Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.
Anotimpuri
Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.
Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.
Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Neagu despre păduri, adresa este: