Ieri am scris ce este bun, poate astăzi, astăzi scriem ce-i bun, poate mâine, mâine pentru poimâine, iar în final, cândva, tot ce-am scris va fi banal, vechi și depășit! Și totuși fără vechiturile astea, nu putem exista.
Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pian
am făcut o operație...
dureroasă de câteva zile
am introdus în inima mea un pian
el este prea mare pentru ea
și totuși el...
cântă singur pe clapele clipelor mele
inima mea s-a transformat în catedrală gotică
sunete gigantice mă lovesc în aortă
sângele meu este aerul unei orgi
ce are un singur tub
tubul vieții
el are ramificații până la iubire
acolo ramificațiile se unesc
sub formă de buchet și erup
în fântâni arteziene
nici Decartes nu știe ce sunt cu ele
l-am întrebat în trecutul meu
dureros de aproape
dar milenar
dacă tu poți cânta
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Noi doi...
amețeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperișul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...
capul întind
să văd ce simt...
trenul vieții mă duce
agăț mâna
de șina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă
stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi mai fie sete mâine
Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Într-un prezent atemporal fragil, existența noastră prezentă regretă de multe ori trecutul, că-ntoarcere nu are. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva, departe. Să folosim timpurile toate, căci suntem în ele doar temporar.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
2020
a plouat cu tristețe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existențe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieții
și se termină cu sfârșitul ei
pe o stradă fără lumină și cu visuri
care au fost, ieri!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gol
mă răstignesc cruci
cerul pe umeri mă duce gol
răsuflă pământul obosit
trag înapoi timpul
am uitat să cumpăr
sfoară din ghemul vieții
un dulap dintr-un cimitir
mi-a lăsat
ultimul cuvânt
liber
oamenii obosesc de multe ori
să fie oameni
și atunci nu mai sunt
nici măcar
trecut
poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă ca ploaia
agăț de mine cerul cu-n braț
pe-un munte bat sunete
cârlige atârnă drept mâini de inima mea
mă strânge-o gheată
strada trece fără mine
caut colțul după care m-am pierdut
cânt sunete mută de pe un portativ
dintr-un ieri de viață
am mai rămas doar cu-un strop de suflet
Ascultă! De mă vrei
caută-mă la prima bătaie de inimă
păsările nu mai vor să vină
am rămas fără cer
nu mai sunt decât o fântână secată
căreia îi este sete
iubește-mă ca ploaia
poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent
gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este
să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chitaristul
chitara pune coardă
sub pașii mei
prin palme cu două degete
și o pană
săream într-un picior pe ea
vibram
în ritmul trecutului meu
pentru tine
sunetele curgeau
în conhorte
se înălțau
apoi coborau
eu prindeam versuri de note
bucăți de suflet rupte
trecute
am rămas același chitarist
trist
în gura stației de metrou
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virginitate
alb, simplu de alb
roșu tradafir desfăcut
și cuta ivită în alb
mă sperie de roșu
tresar îngândurat
este impietate?
și totuși este alb
frumos de alb
și simt în zbucium
tresărire de iubire
eu, ea, amândoi
albul ce ne înconjoră
ne leagă...
câ timp oare?
a fost ieri, a fost adevărat?
pe stradă trece un chip îngândurat
este ea? sunt eu?
am fost amândoi?
am rămas oare eu alb?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet
Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nui fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi
Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini
poezie de Viorel Muha (iunie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vrem
viața să fie o peșteră goală
fără lumină
mobilier aruncat pe scena lumii
fără creație
idoli cu o mie de fețe
natura dezbrăcată
aruncată în gropi de gunoi
case fără șanse
de a fii...
vreodată pentru noi
nu mai vrem...
vehicule ciudate oameni greoi
politică fără sens ecrane gigant
figuri hâde
uitate din timpul trecut
în prezentul nostru
confiscat
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie banală
cândva într-un timp care
nu este al vostru
eram cu Nichita
Stănescu
la Arenele Romane
apoi la B. C. U.
la o Eminesciană
Caramitru recita balcoane
aurite
din nuferi
Bușulega ministru
trona marea adunare
eu acum scriu
rămășițe de cuvinte
adunate de la masă
cuvinte atunci...
nerostite.
dar nu puteți să-mi interziceți
să zic două cuvinte
ale lui Nichita.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (17 iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Lumina vine de sus blândă,
caldă.
Taine învăluie tresăriri în amintiri.
Fluviul...
prin ape și depărtări
ne desparte.
Văd portul tău și vechea barcă
iar...
macaraua din depărtare
pare ruginită.
Faleză,
trotuar,
borduri,
un șanț care se sapă.
Pescărușul țipă.
Fereastra trecutului
sprijină mâna ta ușor
în amintirea trecută.
Mănânci puțin,
ești albă,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (10 martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
lumină blândă
caldă
taine învaluie
tresăriri în amintiri
portul tău
chiar vechea barcă
o macara care pare ruginită
trotuar
borduri
un șanț ce se sapă
pescărușul țipă
fereastra trecutului
spre ape
mâna sprijină ușor
amintirea trecută
manânci puțin
observ
ești albă
chiar prea albă
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre trecut, adresa este: