* * *
Fiecare dintre noi a trăit acest adevăr:
iubirii, asemeni unui izvor care curge,
nu i se acordă nici o importanță,
este considerată un drept garantat;
dar atunci când izvorul îngheață
oamenii își amintesc cum era pe vremea când curgea
și ar vrea ca acesta să curgă iarăși.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că neștiința e leagănul goliciunii sufletești, iar aceasta este limanul odihnei; poate fi astfel, dar numai pentru cei ce s-au născut și trăiesc cu sufletul împietrit.
Khalil Gibran în Aripile frânte
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice om are o menire în viață... un har unic sau un talent special pe care îl poate dărui celorlalți. Atunci când acest talent unic fuzionează cu serviciul adus celorlalți, noi experimentăm o stare de extaz spiritual, care este scopul suprem, mai presus de orice. Și ce înseamnă să lucrezi prin iubire? Înseamnă să țeși haina cu firele extrase din propria ta inimă, conștient că cea care va purta haina va fi iubita ta.
Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acel an am văzut îngerii din cer privindu-mă de după genele unei femei minunate și diavolii iadului zbătându-se în pieptul unui bărbat odios. Dar cine n-a văzut, deopotrivă, îngerii și diavolii în frumusețile și urâciunile vieții, rămâne departe de cunoaștere, iar sufletu-i de-a pururi searbăd.
Khalil Gibran în Aripile frânte
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Ei spun că șacalul și cârtița
Beau din același pârâu
Din care bea și leul.
Și mai spun că șoimul și vulturul
Își înfig ciocurile în aceeași carcasă
Și trăiesc în pace unul cu altul
În prezența unui trup mort.
O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorințele,
Înălțându-mi foamea și setea
Spre demnitate și mândrie,
Care n-a permis părții puternice și constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.
Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Și lasă-mi inima să se usuce de sete,
Și lasă-mă să mor și să dispar
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Nebunul
Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam așa:
Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măștile-mi fuseseră furate, cele șapte măști
pe care le-am modelat și purtat de-a lungul a șapte vieți.
Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoții, hoții, blestemații de hoți... "
Bărbații și femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;
Iar când am ajuns în piață,
un tânăr de pe-un acoperiș a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară fața;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
și-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântați, binecuvântați fie hoții care mi-au furat măștile."
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc și am realizat că toate măștile mele au fost furate. Șapte măști pe care le-am purtat în șapte vieți. M-am panicat și am început să alerg pe străzi strigând: Hoții, hoții, blestemații de hoți!!! Oamenii râdeau de mine și unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piață, un tânăr ce stătea pe un acoperiș, a strigat: Uitați-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine și în acel moment, soarele mi-a sărutat fața dezgolită de măști pentru prima oară. Și pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui și nu mi-am mai dorit să port măști niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântați, binecuvântați să fie hoții care mi-au furat măștile. Astfel, am devenit un om nebun."
citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă unul pe celălalt
V-ați născut împreună și veți fi împreună pentru eternitate.
Veți fi împreună când aripile îngerului morții vă vor spulbera zilele.
O, veți fi împreună chiar în tăcerea memoriei lui Dumnezeu.
Dar lăsați puțin spațiu în îmbrățișarea voastră,
Pentru ca briza paradisului să danseze între voi.
Iubiți-vă unul pe altul, dar nu puneți lanțuri iubirii:
Lăsați-o să fie o maree unduitoare între țărmurile sufletelor voastre.
Umpleți-vă paharele unul altuia, dar nu beți dintr-un singur pahar.
Dăruiți unul celuilat din pâinea voastră, dar nu mâncați aceeași pâine.
Cântați și dansați împreună, și fiți veseli, dar lăsați-l întreg pe celălalt,
Până și strunele lăutei sunt singure, deși vibrează la aceeași melodie.
Dăruiți-vă inimile, dar fără să fie prizonerele celuilalt.
Numai brațele vieții pot cuprinde inimile voastre în întregime;
Și stați împreună, dar nu prea aproape:
Coloanele templului nu sunt lipite,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra altuia.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aripi frânte - Cântecul îndrăgostitului
Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului și hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Și mă așează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogății,
Obârșia plăcerii
Și începutul păcii și liniștii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Și întrega-i viață se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelația artistului
Și inspirația muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfățișez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântecul sufletului
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăiește
În sămânța inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Și zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuiește în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibrațiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,
Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Așa cum picăturile strălucitoare de rouă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despre iubire
Atunci a intervenit Almitra, vorbește-ne despre Iubire.
Și el a ridicat capul și-a privit
Poporul, și-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Și cu voce puternică a spus:
Când iubirea îți face semn, urmeaz-o,
Deși căile ei sunt grele și-abrupte.
Și când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deși sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Și-atunci când îți vorbește, ai încredere-n ea,
Deși vocea ei ar putea să-ți sfărâme visele
Așa cum vântul de la nord vestejește grădina.
Pentru că deși iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deși te ajută să crești, îți taie multe crengi.
Deși se ridică la înălțimea ta
Și are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale și le desprinde din pământ.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Când iubirea copleșitoare vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutățile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingășie
ramurile cele mai fragile care freamătă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Khalil Gibran despre viață, adresa este: