Mihail şi poezie

Marele poet naţional şi universal Mihai Eminescu - Dedicaţie

Măreţ Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani şi secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorinţa de-a trăi.
În rime şi versuri tocit-ai a ta minte
Şi te-ai înălţat ca şi un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit că omul nu poate trăi
Fără să aibă simţ şi drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză şi poezie,
Cu dragoste şi iubire,
Cu bun simţ de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a şoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îţi las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăieşti, până la moarte.
După moarte altul vine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glasul stins, măicuţă (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)

Cu glasul stins, măicuţă, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viaţa e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viaţa care o am,
Şi-ţi promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăşi împreună, tu la piept să mă-încălzeşti.
Voi lăsa şi eu în urmă, multele plăceri lumeşti.
Cerul ne va fi lăcaşul, în care vom veşnici,
Pământul va fi oraşul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viaţă iar vom dobândi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craiova

Din timpuri străvechi şi tulburi, după cum ne spune slova,
Izvor de măreţe fapte şi cultură ni-i Craiova;
Aici şi-a făcut Bănie marele Mihai Viteazu',
Iar cu cei ce n-au vrut pace, am ştiut schimba macazu'!

Tot olteni şi Amza Pellea şi poetul Păunescu,
Moşteniri de preţ lăsat-au Titulescu şi Sorescu;
Avem muzee şi teatre, festivaluri de-anvergură,
Excelăm atât în ştiinţă, cât şi-n artă şi cultură!

Treptat, cetatea se-nveşmântă cu un iz monumental,
Câştigând în eleganţă şi respirând occidental;
În viitor mai frumoasă, mai mândră, va fi Craiova,
Căci Oltenia întrece şi Ardealul şi Moldova!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă sentimentală

Revăd oraşul pribegiei mele -
Nepreţuit motiv de inspirare -
Cu-acelaşi Vodă Cuza
Tronând în piaţa mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopiseţu-şi scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilţul lui, Asachi - poet şi fabulist -
Pledează şi-astăzi pentru "curentul latinist"
În faţa teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veşnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie,
Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte!

poezie dedicată copiilor mei: Mihai Sebastian şi Elena Camelia

Pentru cei mici, jocuri interactive
-Iubeşte natura, fraţii şi stelele!
Iubeşte acele atingeri duioase!
Când tu nu poţi fi în case
Iubeşte tot ce lumea respiră!
Iubeşte atingerea vântului!
Iubeşte lacrimile cristaline!
Iubeşte-L pe Dumnezeu!
Cu sufletul îngrijeşte-te de tine!

poezie pentru copii de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipoteşti s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul şi pământul.
Omenirii-i luminează
şi calea, dar şi cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei româneşti
în cultura mondială,
mereu să străluceşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Eminescu

A fost odata ca-n povesti
In viata Romaniei,
Cind te-ai nascut la Ipotesti
Luceafar al poeziei.

La cincisprezece ianuar`
O mie opt sute cincizeci,
Un fiu pe lume iar
Veni-n casa Eminovici.

Raluca mama ti-a fost
Iar Gheorghe tata,
Te stie lumea pe de rost
Acum ca niciodata.

Din Dumbraveni baba Sia
Venit-a sa te moseasca,
Cu tine-n veci România
Are sa se mindreasca.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prinosul iubirii

(lui Anas Mihai şi Nicoletei)

pe inima zilei toamna scrie un poem
şi dragostea devine păpuşă de cristal
oamenii etalează romantismul suprem
vântul poartă emoţii în ritm muzical.

secunde se nuntesc într-un frumos altar
ploaia este martoră la fluxul iubirii
plouă cu speranţe mari şi vise cu har
se ridică la ceruri din prinosul trăirii.

la Cuibul rândunelelor mirii jubilează
un sărut prelung ajunge-n univers
sufletele pereche se armonizează
cu magia toamnei din actul divers.

nuntaşi se fericesc cântă şi dansează
pe mine mă inspiră să mai scriu un vers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de prefaţă

N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Şi nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câţiva cititori de carte -
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate...
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!...

N-am fost aşa precum se spune
Şi nu sunt nici aşa cum sunt -
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Şi nici vânt!...
Nu sunt nimic din ce-aş putea fi pe pământ...
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aştept un cititor cinstit să mă răzbune

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica şi Mihai

O dragoste nemărginită
Între două suflete frumoase,
Dar mereu a fost umbrită
De persoanele răutăcioase.

Ea poetă, el un geniu mare
S-au întâlnit şi s-au plăcut.
În ciuda sorţii, cu-ncăpăţânare
Se iubeau la fel, ca la-nceput.

Iubirea era a vieţii esenţă
Şi versurile pe care le scriau.
Pătimaş, prin corespondenţă
Cu mult drag şi le trimiteau.

Într-o zi, steaua de neatins
A plecat grăbită-n Eternitate.
Luceafărul românesc s-a stins,
Iar iubita rămânea-n singurătate.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ţi-aduci aminte Bădie Mihai
Când prin păduri cutreieram?
Pe-atunci tu versuri nu scriai
Căci amândoi copii eram.

Când păsări se-odihneau pe ram
Cântând încet, adormitor,
Şi fericiţi noi ne scăldam
În apa recelui izvor?

Când stele pe cer răsăreau
Fiind lungă calea la ele
Şi printre nuferi se oglindeau
În lacul viselor tale?

S-au dus acele vremuri, Bădie,
Şi totul acum-i schimbat,
Dar nimeni să plângă nu ştie
La rădăcina teiului sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Trecere (Lui Mihai Eminescu)

Îmi pierd paşii
prin nopţi albe
către oglinda izvorului
ireal de rece.
Rememorez amprentele
tulburătorilor tăi paşi
rămaşi mit poem
pe nisipul amintirii...

Măcinat în clepsidra
dorului.

Pierdut şi regăsit
în visul meu de-a pururi
Luceafăr
la ţărmul dintre lumi
Dăinuind cu inima înflorită
de seva teiului
din Copou
în Marea Trecere...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (octombrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: Nestăvilite patimi inundă luncile voinţei. Şi freamătă-n tufişuri amarnice ispite...
Lupoi (erupe): Ajunge! Termină cu bolboroseala ta burghezo-moşierească! Recunoaşte, nemernicule! Am aici manuscrisul! Tu, cu mâna ta, ai scris: "un rege, cărui uşi largi i s-au deschis"! E clar! Vrei să-l aduci înapoi pe rege! Pardon! Pe cetăţeanul Mihai I... (Încurcat, către Vulpescu). Vreau să spun, pe transfugul Mihai...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Black Friday 2013, am vrut să cumpăr online, de la VictoriaAnticariat (dl. Adrian Tampa) cartea lui Mihai Bordeianu – Versificaţia românească, Ed. Junimea, 1974. Pentru că preţul cerut era prea mare şi nu avea nicio reducere, i-am oferit dlui Tampa un preţ cu 30 % mai mic.
‒ "Nu", mi-a spus el, "pentru că este o carte deosebită".
‒ "Ştiu că e deosebită", i-am replicat eu; "scrie versuri singură! De-aia o vreau şi eu..."

George Budoi în Dialoguri amuzante (30 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudopoem

deie-ţi Dumnezeu lumină, doamnă,
nu-ţi mai ţine virginitatea pierdută la uşă,
e descuiată

la soroc spune-i ţâţa pruncului
să-i rostească laptele pe buze
un poem verde-crud

suit în cocoaşa semnului de întrebare,
la interogatoriul timpului
mărturisesc a-ţi fi dat sămânţă
ţie, ce-ţi zaci virginitatea pierdută la uşă

nupţialitatea cu Dumnezeu ai făcut-o la urmă,
după ce m-ai renăscut Luceafăr
că vorba lu' nea Mihai
e strâmt aici, în lume

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Şi viaţa lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar nepreţuit
Sub formă de scriptură şi de carte
Şi, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Şi sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puţin din ce le-a dăruit
Împărtăşesc în vieţile deşarte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Şi viaţa lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar nepreţuit
Sub formă de scriptură şi de carte
Şi, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Şi sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puţin din ce le-a dăruit
Împărtăşesc în vieţile deşarte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului Murgu Mihai (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanţa)

Am venit iar la Constanţa
să-mi petrec cu drag vacanţa,
să mă bucur de splendoare,
de briza mării şi soare,
să văd locuri străbătute
şi personae cunoscute,
prietenul drag, fireşte,
Mihai Murgu se numeşte,
ne-am cunoscut astă vară
şi ne-am vorbit prima oară,
dar aşa mult ne-am plăcut,
de când lumea n-am văzut,
iară cartea mea dintâi
a pus-o la căpătâi,
versurile de-nceput
tare mult i-au mai plăcut,
m-a rugat de mai compun
pe Facebook să i le pun
să poată să le citească,
cu drag să le urmărească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea umilinţă

Regretaţilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!