea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, țipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nțelegi că tu ești peste tot, nu doar în trup,
Îți aparții, dar aparții și altora, fără să știi,
Precum frumoasele n antichitate preotese.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi mă respingeți
Voi mă respingeți ca pe un pol electric de același sens,
Dar totul vine de la cap, o sincopă, apoi scapi,
Ceapa, crapul și ciorapul într-o geantă la săracul
Care caută chiștoace în coșuri și tomberoane,
Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap,
Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu,
Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braț cu Odin,
Cine scoate mai mulți dinți cu ciocane de argint,
Foc, foc, strigă un orb, liniște, strigă surdul,
Dragoste vrea și ornitorincul, omul are însușiri
Precum ochii la bașchiri, ce-i real pare un vis,
Nu fuma în paraclis, boii soarelui cu sârg
Trag de astru-l duc la târg, m-au plecat prietenii,
Scuturarea cetinii, ca un far rămas-am, văd,
Caut pacea în prăpăd, renaștere, remoarte, relenti,
Dar REIUBIREA tu n-o s-o mai știi,
Precum tac faraonii de milenii,
De mult pierdut-am ritmurile vremii.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele nu știe că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile și ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând.
Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot.
Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii "se prind" imediat.
Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniția morții.
Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă?
Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți.
BORIS MARIAN MEHR
Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu e boală
Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranța, nopțile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbușire înspre moarte,
Când nu mai știi adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mișcător nisip.
Un semn și boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - și nu mai trage deoparte să chibzuiești mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus își mână acum carele regești
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilității.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morți.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nastasia
Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi și hoți,
Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți.
Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxiști liniștiți.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânți, viețaș milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai și tu un cord deschis,
Care vorbește chiar și-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este ușor
Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Montale
Montale provine de la sentimentale,
El este amator de saturnalii regale,
Unii ieșim din mantaua lui Montale,
Alții ex nihilo, ocaziile-s multe,
Oase de sepie lasă în urmă,
Matale ce spui? Îmi place mentalul feminin.
Princesse lointaine, fără intenții spun,
Aproape că zbor, roțile săriră din drum,
Așa cum viața fuge de eternul senin.
Primăvara se fac copii, nu știi?
Vara se maturizează oricine,
Toamna se scufundă în sângele frunzelor,
Iarna ne potolim ca statuile.
La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă
Îmi cere bani, îi dărui inima.
Va cădea soarele ca un câine la drum lung?
Ca Zarathustra, ca lustra, moartea își pierde ochiul verde,
Pușcăriașii uriașii își lasă lanțurile-n șanțuri.
Acesta e omul nou, un ou.
Nici mugetul de val rănit nu se aude,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în Yoknopatawpha
În lumina de august aș vrea să mor,
Alături de Faulkner, Hemingway și More,
Why is the world.....? O confesiune? NU.
Totul se află în mine, nemulțumire, TU.
O sclavă și-un aligator au dat acestei lumi scriitori,
Ah, Oxford, no, better Harvard,
Faci facultăți pe bulevard,
Stau precum Kafka la Castel, afară-n ger
Un Gulliver, vânez un urs fantoma sa,
Harun o caută pe Fatma, as I lay dying,
Te visam, darling, ești peste tot, de aceea
Iubind eu nu voi fi nici mort.
"Tăticule, e greu să mori?
Nu, cred că este de ajuns de ușor, depinde".
Fantoma Lolita se strecoară și ea, neobosita.
Truman Capote juca la ruletă-rulotă- cocotă.
Și totuși pe Trotuș se scrie mai bine, vecine, vecine.
*************************************
Ies din pijama, dimineața ca o șopârlă fără piele,
Întâmpin din nou realitatea, un duș rece ca gheața,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se făcea că pluteam deasupra mea
Se făcea că pluteam deasupra mea
Și discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanță și m-au dus la spital,
Acolo, toți umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, mă întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Și nici răbdare, aș înota desigur, aș înota mult,
Aș scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aș dormi, aș dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca să pot sări, săream
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata care cânta
Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Criș
De la Criș pân-la Crișana e un drum fără prihană,
Odiseea fără ramuri, muguri încă nedeschiși,
Inchiziția se cheamă, lasă urme curmeziș.
Moartea nu e poezie, nici nu-i proză, poate cânt
Care circulă pe valuri fără sunet și cuvânt.
Oedip nu-și mai scoate ochii, are-n față Window Nine,
Din parfumuri lungi de rochii, Dionis se-mbată-n van.
Bodhistava străjuiește, viața curge infinit,
Nu mai știm în care ere ne-am născut și am murit.
Chinul, început nevrozei se adună pic cu pic,
Mântuirea vine-n roze de uitare, în ișlic.
Eu o las pe Adriana și m-apuc de Ramayana.
*******************************************
Harus- speaky, zise Miky, încurcând și limbile,
un augur mare în tur, a lovit în drum o mega,
rega, rega la șoferul ce băuse numai zerul,
Purana a pus ochii pe Bulana, fiica lui Bulan XIV,
Digha Nikaya, elevă la Sava, pierduse trei bacuri,
ucisă la Lacuri de homleși cu sacuri ori saci, cum doriți,
Merlin are-un blitz, un Blitzkrieg, se pare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te superi?
De ce te superi,
Am vrut să-ți spun
o glumă la ureche,
spuse motanul negru
unei pisici aurii,
discuția avea loc pe acoperișul blocului meu,
era de față și un cotoi castrat
zis și Mafiotul,
în acest timp în lume
mor și se nasc milioane de oameni,
unii se iubesc,
"Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
și noaptea candelă s-aprinzi
iubirii pe pământ,
vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului.
O zi bună.
Prin visul meu trece o lebădă neagră,
Printre lebede este cea mai vizibilă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente poetice (I)
Un animal ciudat, pisica -șoarece,
Înoată, vorbește, scrie, prieten
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruș în gheare,
Un pescăruș în bocanci de soldat,
Pisica-șoarece este din tablă,
De sute de ani ruginește,
mi-a spus o trecătoare,
nici nu știți ce face
când nu e nimeni acasă.
Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la cric.
Doar poezia fermentând
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colina Herzog
Colina este o mare ridicată-n tablou,
Seara revine cu surle și tobe,
Cineva îmi spun Fiul meu, o umbră, două umbre, hombre,
Exilul omului de lut,
Noaptea ca sărbătoare autentică,
Un pas de dans înspre moarte,
Caut mormântul lui Orfeu,
Nu-i nicăieri, poeții sunt ca și pereții albi,
Fiecare nepoet poate să scrie pe ei ori să-i scuipe,
Dacă sunt nebun, este-n ordine, zice Herzog,
Urcăm și noi Muntele Măslinilor,
Urcăm treptele bazilicei Madelaine, din Paris,
Ochii mei plini de funinginea cuvintelor,
O lacrimă le poate spăla,
Descifrez numele destinației mele,
Nu v-o spun.
Vântul alb și luna neagră,
zi de zi cu mult mai dragă,
cerul blând, adânc de aer,
urcă morții în zbor lin.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asceza
Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund.
Adulții să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați.
De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aștepți să spun ceva.
Ascultă și tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi.
Doar vânătorul știe al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aș dărui și lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
Să nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic.
Ele ne aduc suferință.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morfologia peisajului, a pasajului și a pajului
Morfologia peisajului, a pasajului și a pajului,
Creațiunea înseamnă tăcere,
Supunerea celui nesupus,
Zicere fără contrazicere,
Emergența tăcerii,
tăcerea în aventură,
iubitele mele, Ruth și Esthera,
Iosif cel vândut ca sclav,
Complotul nereușit al lui Iov,
Autoînvinovățirea ca formă de lașitate,
Culorile vidului,
Tăcere nocturnă-tăcere mortală,
Les fleurs du mal,
Misiune și promisiune goală,
Dialog fals și un duet lamentabil,
Culegătorul snopilor uitați,
Cuvântul spus în pianissimo,
Purtătorul neantului,
Fraternitatea fratricidă,
O luptă pierdută cu tăcerea cuvântului,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre ochi, adresa este: