Citate despre Soare și coroană
citate despre Soare și coroană (inclusiv în versuri).
ce zi senină!
arde la soare, coroana
unei păpădii
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilăria este adevărata coroană de soare a omului cu cele mai duoioase chemări ale visului.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare are loc sub Soare
Și sub coroană, lângă floare.
De ce atunci fiecare
Se vrea numai el sub Soare?
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrie
Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.
Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniș,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.
Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătușe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenușe.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Guillaume Apollinaire
noi nu știm nimic
noi nu știam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobește dâre lungi în mușchii noștri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înțelepți sub restriștile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopții
să ne încălzească
și arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înțelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
și vacanțele nemărginite ale cărnii structuri și oase
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască Regele
Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Vasile Alecsandri (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vlădica, cu o adevărată coroană pe cap, se da jos din caretă și urca scara profilându-se în soare, venerabil ca Dumnezeu, sub schinteierea aurăriei și briliantelor. Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai cu capetele împănate și mascate, cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. Cioclii, care îi țineau de dârlogi, își duceau la subțioară șlapele de mareșali ai morței și înaintau cu păsuri măsurate. Mormăiri alergau între poartă și grădină, lărgindu-se peste curte și chiar peste o parte a mahalalei. Muzica militară sosea. Ea se rânduia în stânga scărei. Convoiul se întocmea nu se mai aștepta decât coșciugul cu mortul.
Alexandru Macedonski în Cartea de aur, Dramă banală (1902)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci aceiași erau salcâmii, cu bogate coroane, aliniați de-a lungul ambelor părți ale drumului; același era grâul des, cu spicul auriu și mare, prin care o mână nevăzută și un capriciu de bun gust al naturii presărase aceleași albăstrele, mac roșu și rochița rândunicii; aceleași erau casele izolate și satele presărate la picioarele dealurilor; aceeași văpaie a soarelui de vară și aceiași stâlpi de telegraf, pe care erau animate aceleași sârme de favorizare a convorbirilor la mari distanțe. Dar sufletele tinerilor se desfătau și simțeau acea ușurare înaripată, ca după spovedanie. Și totuși, gardurile, zidurile, stâlpii de telegraf dețineau secretul unei noutăți a anotimpului.
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliacul
Se îmbracă liliacul... În zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu își mai găsește locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchine vinețiu
Iar coroana e scăldată într-un mov liliachiu.
Înflorește liliacul... Râde-n razele de soare,
Vântu-mprăștie miresme cu-adierile-i ușoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o liniște discretă,
Norocul să și-l găsească într-o floare violetă.
Se-ofilește liliacul... Flori se-adună pe covor,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Și-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai strălucește încă în amurgul violet.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa De Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.
Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.
Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cartea pentru Copii Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port...
rubinul fierbinte
lipit de retină,
soarele în toartă
și coroană capilară,
rochița-n alb albastru
mândră pe câmpie,
dragostea în unghii,
ochii de căprioară
și flacăra nestinsă
a iubirii eterne.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unduiri solare
deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -și pleacă inedit
și colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit
în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
și stau cu ele rezemat de umăr
și număr veșnicia care trece
în stânga mea stau munți fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
și-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte
fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
și tu, pornești cu degetele fine
să bați la geamul unduirilor solare...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul frunzelor poem diamant
După
lunga iarnă
pe crengile golașe
mugurii explodează zâmbind soarelui
înverzind rapid coroanele tuturor copacilor
apoi toamna cad neputincioase-n
straturi ruginii, totul
repetându-se-n fiecare
an.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu ca un hău
Moartea nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morții pat,
Strălucește Soarele Alb al lui Dumnezeu.
Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înțelepții eleni de-odinioară.
Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Și gloria ta. Și lupta ta zilnică sub soare.
N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Și n-o să mai invoc pentru tine Renașterea vreodată...
** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljenițân decembrie, 2, 1953 în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunțaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Tașkent- Uzbekistan s-a vindecat.
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa De Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.
Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.
Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, Emine (scris cu ocazia celui de al 162-lea an de la nașterea sa)
din trecut, din adâncuri de cer,
ai căzut ca o stea orbitoare,
peste iarna noastră de vis,
ruptă probabil din margini de soare,
aveai chip și nume de om
și te-ai numit pe scurt: Emin,
voievodul limbii române,
născut din goluri de chin.
viața ta, un dor ancestral și enorm
de țărâna în care străbunii tăi dorm,
obraz lângă obraz cu dungile- amare,
prin zloata istoriei, făcându-și cărare,
lumi lângă lumi, născute din greu,
aceasta e viața Eminului meu.
de ziua ta, Emine, te-am adunat din flori,
din leagăn de istorii, din dulcile candori,
din versul tău hipnotic pe care l-am iubit,
din limba ta frumoasă cu care m-am hrănit,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina Lui...
un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment
și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță
iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii
venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și coroană, dar cu o relevanță mică.
Mestecenii
Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
Că norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.
poezie de Alexandru Răduț (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaintam încet sub o mare de stele care pâlpâiau și tăceau. În drepta noastră, o culme crenelată și-a pus coroană firavă de lumină. Deodată, pe neașteptate, fără penumbre, soarele a făcut explozie, toată fața lui regească a izbucnit într-un ocean de lumină...
citat din Aurel Neron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și coroană, adresa este: