Soare şi moarte

Soarele cade la apus, şi moartea nu mai vine.

Mihail Bulgakov în Maestrul şi Margareta
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chirurg

Doctore, ţi-asigur partea!
Jur pe soare şi pe stele!
Luptă-te, te rog, cu Moartea…
Nu cu cecurile mele!

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia

Să poată, şi pe soare l-ar stinge liliecii;
Pizmaşii mor pe lume, dar pizma nu, cât vecii.

distih de Moliere din Tartuffe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet submediocru

Bătut de soare şi de lună,
Poetul doarme-ntre răchiţi;
A decedat de moarte bună,
Deşi a scris aşa cum ştiţi.

epigramă de Mircea Pavelescu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că atunci când moartea ne închide ochii, ne aflăm într-o lumină din care soarele este doar umbră.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a muri

Căci oare ce înseamnă a muri, decât a sta gol în vânt şi a te topi în soare?

definiţie clasică de Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele situaţii, gloria poate fi soarele celor morţi.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...

catren de Iulia Hasdeu din A fi iubită
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nou nimic sub soare,
Nu e nou nimic;
Bea, mănâncă, doarme, moare,
Şi mare şi mic.

catren de Alexandru Depărăţeanu din Nimic nou sub soare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia

Viaţa omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp şi moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Şi-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire

poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi pasă mie că soarele va răsări şi după ce mor eu, şi că de căldura şi lumina lui se vor bucura ceilalţi locuitori ai Pământului, vreau ca totul să moară odată cu mine. Se pare că personalităţile acceptă mult mai greu ideea morţii decât oamenii obişnuiţi şi simpli. Nemurirea li se pare un drept al lor, numai al lor.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu

Semne verzi subt şovăiri solare
ieşi, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
şi-acolo mor.

Pe-aici, afară de oraş, şi ieri am fost
să iscodim învierile în faţa porţilor.
Îndrăzneşte, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii şi iarba au crescut
repede ca unghiile şi părul morţilor.
Făpturi care-aţi fost, unde vă ţineţi?
Nu le călca, soră, luminile - dediţeii vineţi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Franţa moare, unul din cei doi sori la lumina cărora a înflorit şi s-a dezvoltat existenţa mea, s-a stins.

Pericle Martinescu în Uraganul istoriei. Pagini de jurnal intim (1941–1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa inimii, sentimentele sunt ca soarele, amintirile ca luna tristă şi rece, mângâierile gândului ca o lumină de lampă, moartă.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul pe care cei morţi îl cunosc

Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
şi tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959

De ajuns, am spus – şi am părăsit biserica,
Refuzând acea procesiune ţeapănă spre cavou,
lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.
Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăşi şi din nou.

Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura
sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,
acolo unde marea pivotează ca o uşă de fier.
Şi ne-am mângâiat. În altă ţară oamenii mor.

Dragul meu, vântul se năpusteşte ca un balaur
dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât
ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.
Unii oamenii ucid pentru asta – sau pentru atât.

Ce se poate spune despre morţi? Ei zac fără pantofi
În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!

Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Cunosc deopotrivă spinii
Morţii şi broaştele, şi oamenii –

Conţii şi muştele-n faţa legii
Naturale au aceleaşi privilegii.

Te crezi supraunitar?
Comparat cu tine, un ţânţar
Nu are sub soare un rol secundar.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră-i
floare-n glastră.
Zâmbeşte un timp la soare,
se ofileşte şi moare.

catren de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlădica, cu o adevărată coroană pe cap, se da jos din caretă şi urca scara profilându-se în soare, venerabil ca Dumnezeu, sub schinteierea aurăriei şi briliantelor. Dricul intra în curte, înhămat cu şase cai cu capetele împănate şi mascate, cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. Cioclii, care îi ţineau de dârlogi, îşi duceau la subţioară şlapele de mareşali ai morţei şi înaintau cu păsuri măsurate. Mormăiri alergau între poartă şi grădină, lărgindu-se peste curte şi chiar peste o parte a mahalalei. Muzica militară sosea. Ea se rânduia în stânga scărei. Convoiul se întocmea — nu se mai aştepta decât coşciugul cu mortul.

Alexandru Macedonski în Cartea de aur, Dramă banală (1902)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile

Iubire, tu mi-ai colorat gândurile şi ritmurile
cu cele din urmă răsfrângeri ale măreţiei tale,
tu ai transfigurat viaţa mea prin frumuseţea apropiată a morţii.

Aşa cum apusul de soare lasă să întrezărim puţin
din paradis,
tu mi-ai schimbat suferinţa în extaz suprem.

Prin vraja ta, Iubire,
viaţa şi moartea au devenit pentru mine
o singură nemărginită uimire!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Petale pe cenuşă, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa e o umbră, umbra noastră sub soarele morţii.

definiţie de Tony Musante
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!