Pasiunea pentru sfințenie înlocuiește alcoolul în aceeași măsură ca muzica. Tot așa, erotica și poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica ne trezește regretul de a nu fi ceea ce ar trebui să fim, iar magia ei ne încântă pentru o clipă transpunându-ne în lumea noastră ideală, în care ar trebui să trăim.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scobori din tine pe scara trezirilor fatale în Cetatea cuprinsă de adieri sonore și de aluzii finale. Și-ți zici făr' de înduioșare: în ce să mă înec? În Sena sau în Muzică?
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii ca o floare în a cărei tulpină ar lâncezi un fulger ostenit. Ascultă cu jind melodii negre și îngrijește prin întunecimile tale nevinovate convalescențele diavolului.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extazul este suprema posibilitate de muzică a omului. Dincolo de el nu mai există nimic. De aceea este și fenomenul cel mai rar pe care-l întâlnim la oameni. Până și la sfinți el este o excepție.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica, sistem al formulelor de adio, evocă o fizică al cărui punct de pornire nu ar fi atomii, ci lacrimile.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțelege muzica în mod total când ne-am deposeda de rezistențele și intervențiile cărnii. De aceea este ea calea sonoră a ascezei. Se mai poate iubi după Bach? Nici măcar după Handel, a cărui despământenire nu este parfum ceresc.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu numai rază și zi, să mă înalț în ritmuri sonore spre culmi de splendoare și adâncimile de întuneric să nu mă poarte pe aripile unei muzici sumbre. Nu știu dacă lumina se ridică în mine sau eu mă avânt în lumină; nu știu dacă sunt lumină sau devin lumină.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te gândești la grandoarea patetică a tristeții muzicale în "Simfonia a III-a" a lui Beethoven unde tristețea crește în dimensiuni atât de mari, încât leagă lumile, construind deasupra lor o boltă sonoră, un alt cer atunci finalul trist al operei lui Mozart nu depășește dimensiunile unei inimi, nu înfrânge cadrele unui suflet.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când viața a vrut să fie mai mult decât simplă potențialitate și s-a actualizat în indivizi, de atunci s-a născut teama de unicitate și frica de a fi singur, iar dorința ființei individuale de a depăși acest blestemat proces nu exprimă decât fuga de singurătate, de singurătatea metafizică. Muzica, ea singură, sparge barierile individuațiunii.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama ce se naște "din senin"... Singura, de altfel, și cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - și generează o muzică de flaut trist și aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraș vechi ea crește și ne verifică dezrădăcinarea.
Emil Cioran în Cioran și muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modalitățile-i de exprimare fiind tocite, arta se orientează spre nonsens, spre un univers închis și incomunicabil. Orice freamăt inteligibil în pictură, muzică sau poezie ne pare, pe drept cuvânt, desuet și vulgar. Publicul va dispărea curând și, la scurtă vreme după el, arta. O civilizație care a început prin zidirea de catedrale se va sfârși prin ermetismul schizofreniei.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio aluzie de emoție să nu mai tulbure căutătura judecății. Ai fost destul un tenor al aparențelor. Caută acum în tine - fără melodii - asprimea separației, ca un arici al spiritului. Privește întâmplările din alții și din tine ca ale nimănui, privește-le întocmai ca un Necurat scârbit de răutate, ca un Necurat vacant. Și de răceala obiectivă a duhului, Devenirea speriată să-și amâne pe vecie mersul.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiunea pentru sfințenie înlocuiește alcoolul în aceeași măsură ca muzica. Tot așa, erotica și poezia. Forme diferite ale uitării, perfect substituibile. Bețivii, sfinții, îndrăgostiții și poeții se află inițial la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sunt pe cale să nu mai fie oameni.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplați iubirea: cunoașteți simțământ mai nobil, patimă mai puțin suspectă? Fiorii ei fac concurență muzicii, rivalizează cu lacrimile singurătății și extazului: este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare: elanuri învecinate cu excreția, cer al glandelor, sfințenie subită a orificiilor...
Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două lucruri care au contat enorm în viața mea: muzica și mistica (deci extazul) și care se îndepărtează... Între douăzeci și douăzeci și cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost înlocuite de acreală, de zbucium, de scepticism și de anxietate. Pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice singura explicație că mai sunt în viață. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți.
Emil Cioran în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credeam chiar că o să devin bețiv, pentru că îmi plăceau starea de inconștiență și orgoliul dement al bețivului. La Rășinari, unde reveneam în vacanțe, admiram enorm bețivii clasici, care erau beți în fiecare zi. Era mai ales unul, care umbla însoțit de un violonist și care fluiera și cânta tot timpul. Ăsta e singurul tip interesant din tot satul, gândeam eu, singurul tip care a priceput, care și-a dat seama. Toată lumea era la câmp, toată lumea făcea ceva, și el, singurul, se distra.
Emil Cioran în conversație cu Gabriel Liiceanu (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce armonie auzim la poarta paradisului? Ce se poate auzi numai acolo? Dacă cu Bach simțim regretul după paradis, cu Mozart suntem în paradis. Această muzică este cu adevărat paradisiacă. Armoniile ei sunt un dans de lumină în veșnicie. De la Mozart putem învăța ceea ce înseamnă conceptul grațios al veșniciei. O lume fără timp, fără durere, fără păcat... Bach ne vorbea de o tragedie a îngerilor; Mozart de o melancolie a îngerilor. Melancolia angelică, țesută din seninătăți, transparențe, joc de culori.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culturile a-cosmice sunt culturi abstracte. Lipsindu-le contactul cu originarul, le lipsește și spiritul metafizic, adică umbletul căutător sub viață. Inteligența, filozofia, arta franceză rămân în lumea Înțelesului. Iar când pe acesta îl presimt, nu-l exprimă, așa cum face poezia engleză și muzica germană. Franța? Refuzul Tainei.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre muzică, adresa este: