Citate despre Soare și privighetori, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și privighetori, dar cu o relevanță mică.
Iubirea - modus vivendi
iubirea este lucrul cel mai frumos în viață
de n-ar fi ea nici soarele nu ar surâde
iubirea e ca ploaia pentru câmpuri toride
care spală munții de mâzgă și ceață.
de nu ar fi iubire codrii ar fi muți
tăcerea s-ar așterne peste privighetori
pe aripi de lumină suntem temerari visători
fii ai naturii ai dragostei recruți.
de nu ar fi iubirea ar suspina marea
țipetele ai ar goni pescăruși
am bântui prin lume ca niște spiriduși
s-ar răscoli pământul, izvoarele zarea.
fără iubirea sacră sfinți n-ar picta icoane
și stelele pe cer ar muri în canoane.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism verde
vreau precum un brad să cunosc nemurirea
să bucur muntele cu freamătul meu
prin rădăcini și trunchi să curgă iubirea
izvorul să-mi cânte o doină mereu.
ninsori să mă îmbrace în straie de gală
privighetori să poposească pe ramurile mele
să transmit prin lume povești cu migală
despre traiul meu sub boltă de stele.
să ating cu vârful norii plini de ploaie
că să mă scald când soarele mă moleșește
mereu îndrăgostit de lumina bălaie
să cunosc fericirea să trăiesc regește.
să nu știu ce e grija și spaima de topor
pacea, armonia verde să trimit în popor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cestite Baba Marte
A venit luna Martie!
Îmi dăruiește ca mărțișor
Miracolul topirii zăpezii.
Mă cheamă prin poieni,
Îmi arată Învierea naturii,
Și Îmi spune, prin adierea zefirului:
-Culege florile mele, simte aroma mugurilor și lăstarilor!...
Și vin acasă cu poalele pline de brândușe.
Mi-aș face căsuța-n poiană.
Să mă trezească privighetorile,
Să-mi intre În nări aerul curat și plin de miresme,
Să mă-mbăt, de parfumul pomilor Înfloriți.
Îți mulțumesc Primăvară,
pentru toate bucuriile,
soarele strălucitor
Și cerul fără nor!
[...] Citește tot
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântați-mi
Acuș o să plecați
Cântați-mi, cântați, cântați!
Graure privighetoare
Ciocârlie și tu soare!
Și tu frunză-n adiere
Și tu apă-n susure
Și iarbă-n doină verde
Și tu, da tu fluture
In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...
In iarna mea prea rece
Când șoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același nume
De dimineață m-am trezit
Se auzea ecoul în surdină
Tu m-ai strigat eu am venit
Un val lovit de mal suspină
În urmă lui parfum de alge
Murmur zbuciumat înfundat
Cuvinte ce par să alerge
Frânturi din visul adevarat
Cu spumă marea vorbește
Desenează ochii tăi frumoși
Ca părul tău valul unduiește
Sărută malul cu picurii sfioși
Mă prinzi de mână să te simt
Nisipu-mi frige sub picioare
Inima-mi bate alert nu mint
Cântă ca o privighetoare
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salba de dorințe
[lui Emilian, Edith și Alexandrei]
nu vreau regatul cerului nu vreau comori
ci doar un colț de rai lângă pădure
cu raze de soare să spulbere nori
cu gânduri blânde, calde și azure.
dinspre pădure să mă răzbată triluri
de mierle, ciocârlii, privighetori
simfonii de vară să curgă râuri, râuri
zorii dimineților să-i știu vestitori.
cu prietenii aproape la un pahar cu vin
să nu simt timpul grav că o povară
să ard singurătatea în focul divin
[...] Citește tot
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața ta rămân fără cuvinte ...
E miez de vară și mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aș vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.
Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ți dovedesc noian de simțăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Și-n fața ta rămân fără cuvinte.
În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac își spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.
Furtună de trăiri mă răscolește.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăța, pân' ziua se ivește,
Neîntrecute cânturi de iubire.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă invit la spectacolul vieții mele
aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara e în noi
Țara este locul unde dorul devine cântec
și lacrima vers de poezie.
Țara e locul unde soarele e zâmbet
și râsetul divină armonie.
Țara e-n susur de izvoare,
și-n cumpăna de la fântână,
Țara e-n glas de privighetoare,
Țara e limba mea, limba româna.
Țara e-n brazii din munți,
Țara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunți
Țara e-n oamenii ei buni și mari.
Țara e-n fluier de cioban
și-n turmele de oi,
Țara e-n tine și-n mine,
Țara e săpată adânc în noi.
[...] Citește tot
poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi bugetari
sărbătoresc ei ceva
cad pene din cer
miroase a liliac
privighetorile acompaniază
un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea
între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima
poate e timpul
iluziile de care mă despart
nu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul văzut dintr-un car cu boi
dintr-un car greoi tras de doi boi
oprit pe dealul șimnicului de sus
ochii copilului încă împușcau privighetori
mai trăsese cu praștia după heruvimi frumoși
sau după fetele din sat întoarse de la școală în amiezi
acum avea brațele prea mici să cuprindă orașul
ce dormita leneș în brațele miriadelor de stele
și de luminițe, despre care auzise
-c-ar fi ca un animal viu -
simțise până atunci orașul ca pe un munte uriaș
pe care trebuia să-l urce...
în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc
putea s-o arate tuturor, din loc în loc
doar pământul îl alerga beat prin stele
sângele îi fierbea în copilăreștile vene
înghițea felii mari de aer proaspăt
fără gustul colbului de la el din sat
cunoscuse doar pârâul lunecos și rece
unde înotau peștii săi mici
și bolovanii câmpului fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi crede
Spune-mi, rege-al zilei plină de lumină,
Sunt, în iarnă, fluturi care ți se-nchină
Și-ntr-un imn de aripi ca de sărbătoare,
Îți trimit mesaje pline de culoare?
Spune-mi tu, zeița nopților prea lungi,
În asprimea iernii, poți să mai ajungi,
Pentru cei ce-s robii multelor dorinți,
Să mai fii crăiasa nopților fierbinți?
Spune-mi, cer albastru dintr-o zi senină,
Cine, printre geruri, ar putea să vină
Și să-mbrace corbul ce-mi străbate norii
În penajul tainic al privighetorii?
Sunteți voi în stare, Soare, Lună, cer,
Să-mi schimbați, din suflet, zilele de ger
Cu căldura care mă-ncânta cândva?
Spuneți și voi crede spusa voastră! Da?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E primăvară
E primăvară, Doamnă, și e zi cu soare,
în vii pe dealuri, a dat colțul ierbii;
se primenește zarea, pomii au dat în floare
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.
E primăvară Doamnă, și cerul e senin,
ciocârlia bate spații năucite-n cânt;
jos pe baltă, același susur cristalin
și-adastă vânătorii să împuște vânt
E primăvară Doamnă, și inima vibrează,
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare
cel care adesea sunt, acum oftează,
peste lume saltă aceeași privighetoare.
E primăvară Doamnă, și e zi cu soare,
ciocârlia bate spații năucite-n cânt;
se primenește natura, pomii au dat în floare,
iubirea și speranța mă sângeră pe vânt.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața și râd fără scăpare
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci poeme pentru ieșirea din apă (În memoria poetului Ion Stratan)
I
De multă vreme
Urmai un drum sângerând
Sângele drumului devorând
Sângele trupului întru zidire.
Prin rigole de plastic
Păpădia nu mai înflorește
Ora se-ntunecă vântul moare
Printre molizii uscați
II
Duși sunt viii
La marele iarmaroc al iluziei
Cei lăsați pe la vetrele lor
Își aprind ultimele lumânări
În timp ce tăcerea prinde rădăcini
Printre mestecenii loviți de trăsnet
Prin fagurii risipiți în diaspora morții.
[...] Citește tot
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluca
Ce te recheamă azi
În grădina foșnind a neliniști,
prin care abia luneca
un ultim fior de soare? Privește
ce sever este verdele-n urmă-i.
Vino! Dac-aș putea ca și tine
uita greutatea copacilor.
(Să cadă unul dintr-înșii de-a curmezișul,
câți inși ar veni să-l urnească din drum?
Ce e ceva mai greu decât trunchiul?)
Ai coborât
sonorele trepte de piatră;
te-am auzit.
Aici nu mai să suni.
Sunt tot adunat în auz,
ciulind urechea la tine, la vânt... Dintr-o dată
o privighetoare începe să cânte
ascunsă-n tufiș.
Ascult-o, în aer, plutind
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,
Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,
Iară în plopii de la gară,
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;
Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt
Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.
Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.
Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,
Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom fi, poate, mai buni
Nu mai e nimic normal
Gândurile îmi dau buzna
Curg ca Dunărea-n aval
Simt că au luat-o razna!
Granițele s-au închis
Între mine și-ntre lume
Nu văd floarea de cais
Nici cum mieii zburdă-n turme...
Fără soare, fără cer,
Pițigoi în colivie,
S-a blocat cuvântul,, sper"
S-aud tril de ciocârlie,
Să ascult privighetori,
Să văd cum ard macii-n floare
Și să calc pe iarbă-n zori,
Să văd spice pe ogoare...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghicitoare
Pentru cel ce mă cunoaște
Am o ghicitoare ;
Pentru cel ce nu mă știe,
E o încercare:
Nu o am, dar e cu mine
Și e sclipitoare ;
Nu e soare, nu-i nici lună,
Mai strălucitoare!
Nu e pasăre dar glasu-i
De privighetoare ;
Nici la operă nu cântă,
Mai încântătoare!
Nu e înger dar trăiește
Aproape de soare ;
Pe Pământ își face veacul
Mai nemuritoare!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și privighetori, adresa este: