VĂRATIC DUH
Neserios, văratic vânt,
Poale ridici pe trupul frânt
De dor și, fără crezământ,
Priviri cobori până-n pământ.
Văratic vânt neserios,
Buze usuci pe guri, și jos,
Pe trupul cald și rușinos,
Pui guri de sânge răcoros.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine sau de ele?
Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănească
Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Și vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.
Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.
poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tactil
Ce frumoasă ești în fustă,
Vară, vară,
Și cum zbori ca o lăcustă
De ușoară!
Îți ridică vântul poala,
Neglijent,
Mă holbez la coapsa-ți, goala,
Mai atent.
Fluture de-aș fi, din zbor
Aș putea
Să m-așez tiptil, ușor,
Chiar pe ea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Frunzar
Nu știu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furișat
Către undeva.
Și de mi-a furat, nu știu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.
Chiar de mor sau de-s departe
Și mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere udă
Noi cerem o bucată de pământ
Cât să ne facem un mormânt sau casă
Că ne-au promis aceasta pe cuvânt
Acei ce doar pe-afară ne mai lasă.
Căci am ieșit pe lume ca un vânt
Și ca un val spre țărm o să plecăm
I ne mirăm că tocmai pe pământ
N-avem pământ în care să intrăm.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pixecure
Copacii sunt femei îndrăgostite,
La față schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit
În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuțit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm și glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezonoptică
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e trupul mănăstire părăsită
Și-n loc de sânge parcă vântul vineri
Bătând în piept o toacă răgușită.
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e sufletul călugăr de pripas,
La miezul nopții fără să se-nchine
Mi-a poposit în trup și mi-a rămas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul va fi tată
Lângă o fântână,
Se țin strâns de mână,
Vara călduroasă
Ce-i tristă că trece,
Toamna răcoroasă
Ce jalnic o-ngână;
Una dă să plece,
Alta, să rămână...
Fântâna, secată,
O vede plecată
Pe vară-n pustie;
Scăpată-i de-arsură,
Iar vântul adie,
Punându-i îndată
Sărutul pe gură...
Curând, va fi tată.
poezie de Marius Robu (31 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra
Ochii tăi nebuni ca vântul,
Dorul meu nebun ca focul;
Cerul ațâțând pământul,
Visul ațâțând norocul.
Dacă te-ai tăia la deget,
Ochii mei te-ar face bine
Grabnic, numai să nu preget
Să mi-aduc ochii la tine.
Vino, dragoste, ca norul
Și te vindecă pe loc;
Dacă stai, dai cu piciorul
Ațâțatului noroc!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă
Frumusețea ta cerșește
Dragostea ce-o port în mine
Trupul tău spre mine crește
Sufletu-ți zboară la mine.
Pasăre de-ai fi, m-aș face
Ram și cuib și cer și vânt
Dar ești carne și pământ,
Carnea cu pământ îți place
Te iubesc așa cum ești
Zână dulce din povești
Și femeie blestemată
Mi te dau. Mă iei o dată?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (4 octombrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă unei ploi de-o vară
Ploua mărunt și abundent
Și ne iubeam concomitent;
Precoce tu, iar eu tardiv,
Și ne iubeam consecutiv.
Bătea un vânt călduț și lent,
Și ne lăsam concomitent;
Micuță tu, iar eu masiv,
Și ne lăsam consecutiv.
Zăream un curcubeu absent
Și ne uitam concomitent;
Pasivă tu, iar eu activ,
Și ne uitam consecutiv.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erată la Balada Meșterului Manole
Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărțit
Frunza din privire ți-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit
Și de-atunci iubito singura icoană
Care mă țintește când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus
Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca și Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca și Dumnezeul care ne-a făcut
Ca și Dumnezeul care ne-a zidit
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poziția Cuvântului
Se scriu pe bandă cărți despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Și nicio vorbă nouă nu s-a spus.
Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiți ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.
Copila mea, ce tineri suntem noi
Față de cer și spate de pământ,
Față de nori și spate de noroi,
Față de vânt și spate de Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când există sufletul
Suflă vânt de primăvară,
La urechea mea, șoptit,
Vocea lui chemând afară
Sufletul meu amorțit.
Rușinos ca fata mare,
Suflețelu-mi, încurcat,
Îi zâmbește și tresare
Feciorelnic, rușinat.
Vântule, măi vânticel,
Ce vrei tu de la ce n-am?
Suflete, măi suflețel,
Ce te miști precum un ram?
Vreți să dovediți că omul,
Primăvara când sosește,
Înverzește precum pomul,
Deci există când iubește.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (3 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu se ignoră
El ne-a creat,
Dar nu a subliniat.
El este prea înalt,
Dar și-a ignorat înălțimea,
Pogorându-se.
A mai făcut și multe alte
Gesturi anonime:
A înviat: S-a ignorat;
S-a înălțat: S-a ignorat etc.
El este Cuvânt,
Dar se ignoră, tăcând în vânt.
El e Cel ce E,
Dar se ignoră, nu știu de ce.
De-asta-L ignor și eu, iubindu-L
Cu toată inima mea,
Cu tot sufletul meu,
Cu tot cugetul meu,
Ignorându-mă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluier cu noduri
Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Am de ales între incinerare
Și înhumare, ca ultimă dorință.
Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...
Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre vânt, adresa este: