- iubire (vezi și dragoste)
- Prințul Andrei: Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor.
replică celebră din Război și pace de Lev Tolstoi (1869)
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E ușor de zis: nu trebuie să-i urăști pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimești și să-i iubești. Așa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simți și a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află și în tine și în ei. Pentru a fi in stare de asta, trebuie să devii conștient că Dumnezeu e în tine și să-L iubești. Și de aceea totul, totul depinde de asta.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai ce e spiritual în viața noastră există cu adevărat. Astfel, noua conștiință a adevărului spiritual e un fapt împlinit, chiar dacă această conștiință n-a căpătat sau nu va căpăta niciodată (din pricina morții, de exemplu) traducerea în fapt. Spiritul e în afara spațiului și timpului, de aceea conștiința, dacă este într-adevăr spirituală, sinceră, atunci s-a săvârșit deja măcar în intenție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri, făcând însemnări, n-am înțeles ceva despre înviere. Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieși prin iubire în viața Întregului, în conștiința iubitoare a tuturor celor de care te leagă comunicarea, atingerea, pregătirea de a iubi tot. Iar toate astea, ascunse mie în timp și spațiu, nici măcar nu există. Există numai Dumnezeu, acel început al nonspațialității și atemporalității care e în mine.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ni se pare că avem multe, foarte multe lucruri de făcut. Dar nu-i adevărat. Există unul singur, munca asupra ta, purificarea, eliberarea în tine a "eului" divin. Această muncă e plină de bucurie, lipsită de grabă, îți stă mereu la îndemână, iar pe măsură ce trudești se săvârșește mereu și nu se isprăvește niciodată. Ai mereu înainte prespectiva aceleiași munci, dar tot mai încărcată de iubire.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoașterea lui Dumnezeu ca iubire e bună și binefăcătoare fiindcă, recunoscându-L ca iubire, comunicarea cu EL, pe care nu poți să n-o dorești, vai fi doar iubire de oameni. Avantajul acestei comunicări cu Dumnezeu față de orice alt fel de comunicare e că prin această comunicare simți că el există și îți răspunde ție și sufletului tău, răspunde prin faptul că, pe măsură ce te dăruiești iubrii de oameni, El îți umple inima de pace și bucurie.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una din cele mai nefaste rătăciri ale celor ce vor să-și îmbunătățească viața e părerea că există o ordine, o rânduire socială în care oamenilor le poate fi mai bine decât in oricare alta. Lupta cronică a partidelor, păturilor sociale care formează aparența ordinii, toate astea sunt doar amăgiri care aduc cu ele un nou rău fiindcă îi distrag pe oameni de la singura preocupare ce ar duce la o mai bună rânduire socială: lucrul oamenilor asupra lor înșiși.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e iubire, așa este. Îl cunoaștem numai pentru că iubim. Dar ce e Dumnezeu în sine ține de un raționament adesea de prisos, ba chiar dăunător. Dacă sunt întrebat: dar Dumnezeu în sine există?, trebuie să spun și voi spune: da, după toate posibilitățile, numai că eu nu înțeleg nimic despre El, despre acest Dumnezeu în sine. Dar Dumnezeu-iubirea este altceva. Pe El îl înțeleg cu siguranță. El este totul pentru mine, explicația și rostul vieții mele.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul știe că va muri și chiar moare cu fiecare zi. S-ar părea că ajunge să știi asta pentru a înțelege (ceea ce nimeni nu înțelege) că sensul vieții nu poate să nu fie independența de efemerul existenței. Sensul vieții e îndeplinirea pe lumea asta a voinței celui care te-a trimis sau ceea ce dă sens fiecărei clipe a vieții, iar sensul e dat de un singur lucru: îndeplinirea, năzuința către îndeplinirea unicei dorințe în care poți fi liber, desăvârșirea morală.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerșetorul, eu, țarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferințele oamenilor. Există numai Unul și nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Și ar fi bine să nu recunoaștem manifestarea Lui în sinea noastră ca pe "eul" nostru separat, ci să simțim în noi acel "EU" și să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite și inevitabile amărăciuni și suferințe dacă trăim în rătăcirea că "Eu" este "eul" nostru.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât în vorbirea curentă, cât și într-o operă literară, orice idee poate fi exprimată prin diferite procedee, dar există numai un singur procedeu ideal, adică un astfel de procedeu încât, dacă ne vom exprima ideea prin el, să devină cu neputință o altă expresie mai bună, mai puternică, mai pe înțeles și mai frumoasă... O idee este bine exprimată într-o operă artistică numai atunci când nu poate fi adăugat, înlăturat sau schimbat niciun cuvânt fără ca opera să sufere. Către aceasta trebuie să tindă scriitorul.
Lev Tolstoi în discuție cu scriitorul F. Tișcenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există conștiința de sine a esenței spirituale și conștiința limitelor, care la începutul vieții este privită ca "eu". Această a doua conștiință, a limitelor, îngrădește, ascunde prima conștiință, cea a spiritualității. Pare că această conștiință a limitelor este conștiința de sine. Întreaga viață e limpezirea conștiinței esenței spirituale, eliberarea de înșelăciunea recunoașterii limitelor. Pentru cel care are conștiința deplină a esenței sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
E adevărat, am acum conștiința dureroasă a trufiei pentru că celelalte ispite au slăbit, dar, punând între paranteze bătrânețea mea, trufia rămâne una dintre cele mai păgubitoare ispite. E păgubitoare mai ales pentru că înlocuiește sentimentul religios sau conștiința. Și de aceea e poate cea mai rea, cea mai vătămătoare dintre ispite. Pentru alții, e periculos, respingător desfrânatul, zgârcitul, mâniosul, mincinosul, dar pentru mine cel mai rău este omul trufaș, cel care face totul de dragul părerii oamenilor. Pentru celelalte ispite există o limită, la acesta din urma nu există nici una.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina vieții noastre, esența ei, se află în transferul conștiinței de sine ca ființă separată spre conștiința de sine ca Întreg, ființă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viața ni se pare o eliberare treptată a conștiinței divine în noi. Viața e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaște în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există și este corect numai faptul că viața omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspațial și atemporal) din starea de delimitare și condițiile ei ineluctabile. Condițiile delimitării sunt materia în spațiu și mișcarea în timp.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt veșnic, singurul cu adevărat existent. Și tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmație? Dacă e a doua, atunci conștiința primului, veșnicului "eu" e înșelătoare. Dar asta nu-i cu putință, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viață, nu există nimic, și mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmație e adevărată, atunci înseamnă că toată viața trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viața trupească n-aș fi putut face aceste raționamente. Și de aceea există și una și alta: Eu sunt ființă spirituală, nonspațială, atemporală, în condiții corporale, spațiale și temporale.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu ca ființă separată sunt o iluzie. Eu sunt unul dintre organele infinit mici ale Întregului infinit mare, inaccesibil mie. Rolul meu e să slujesc acestui întreg, așa cum slujește corpului fiecare celulă, fiecare părticică. E culmea nebuniei să-mi închipui că sunt o ființă separată, independentă. Sunt numai un organ. Nu există nici un "eu". Există numai obligația și posibilitatea de a sluji Întregului, având conștiința bucuriei acestei slujiri. Slujirea e posibilă numai dacă organul e unit cu Întregul. Unirea cu întregul se înfăptuiește prin iubire. Deci iubirea nu e scopul Întregului (Dumnezeu nu este iubire), ci doar condiția în care organul, ceea ce mi se prezintă ca fiind "eu", se contopește cu Întregul. Scopul Întregului nu-mi e însă accesibil, deși știu că slujesc lui.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lev Tolstoi despre existență, adresa este: