Citate despre Soare și coroană, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și coroană, dar cu o relevanță mică.
Poeții mei frumoși
Poeții mei frumoși, sub fluturi de lumină,
Puneți poezia pe-a inimii regină
Și trageți cu miere și polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.
Buchete să se-așeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis și sărbătoare.
Poeții mei frumoși, țara ni-i sfântă,
Ascultați când inima cuvântă,
Trageți cu miere și polen în nori
Și lăsați reginei coroane dulci de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngândurare
Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.
Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.
Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte aprilie...
încă se mai bâiguie mârțoaga
încă face mutra stacojie
locul cioarei e demult la Haga
la bulău închis pe veșnicie
pentru genocid legat cu noduri
între comunism și creștinie
pentru milioane în exoduri
pentru fariseica hoție...
pentru plahotniuci crescuți din fașe
pentru stat cu mafie în frunte
pentru carabine nărăvașe
și dodonii luntre peste punte
locul cioarei astea e în Piața
Marii Adunări Naționale
într-o raclă cu azot și gheață
din siberiile noastre bestiale
locul cioarei e desigur în cazane
cu pucioasă și cu smoală rece
și cu sferele bătute în chiroane
roșca cu săpun să i le-nece
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragedia codrului
Cu gândul la slăvitul Eminescu...
Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creștea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...
C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de șef
Să despădurească munții
Oricât are dânsul chef!!
Taie codrii de aramă
Moșteniți de la părinți,
Noii-mbogățiți și-i schimbă
În purcoaie de arginți...
Lux, Bănet, Înavuțire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din țară
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astfel te văd...
Podoaba ca un nimb de sfântă
În jurul frunții luminoase
Eu o aseamăn că mă-ncântă
Coroanei salciei pletoase.
Și talia ta potrivită
Nici subțirică, nici înaltă
Zmicea mlădie de răchită
De adiere legănată.
Iar ademenitoarea gură
Micuță și surâzătoare
Petale roze de răsură
În ploaia razelor de soare.
Iar ochii tăi adânci ca marea
Și cu priviri pătrunzătoare
În irișii lor au culoarea
Unor petale de cicoare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urzind în parc
Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă și ușoară.
Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea șoapte.
Chemarea lui la toți o-mparte,
Idile și îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumărați patinatori ca-n paradis.
Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Țintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recitând "Glossă" de Mihai Eminescu
Toate trec, se petrec toate
Câte-au fost ori o să fie
Pulbere se prefac toate
A vieții zădărnicie
Le cufundă-n hău pe toate
Toate-n goană vin și pleacă
Nimic nu scapă de moarte
Tu căit urechea-ți pleacă
Ieri erai stăpân pe toate
Toate-n cerc și pe cerc trec
Avem ursite deșarte
Cum nu pot să înțeleg
Se sting stelele în cer
Se usucă florile
Zăduful devine ger
S-au dus chiar și horele
Cartoforii-și toacă averea
Bogatul îi mai bogat
Satrapii își pierd puterea
Săracu-i pe drum mânat
[...] Citește tot
poezie de Vlad Chirinciuc (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
ușile îngăduinței sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor
se sapă încă șanțuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor crește altele și mai frumoase
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
șterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
așternuturi scuturate petale de cireș
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus la cele veșnice ...
Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ținea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-și pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolație.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgrație.
Și altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvășit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veșnice.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zorile se varsă
mă trezesc mereu când zorile se varsă
încep o nouă zi cu suflu optimist
astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă
vreau să fie amiabil, nobil, altruist.
iubesc, iubesc, iubesc cântecul și versul
iubirea mea mă ține-n pace și în armonie
cu soarele cu luna cu întreg universul
și inima trăiește sublimă simfonie.
mă cățăr ca iedera pe arborele vieții
până sus la coroana verde, mireană
la raza ce inspiră artiștii, poeții
când se strecoară suav pe sub geană.
slăvesc glia mea și vița ardeleană
mi-au fost răsfățuri și divină hrană.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-ți înapoi coroana
Totul este atât de simplu, de ușor... trebuie doar să ne dăm pe noi la o parte.
Asta e adevărata provocare, despre asta e vorba în Trezire, Iluminare.
Sub tot noroiul și sub toată durerea se ascunde, gata să răsară, o mică floare.
Nu e a nimănui, și nici nu are nume, însă e mai valoroasă decât toate bogățiile din lume.
E floarea sufletului. Un simbol al simplității, un talisman fragil ce face însă față greutății.
De orice mărime sau tonaj, de pe orice meleag și aparținând oricărui peisaj, al minții.
Da, ea este floarea pe care o poartă în suflet sfinții.
Asemenea lor aspiră să fii, alege să iubești atunci când poți răni.
Alege să asculți atunci când poți vorbi.
Alege să fii în Prezent atunci când gânduri pe cerul minții tale poți urmări.
Fă asta și vei vedea, că soarele însuși va coborî din cer și-ți va lumina inima.
Inima îți va colora la rândul ei vorba, vorba îți va dicta fapta iar spontaneintatea îți va înlocui harta.
Nu te voi certa, pentru alegerile tale, nu te voi judeca pentru conținutul gândurilor tale.
Nu asta sunt aici să fac.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt căzut în umbră
Întunericul își încordează culoarea,
Vânătorul organic mormăie-n el,
Cuvintele gânguresc în nuanțe,
Semnificația vibrează în piele de miel.
O pasăre-și pune delicatețea pe masă,
Foșnetul soarelui aruncă la preț
Pelerina de raze fierbinți
Providența face din nimic precupeți.
Gestul întunericului ești tu,
Lumina din tine tălăzuiește
Existența contrastului apus
În coroana regelui care lipsește.
Muzical norii împing tunete noi,
Vânătorul iese-n peisaje din vis,
Privește, cuvântul ce cade în umbră
Și-nvăluie sângele de scursură atins.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
îmi înflorește smochinul aura dimineții
și frucele se vor coace la soare
cum nopțile zeilor
pe capul tău de regină între aștri
coroană albastră de lumini
fără umbre și cu patos divin
vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt
și pielea ta de piersică coaptă
roșcată cu nervuri de regină înșelată
va naște invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit
aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul și să-l pornească
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steluța
Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce și iubită a sufletului meu!
Și care-odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură și eu!
O! blândă, mult duioasă și tainică lumină!
În veci printre steluțe te cată al meu dor,
Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină,
Pe plaiul nemuririi se nalță c-un lung zbor.
Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă
Din ora de urgie în care te-am pierdut!
Și doru-mi nu s-alină, și jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!
Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!
Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor!
V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea din marginea caselor
Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri și grăbiți,
Zarva răbufnită de sub mușuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniți.
Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopțile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Și de după-amiaza, prefăcută-n seară.
Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorț, pleacă-ntunecați,
Și ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.
Știu că în pădure, de pe scoarțe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, și din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn de laudă
Laudă inimă a mea pe Domnul,
Căci astăzi bați doar pentru El.
Să-L laude prin imnuri, tot omul,
Ca să primim coroană sus în cer.
Lăudați ochi ai mei pe Domnul,
Căci astăzi priviți a lui mărire
Precum frunzele adoră pomul,
Și filosoful stă-n gândire.
Lăudați urechi pe Domnul Dumnezeu
Căci auziți glas de păsărele
Precum se-nalță sus mereu,
Așa să fie imnul vieții mele.
Căci cum inima, privirea și auzul
Nu au fost de om create
Nici Soarele, luna sau amurgul.
Toate pentru-n scop au fost lăsate.
[...] Citește tot
rugăciune de Cosmin-Emanuel Petrașc (9 mai 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc în privirea ta
Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane
Să nu vadă cerul că-s eu către drum -
Timpul mă împinge, flămând de coroane
Crescute pe dinlăuntru a tot ce îți spun.
Sufletul zilei deschide a sa carte
La pagina scrisă de acum un an,
Si crede că-s mănunchi de glume curate
Neimportante pentru vre-un plan.
Ci eu trăiesc în fereastra ta, vis devreme,
Soarele întinde umbra-mi pe pereți,
Nenumărate patimi cearcă să te cheme
Să nu fugi de-acasă, cer de dimineți.
Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte,
Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin:
Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe
Că-n geamul tău deschis pot să nu revin.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (26 ianuarie 1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vedeam
cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculți
ore în șir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieți petrecute
apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
și-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de șah
un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și coroană, adresa este: