Mihail Mataringa despre Soare

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Soare străin
Oameni privind către cer
Cu spaimă-n priviri.

haiku de Mihail Mataringa (8 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că, totuşi, Heraclit a avut dreptate. Focul este elementul primordial, cel puţin din punct de vedere al originii şi al destinului nostru pe această planetă. Nu este oare Soarele părintele nostru, prietenul şi duşmanul nostru?! Chiar în această ordine...

Mihail Mataringa (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Privesc la tine prin ochelari fumurii
Ca la o eclipsă totală de soare
Acoperită eşti de regrete târzii
Câţi ani au trecut-nici tu nu mai ştii
Câţi ani au rămas- e-un semn de-ntrebare

Cu umbra odată alerg şi mă mir
Că noapte-i afară deşi e-n amiază
Prin aer se simte miros de vampir
Abea de mai pot cu greu să respir
Pe-o bancă în parc doi tineri oftează.

Pe-un vers melancolic alunec şi eu
Ca sania pe derdeluş, la vale
Priveam la eclipse cândva, prin liceu
Dar anii se-adună, se-adună mereu
Şi-n urmă rămân doar regretele tale.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breaking news: Azi-dimineaţă a răsărit Soarele şi ne aşteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munţi şi mări. Oamenii au în general două mâini şi două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopţii întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel şi la Polul Sud. Balenele sunt nişte mamifere foarte mari, care trăiesc în mări şi oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuşi din maimuţă, deşi lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci şi peste exact o oră va fi ora douăzeci şi unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.

Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Soarele se va transforma într-o gigantă roşie, oamenii vor vedea negru în faţa ochilor! Situaţia va deveni albastră şi, atunci când pârjolul va cuprinde încet şi inexorabil micuţa noastră planetă, oamenii se vor îngălbeni la faţă de spaimă! Va fi rău atunci, dar vestea bună e că mai e destulă vreme de viaţă bună pe Pământ, dacă nu cumva locuitorii săi vor decide altfel...

Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oţel.

Copacii tremură şi se închină
La zeii lor din coajă şi răşină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morţii din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjeşte la bătrâna cucuvea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine este în deşert

Bine este în deşert
Eu mă laud, eu mă cert
Eu întreb, eu îmi răspund
Eu de mine mă ascund.

Nu-i ţipenie de om
Nu-i o floare, nu-i un pom
Nu-i o salcă plângătoare
E doar arşiţă şi soare.

Dacă ţip, ecou nu am
Să mă-ngâne tam-nisam
Ca un papagal plouat
Ca un patefon uzat
Ca un clown de împărat
Dintr-un veac îndepărtat.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Pământul ar fi o planetă cu Soare dublu, ce răsărituri şi ce apusuri am avea...

aforism de Mihail Mataringa (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea a treia nu trebuie dispreţuită, întrucât toată lumea face parte din această categorie. Pământul este a treia planetă de la Soare.

calambur aforistic de Mihail Mataringa (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!