Soare şi mere

«Fulgerul din mine, umerii tăi – mere, / car de flori de miere urcă-ntre rubine... // Către cele-alpine, scumpe la vedere, / jertfă mi se cere, spre-a schimba ondine, / arămii feline-n solară-nfiere... // Până la-nviere-i bine-a se reţine / c-am şi cabaline, pegaşi fără fiere, / cu aripi ovale-n văzduh de mistere, / trecute prin ere cu-auru-n pocale. // Stele marginale cu-ardere-n pripeală, / ori cu abureală – cale la petale, / lunecă-n canale, prinse de-ameţeală... // Frunze cardinale-au rouă în urzeală, / sorii în beteală, zori duminicale: // eu mai număr mere, ielele-rubine, / fulgere-ciorchine, macii-n roţi de miere...» ‒ (XXXI) Glosalm de Cireşar / 1 iunie 1966
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 47).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (1 iunie 1966)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
şi nu ştie să mintă.

Voi conaţionalii mei cinstiţi
sunteţi vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susţinerii coloanei infinitului nostru.

Nimeni nu ne ştie interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolţeşte sufletul acestui popor
şi lasă mai departe urme-n istorie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem pentru luna Octombrie

1. Recoltele
Liniştită, Toamna-mi cuprinde faţa;
eu sunt sunt cel înţelept.

2. Munca
Vreau să fiu acolo cu caii şi cărăuşii,
trăgând soarele-n lanurile de grâu...

3. Fructul
Ce copii drăguţi,
ce ochi drăguţi...
soarele nu-i decât un măr roşu,
iar sub el, nenumăratele fantezii ale copiilor.

4. Pădurea-n Toamnă
Nimic din privirea ta nu-i aici –
nici un sunet de-al tău,
doar o eşarfă roşie căzută-alături de drum...

5. Pământul

[...] Citeşte tot

poezie de Mang Ke, 1951-,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem pentru luna octombrie

1. Recoltele
Liniştită, Toamna-mi cuprinde faţa;
eu sunt sunt cel înţelept.

2. Munca
Vreau să fiu acolo cu caii şi cărăuşii,
trăgând soarele-n lanurile de grâu...

3. Fructul
Ce copii drăguţi,
ce ochi drăguţi...
soarele nu-i decât un măr roşu,
iar sub el, nenumăratele fantezii ale copiilor.

4. Pădurea-n Toamnă
Nimic din privirea ta nu-i aici –
nici un sunet de-al tău,
doar o eşarfă roşie căzută-alături de drum...

5. Pământul

[...] Citeşte tot

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A fost odată o mana de ţărână însufleţită...
coborâră din alte timpuri,
ruptă dintr-un tărâm neştiut, asemeni Lunii,
lut apos alunecos
cu mult nisip mişcător în compoziţie
care curgea rotindu-se în jurul unui soare...
inexistent... imaginar...
Dar incandescent soare...
Analizându-se macroscopic era un relief al zâmbetului şi florilor şi merelor coapte, pentru flamande priviri...
Însă microscopic privind-o,
în ea strălucea o lumina ciudată, asemeni unei lumânări plângânde,
fenomen de neînţeles
pentru cei ce se roteau în alt sistem solar...

Într-o zi a dispărut...
odată cu soarele ei...
în jurul căruia se zidise şi gravita...
Scurta lor existenţa e consemnată
în câteva notiţe care au fost numite...
Răvaşe pentru el, scrieri pe nisip...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XIII

O, pară, vişina, mărul în pârg,
agrişele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieţii sârg...
îl presimţi şi pe-un chip copilăresc.

Gustă sucul: purcese departe.
Simţi molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deşarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!

De rosteşti vorba: măr, toţi o ştiu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat muşcătura,

limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc –:
O trăiri!... Simţământ... urieşesc!

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

Valul dezgoleşte coaste aurii în soare
ciuta se mândreşte cu zveltele-i picioare
bogat, părul se-nfoaie, făţiş flirtând cu vântul
şi negru e ca noaptea, şi greu precum e gândul
pielea-i trandafirie, sânii pietroşi, de fată
în ochii cristalini luciri de lună joacă

dar când pieri-vor toate şi simţi că e târziu
tăcută veghe eu la tâmplă am să-ţi fiu
să-ţi luminez nesomnul viscolit de doruri
cu florile de gheaţă presate între geamuri
şi atunci îţi vei aduce aminte, dragul meu
cum peste toate acestea voi fi rămas doar eu

peste ani, peste oameni şi peste destin
peste îmbrăţisări scuturate - cupe de crin
peste trupuri cărnoase şi dulci de femei
mirosind a livezi în floare, de meri
cu fructul necopt, cules prea din vreme
muşcat si-azvârlit într-o ladă de zestre

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuieluşa vie

O şopârlă cât un deget
Tot aleargă fără preget,
Musafir din mirişte
N-are pic de linişte

Şi se-nvârte în livadă
Printre pomi, fără să vadă
Merii grei cu mere coapte
Care chicotesc în şoapte:

"De grăbită ce-i surata,
A pocnit în cap lopata,
A mişcat cu coada sapa
Şi-a vărsat din cană apa..."

Trupul luciu, arămiu,
Fuge ca argintul viu,
Nu spune măcar "pardon"
Parc-ar fi la maraton!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crearea lumii

Când Isus, în săptămâna din toate mai fecundă,
A plămădit lumea, toată materia primă
Era deja acolo; El a vrut-o verde, mare şi rotundă,
Ca un harbuz copt, cu mireasmă plăcută de azimă.

El a făcut, ştiutor, din aproape-n aproape,
Soarele, luna şi-o mulţime nenumărată de stele,
Păsări în aer, animale pe suhat, peşti în ape,
A sădit plante şi-apoi spus: "De-ajuns cu muncile grele."

Am uitat să spun c-a mai creat, ăsta-i adevărul,
Omul – şi pentru om, o femeie, adică pe Adam şi Eva;
Şi le-a interzis să mănânce-un anumit fruct, mărul.

Apoi i-a văzut mâncându-l, sorbindu-i seva,
"O, Doamne," a strigat cât a putut de tare,
"Tocmai au dat-o-n bară generaţiile viitoare!"

poezie de Giuseppe Gioacchino Belli, 1791- 1863, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

1. Viaţa mea e-o îngheţată
Cu pepene galben şi-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure şi prune...
2. Viaţa mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roşii dulci ornată,
Şi plâns de ceapă verde.
3. Viaţa mea e-un măr de vară
Dulce – acrişor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viaţa mea e un ghiveci
De sosuri şi legume,
Ornată cu ciuperci
Şi sarea de pe lume...
5. Viaţa mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria

A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele şi tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roşu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea şi aşa şi aş dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poţi avea pe lumeTomeşti dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă treci râul Selenei

Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriaşe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roşii ca faţa cea dulce-a Aurorei,
Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălţată-i în huciuri
Viţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în scris

Lerui-ler şi flori de măr
cititori şi cititoare
să vă spun un adevăr
frumuseţea încă doare

Cititori şi cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri

Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiţi ziua de ieri
lerui-ler şi flori de măr

Cititori şi cititoare
cartea este sărbătoare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos plecă cu credinciosul său rob. Ajungând la curtea împăratului vecin, luă cunoştinţă de iapă şi de împrejmuirea curţii. Apoi, cum veni seara, se aşeză cu credinciosul lui la un colţ de curte, unde i se păru a fi un loc de pârleaz. El văzuse iapa cum o plimba doi slujitori, şi se minună de frumuseţea ei. Ea era albă, avea căpăstrul aurit şi împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. Pe la miez de noapte, când somnul este mai dulce, Făt-Frumos zise credinciosului său de se puse piuă, iară el se urcă pe dânsul, apoi pe zid şi sări în curtea împăratului. Merse pe dibuitele şi în vârful degetelor, până ce ajunse la grajd; şi, deschizând uşa, puse mâna pe căpăstru şi trăgea iapa după dânsul. Cum ajunse iapa la uşa grajdului, unde nincheză o dată de haui văzduhul şi urlă toată curtea şi palaturile. Îndată săriră toţi cu totul, puseră mâna pe Făt-Frumos şi-l duseră la împăratul, carele şi el se sculase. Acesta, cum văzu pe Făt-Frumos îl şi cunoscu. Îl înfruntă pentru fapta cea mişelească ce era să săvârşească, şi-i spuse că datinele ţărei sale dă morţii pe furi, şi că împotriva acelor datine el n-are nici o putere. Făt-Frumos îi spuse drept toată şiretenia cu merele, cu pasărea şi cu cele ce îi zisese să facă împăratul, vecinul său.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Vântul adie printre crengile de liliac,
Frunzele tinere râd în soare, parfum plăcut,
Petale cad alene pe-aleile livezii –
Dar pentru mine-această primăvară a trecut.

Sub merii fremătând în rai de flori
Păşesc pe-un drum de iarnă plin de scai,
Pentru că iubirea care surâdea-n april
E-o minciună pentru mine-n luna mai.

poezie de Sara Teasdale, 1884-1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântări divine

Culege Chip de Leu
merele de aur din Colchida!
Pe mâinile tale
este mirul Domnului.
Pe Scara lui Iacob,
dăruieşte, trăieşte,
iubeşte şi iartă!
Soarele e martor
în pace şi armonie.
Dansează cu razele lui
şi emană fragmente de lumină!
Fii înger pe pământ
şi înger de lumină
pentru cei dragi!
Binecuvântat fie Domnul!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (întâi mărul...)

Femeia
I

întâi mărul.
pomul cu braţele întinse spre cer
şi-apoi ea. mugur pe ramură
deschizandu-se-n floare sub ochii lui,
apoi mătasea atingerii…
roşul buzelor arse de soare
şi-apoi mărul. mărul însuşi
din care-ţi doreşti cea dintâi muşcătură;
apoi mustul ce-ţi curge dulce printre dinţi
pe bărbie, pe gât, pe umeri
şi-apoi toată acea răcoare
umezire pătrundere simţire trăire
icnetul mărului strivit
şi-apoi ca o muzică desăvârşită
însuşi geamătul, întâi puternic
apoi treptat, treptat, stingându-se…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!