Purice: Da, doamnă! Am văzut cu ochii mei o minune! Când s-au ivit dușmanii, pădurea a început să freamăte! S-au răzvrătit copacii cei mari! Brazii și-au întins cetinile, ca niște aripi ocrotitoare. Stejari și paltini și-au unit crengile. Și dintr-o dată s-a auzit vuietul unei oștiri de arbori... Un zid viu a devenit pădurea... Trunchi lângă trunchi, frunză lângă frunză... Corbii și vulturii au înnegrit văzduhul! Lupii urlau amenințător! În poieni, pâlcuri, pâlcuri, se adunau jivinele!
replică din piesa de teatru Ștefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar 6
S-a cutremurat castelul nezidit.
Că veșnicia e doar clepsidră fără nisip.
Târziu. Uitarea ridică o aripă de praf.
Și iubita s-a întors cu hainele fidelității zdrențuite,
pe umeri. Cer izvorului apă pentru câteva lacrimi.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la aripi, dar cu o relevanță mică.
Bărbatul: Ce sunt eu? Un amărât de filozof, rătăcit în jungla principiilor! Vântul acesta rece îmi risipește amintirile... Uitarea ridică o aripă de praf. Știu! Vreți să vedeți sufletul meu în haine de duminică! Temple, moschei, biserici... Atâta piatră pentru a venera o umbră! Nesfârșită va fi noaptea celui care a întunecat soarele.
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre moartă
Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.
Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.
A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.
Nu știa nici ea
că transparența
poate să ucidă.
Am ridicat-o,
încercând să o ajut.
Am încălzit-o
la pieptul meu.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan și-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roșii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forța să mă ridic! Totdeauna Ți-am fost pavăză! Ei nu în mine țintesc, ci în Tine, Doamne! Și vina mea e că Te slăvesc... Am înțeles... Trebuie să port și eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneții mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în fața demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputința mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparține... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Butulescu despre aripi, adresa este: