Contaminați de superstiția făpturii, ne închipuim că ideile noastre ar trebui să izbândească. Ce poate fi mai contrar contemplării pasive a lumii? Dar asta vrea soarta să fim: incurabili care protestează, pamfletari pe-un pat de suferință.
Emil Cioran în Ispita de a exista, A gândi împotrivă-ți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A crea înseamnă să-ți lași moștenire suferințele, să vrei ca ceilalți să le cunoască și să le asume, să se pătrundă de ele și să le retrăiască. Lucrul acesta este valabil pentru un poem: poate că e valabil și pentru cosmos.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu este decât un lung șir de suferințe și dezamăgiri, iar cei care încearcă să-i găsească o parte bună nu fac altceva decât să se mintă necontenit.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința te face să trăiești timpul în detaliu, moment cu moment. Ceea ce înseamnă că pentru tine timpul există și încă cum! În schimb peste ceilalți alunecă, peste cei ce nu suferă; se poate spune, de aceea, că ei nu trăiesc în timp, și nici n-au trăit vreodată în el.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare pentru mine porțile fericirii să fie închise pentru totdeuna? Până acum nu am putut găsi cheia fericirii, pentru a le deschide. Și cum nu ne putem bucura, ne mai rămâne doar drumul tuturor suferințelor, al unei exaltări nebune și nelimitate.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumit de suferințele reale, anxiosul își impune altele închipuite; e o ființă pentru care irealitatea există, trebuie să existe, căci, de n-ar fi așa, de unde ar putea găsi rația de chinuri pe care o cere natura lui?
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În durere omul cugetă prin simțuri. Acest paradox vrea să arate că, prizonier în obsesiunile durerii, omul nu mai poate desfășura operațiunile inutile de combinare a ideilor, ci lasă simțurilor libertatea de a proiecta ceea ce se petrece în frământarea lor. Aici este explicația faptului pentru ce toate creațiunile izvorâte din suferință sunt de o sinceritate perfectă.
Emil Cioran în Revelațiile durerii (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar, pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecție sau o adâncire în esențial și etern.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptul că exist eu dovedește că lumea n-are niciun sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic și nefericit, pentru că totul se reduce în ultimă instanță la neant și pentru care legea acestei lumi este suferință. Brutalitatea vieții m-a călcat și m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor și mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Eu și lumea (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă suferința n-ar fi un instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie. Și viața însăși - cu inutilitățile ei sfâșietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaștere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensități de lipsa unui adevăr final.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!
A vorbi de drumul suferinței ca drum al iubirii este a nu cunoaște nimic din esența satanică a suferinței. Pe treptele suferinței nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Și întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puțin infinit și etern decât lumina ce te orbește pe scările bucuriei.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detest la Iisus tot ce e predică, idee, morală și credință. Să ne fi dat pace și să nu ne mai fi tulburat cu atâtea idealuri și credințe. Căci idealuri și credințe au atâția. Iubesc la Iisus momentele de îndoială și de regret, clipele cu adevărat tragice din existența lui, care nu îmi par nici cele mai interesante și nici cele mai dureroase. Căci dacă s-ar măsura după suferință, câți n-ar avea dreptul înaintea lui să se considere fii ai lui Dumnezeu!
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suferință, dar cu o relevanță mică.
Singurul lucru de care sunt mândru că l-am descoperit foarte devreme, înainte de douăzeci și unu de ani, e că nu trebuie să procreezi. De aici mi se trage groaza de căsătorie, de familie și de toate convențiile sociale. E o crimă să-ți transmiți tarele unei progenituri, silind-o astfel să treacă prin aceleași suferințe ca tine, printr-un calvar poate și mai cumplit decât al tău. Să dau viață unei ființe care să-mi moștenească nefericirile și bolile asta n-am putut s-o accept niciodată. Părinții sunt cu toții niște iresponsabili sau niște asasini. Doar brutele ar trebui să procreeze. Mila te oprește să fii "genitor". Cuvântul cel mai atroce din câte cunosc.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre suferință, adresa este: