Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citește, nu simte regret,
Copii mâniei fac și ei copii,
Bucuria muncii naște bogății,
Cu toții suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros mănâncă bani,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe pe ambele maluri
La malul Babilonului am șezut și am plâns,
Cu Diavolul însuși luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranță, deces vicios.
Trec oștile triste de pachidermi,
De ești temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.
La umbra ciupercilor mai meditezi,
Să fii totuși gnostic ori, simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,
Viața-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Pentru milioane de morți zurbagii.
Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți,
Mai joacă cu Domnul, uneori, cărți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterioșii hazari
Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viața e lentă cu inexistenții,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au șters.
În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.
Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea.
Plânsul este muzical și matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci.
Când toți plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiș, va trebui să te sărut.
Așa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie
Martie, martie, luna războaielor
De culori explozive, se schimbă hărțile,
O țară se mută în nord, alta în sud,
Zăpezile și ranchiunile sub soarele lui martie
s-au risipit, chipie poartă infirmierele,
unele se culcă în patul muribunzilor,
să moară fericiți, nimfele scot înecații-sinucigași,
bețivii sunt alăptați de neveste cu miere/lapte,
martie, drăgăstosul martie, e o plăcere să mori
în martie, un act de eroism.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Film
Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce știu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preț e iubirea. Plus fort que la mort.
Rostești, te sărut, rostești, te sărut.
Leșinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, ești un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc te iubesc.
Tu trăiești, faci mulți copii. El spaima Bărăției, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoțit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curți sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toți, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniți înainte
Moto: De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii / Veacul nostru îl umplură saltimbancii și irozii Mihai Eminescu - Scrisoarea III.
Porniți înainte, tovarăși,
Cu suflet mereu oțetit,
Ziua cea neagră dispare,
Ziua cea mare-a venit
(Cântec vechi, revoluționar)
Sunt un tovarăș necorespunzător?
Asta spunea Azorel, astăzi domn Azor,
Am greșit de o mie de ori pe minut,
Într-o lume de surzi, mai bine ești mut.
Am rămas, unii doar, cu sechele și gropi,
Un regim a căzut, dar cresc pere în plopi,
Împușcatul ne râde satisfăcut,
Într-o lume de surzi, mai bine ești mut.
Ce ușor se adună în grup ce-i mai rău,
Te faci frate cu dracul, cu corbul lui Poe,
Niciodată sau poate-n viitorul-trecut
Învăța-vom că Domnul niciodată nu-i surd.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?
Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?
Tu nu aveai aripi, ca oricare om.
Cum s-au frânt ele, când omul doar umblă?
Învață ce-i umbletul de la țestoase,
doar ele cunosc poemul de secole.
Ah, neputința de-a-ntoarce trecutul,
precum Prometeu ce regretă azi focul,
cu veșnicia am un contract,
citește-l, vei înțelege mai mult.
Nu eu l-am scris, eu cred în Absurd.
Absurdul e însuși Cel Unic, Puternic,
nu căuta în abis mângâiere,
nu căuta oglinzile mute,
poeții știu să vorbească oriunde,
chiar și în moarte, deși ea nici nu este.
Zâmbești, ce e zâmbetul?
O rază firavă. Pierdută pe veci,
Pe veci adorată. Astfel să te vezi,
Poezia nu minte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Să iubești fără să cunoști ființa,
Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mireasă și doi câni
O mireasă și doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ți-n mână o țigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea privește în viitor,
Mulți o văd și mulți o vor.
Muza mea, iubește-mă,
În iubire, clește-mă.
Harababură, zice cu dispreț,
Criticul în naltu-i jeț,
Cad capete tăiate la mașină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.
O rază de soare în apă,
Merg și pe urma ei,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obiceiul să-mi inventez prieteni
Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniștesc,
Ați văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spațiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaștem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viață,
Morți fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindește,
Trec nori bărboși, mult prea-ncruntați,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, știi, am cunoscut o piatră înțeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu ești iepure, dar nu ești colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva țestoasă?
Sunt un pic. Simt,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
NB 12
Un trandafir de piatră nu-ți voi dărui,
Mai bine redeschid petalele din inimă,
Cât este vie.
Iubitele din secolul trecut au amuțit,
Pustiul cucerește iar planeta,
Cu-nțelepciunea nu poți face tot,
E doar un câine pus de pază,
În ochii oamenilor poți citi nefericirile, victoriile, speranța,
Fără cuvinte poți citi, cu mintea trează,
Atâtea trenuri s-au pierdut în noapte,
Nu căuta în amintiri pedeapsa.
Acele zile false, acea orbire de la soarele vrăjmaș,
Iubește liniștea copacului, nu liniștea de cimitir
A celor ce nu pot iubi,
O, catedrale ale nebuniei, aripi de plumb, țipetele oarbe,
Mă caută propriul eu, dar nu-s acasă,
Întâi începi să suferi, apoi vei putea gândi,
Ai să-nțelegi că tu ești peste tot, nu doar în trup,
Îți aparții, dar aparții și altora, fără să știi,
Precum frumoasele n antichitate preotese.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mascarada-da
Despre moravuri numai de bine,
Un biscuite, patru măsline,
Vine Golemul și spune pas,
Razele lunii pentru by-pass.
Câte obuze zac îngropate,
Câte vieți plecară spre moarte?
Brusc m-am trezit într-o curte cu fete
Să mă iubească, să mă desfete,
știu cartierul acela famat,
cum m-am simțit prima oară bărbat,
totul se spală, morții se scaldă
și reînvie în țara mai caldă.
Febra speranței, ca o iubire,
Numai din astre coboară pe spire.
Nu este falsă senzația, arde,
Vine piticul mizer să ne prade.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am gustat, oare, toate plăcerile?
Așa credeți voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deși eram destinat singurătății.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ți stingi țigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Așa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Așa cum melodia este brațul, arcușul și inima
Violonistului.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelicanul pălicar
Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune și aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile orașului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga orașului?
Prezent, strigă fratrele sașiu al făptașului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creierași și plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i și brâul.
Caut luminișul clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dopul fără sticlă
La câteva zile după ce am venit
La Londra, am dat peste un street
Foarte ciudat, cu o pensiune
Mică și plină cu oase, cărbune.
Domnul Helmholz era proprietarul,
Nu l-am văzut, avarul, caviarul,
Luana, malteza născuse o fată,
Blondă, frumoasă și reformată.
Suntem chiriașii acestei lumi,
Nu am nimic ce să mai spun.
Nu știu nici costă o zi,
Dar nicio oră, știe Herr Li.
Toți au murit, strada s-a dus
Alunecând, împinsă de Bruce.
Ce tot îndrugi, strigă Hip-hop,
Doctor în drept, ține de dop.
Predestinat delfin, e și copt,
Din șapte-n șapte până la opt.
Punctul de i l-ai pus la plecare?
Parcă nici î nu are parcare.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argheziana
Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de stâncă
Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Yahoo
Yahoo, yahoo, o, Katmandu,
Rețele literare, cât încape,
voi m-ați blocat în două ape,
credeți că-mi place să fiu prins?
Sunt Cavaler, deși mă credeți șui,
Eu realizez că uneori dau ghionturi,
Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi,
Eu mă închin iubitei Atehui.
Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar,
Ai înțeles că te iubesc și dincolo de moarte,
Te bucură copilă de pindar,
Tu ai motive să nu fugi departe.
Toate la timpul lor vor fi,
Mă bucur eu cu bucuria noului venit,
Poate voi scoate și o carte de copii,
Poate o carte pentru premiul mult râvnit.
Eu zic să întreținem orice foc,
Ce facem fără el, fără lumină?
Nu te-aș vedea, nu m-ai vedea deloc,
Îți dau o întâlnire în grădină.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre timp, adresa este: