Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încât un gânditor absolut ar fi un schelet ce și-ar ascunde oasele în... transparența gândurilor.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai iubit: și în iubire te-a traversat moartea. Și altcum a devenit iubirea, altcum au devenit dorințele, altcum simțirile, în fiecare gând ai devenit altul; te-ai pierdut în ele și cu ele, și ele s-au pierdut în tine.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prăpastia dintre aforismele mele și viața mea nu e așa de mare cum credeți Dumneavoastră. Dar există, și asta ar trebui să vă bucure, pentru că dacă gândurile mele s-ar fi putut transforma pe loc în fapte, Dumneavoastră ați fi azi într-un mormânt și eu la pușcărie.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gândurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încât s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideile îți vin mergând, spunea Nietzsche. Mersul distrage gândirea, declara Sankara. Cele două păreri sunt la fel de întemeiate, deci la fel de adevărate, și oricine se poate încredința de asta în răstimp de o oră, uneori de un minut...
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai în spate o tradiție de gândire multiseculară, îndoielile îți par aștri ai spiritului. O arhitectură de lipsă de soluții construiește atunci scepticismul, iar cinismul o sfărâmă de un suflet cu tremurătoare palori. Cunoașterea necruțătoare, implacabilă cu orice înșelăciuni, nu e posibilă decât cu otravă pe retină.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compară lumea modernă cu o piață din Atena sau Roma antică, pentru a-ți da seama de mediocritatea noastră. Astăzi scrisul fiind unicul mijloc de lansare, orice om muncitor urât și netalentat se poate ridica în bună voie. Regret timpurile în care adevărurile ultime se spuneau pe la răspântii și în care tu ai fost un pontifex maximum al gândirii.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (25 iulie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem atât de singuri, încât nu mai putem colabora decât cu D-zeu. Este unicul meu gând și unica mea scăpare. Tu cred c'ai observat demult: nu există nimeni. Asta mă consolează și de lipsa de glorie și-mi arată că la urma urmei este indiferent ce ești, din moment ce te afli subt soare.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (28 iulie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar, pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecție sau o adâncire în esențial și etern.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu putem să rămânem închiși în noi înșine? De ce umblăm după expresii și după conținuturi și sistematizăm un proces haotic și rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră internă, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu voluptate intimă toate fierberile și agitațiile lăuntrice?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- eternitate
- Eternitatea e sera în care se ofilește Dumnezeu din începuturi și omul, din când în când, prin gând.
definiție de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș retrage în cel mai groaznic deșert, dacă aș renunța la tot și n-aș mai cunoaște decât singurătatea absolută, niciodată n-aș mai avea îndrăzneala de a disprețui plăcerea și pe oamenii care o împărtășesc. În orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sunt o răzbunare și o invidie a suferinzilor. Gândul renunțării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
- literat
- Literatul? Un gură-spartă ce-și vinde nefericirile pe doi bani, le face publice, le repetă întruna: nerușinarea - paradă de gânduri inavuabile - este regula lui de viață; el se prostituează. Orice formă de talent merge mână în mână cu o anume neobrăzare. Distins e numai insul sterp, cel care piere cu secretul lui, pentru că nu se înjosește să-l scoată pe tejghea: sentimentele dezvăluite sunt o umilire a ironiei, o palmă la adresa umorului.
definiție celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abstinența voluntară sau forțată, proiectând individul - în același timp - mai sus și mai jos de Specie, face din el un amestec de sfânt și imbecil care ne pune pe gânduri și ne consternează. De aici - ura echivocă pe care o simțim față de călugări, ca de altfel față de orice bărbat care a renunțat la femeie, care a renunțat să fie ca noi. Nu-i vom ierta niciodată singurătatea: ea ne umilește și ne dezgustă, ne sfidează. Ciudată superioritate a beteșugurilor!
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întins pe covorul balcanez și plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebunești din care nici cvartetul lui Schumann n-a reușit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am și devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenței mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar și este, dar, din fericire, îi faceți o concurență periculoasă.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scârba, ce te invadează la spectacolul devenirii omenești, te obligă să renunți și să te purifici de "sentimente". Ele sunt sursa aderențelor stupide, a acelui "da!" pe care îl strigă inima realității împotriva tuturor evidențelor. Furia îți dă "accese" de sfințenie laică. Adică o inaderență totală, fără "ieșirea" lui Dumnezeu. Și în astfel de "accese" spiritul nu-ți pare decât strădania de a-ți concepe propriul epitaf, început prin întâiul act de gândire și sfârșit prin ultimul suspin. Să trăiești adică toată viața ca o variațiune pe motivul "aici zace"...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Niciodată nu te voi trăda de tot, deși te-am trădat și te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat și n-ai venit, am urlat și nu mi-ai zâmbit, am fost trist și nu m-ai mângâiat. Am plâns și nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deșert ai fost rugăminților mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieții și fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori și secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îți este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el și nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credința ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzește pustiuri, îndulcește lacrimi și înseninează singurătăți. Îți jur că niciodată nu vei cunoaște marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărți niciodată de tine.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre gânduri, adresa este: