Citate despre admirație și devenire, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la admirație și devenire, dar cu o relevanță mică.
Don Giovanni
trec prin rotund
trec prin pătrat și triunghi
prin cer și prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se așază-n copac
și nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roșu
o fată e strânsă în brațe
iubești pe de rost și timpul și spațiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanță cu întreg universul
în liniștea încăperii nimeni nu respiră
doar se plutește dulce și amar
și te admiri din cap și până la unghii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul
până la poartă
poți alerga sau sta
într-un picior pe marginea terasei cu flori,
o singură petală este suficientă
să-ți aduci aminte trupul său
așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva,
întotdeauna ai spus privirea ce alunecă
pe un corp de femeie nu-i un păcat
devine exercițiu de contemplare a creației,
te prinde
la timp să-i afli respirația, parfumul
dacă neliniștea nu te-ar pierde
odată cu simțurile scufundate în propria piele
ca într-o apă ce te renaște pentru a scrie cu
iubire poemul pe care ea nu-l va citi niciodată
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara iese la vânătoare
Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.
Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinți puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.
Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?
El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.
Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăți de beton zburau prin aer un stol de grauri.
Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare și a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecați.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetul cu încetul, am devenit o națiune de oameni liberi și prin libertatea dobândită, ne-am desvoltat în scurt timp miraculos în toate direcțiile, am redevenit un popor respectabil și respectat și am recăpătat acea poziție pierdută de secole, de a fi santinela neadormită a Europei occidentale în Orient. În această luptă, toți bărbății acelei mari generațiuni a renașterei neamului nostru au lucrat într-un mod, care va atrage în veci asupra lor admirația și recunoștința posterității, dar nimeni nu a arătat țelul cu mai mare precizie și pătrundere decât Ion Brătianu.
citat din Dimitrie Sturdza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
[...] Citește tot
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de sine începe cu câteva întrebări simple: Pentru ce mă admir eu pe mine? Când mi-a plăcut felul nobil în care m-am comportat? Pentru ce rele imaginate sau reale mă iert azi? Dacă aș fi un pic mai tolerant, înțelegător și blând cu mine, ce mi-aș da voie să fac azi? Dacă aș ști că doar prezentul există și îl pot trăi real, ce aș face azi dacă azi e tot ce am? Privind la visurile și obiectivele mele, îmi place potențialul a ce urmează să devin? Nu uita că imaginea pe care ai tu despre tine îți aduce toate rezultatele pe care le ai. Nimeni nu va pune mai mult preț pe tine decât pui tu, dacă tu ceri puțin de la viață, primești puțin. Ce crezi că meriți, aia ai.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vezi că iar...
De vezi că iar se face seară
Pe malul mării ce-l călcăm,
În aerul domol de vară,
La pas amoru-l confesăm.
Și strâns ținându-ne în brațe
În foșnetul ambiental
A cerului sfere ne-nhațe
Întru spectacolul astral.
Și-om admira frumoasa lună
Cum se ridică liniștit,
Pe-al nopții cer ca o stăpână
A stelelor ce-au răsărit,
Deasupra mării tremurânde
Scăldând un gingaș licăriș
Ce va dansa în joc de unde
Pe-al valurilor unduiș.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (24 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă sex, trăiește relații minunate de cuplu, fă-ți o familie, fă copii. Dar nu uita că nu acesta este scopul tău. Acesta este TESTUL TĂU! Testul care te pune la încercare și te provoacă să te ridici deasupra condiției tale inferioare, de om muritor. Puțini sunt cei care trec testul, însă ei sunt cele mai mari personalități ale lumii. Oameni ce s-au ridicat deasupra condiției de muritor și au CREAT. Iubirea transformată în muncă, adică vocația ta, te face să devii zeu printre muritori, zeu căruia generațiile de oameni ce vin îi plătesc tribut respectul și admirația, pentru că prin iubirea lor transformată în muncă, întreaga specie umană a ieșit din peșteri pentru a cuceri stelele.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște bizară
Ce liniște e astă seară-n casă!
O liniște cum n-a mai fost de mult,
Și-mi place vocea ei și o ascult,
Mă-nvăluie, m-atrage, e frumoasă.
Nu mi-am dorit așa o seară tristă,
Dar dacă e aici pot s-o admir
În mersul ei ușor, ca un zefir,
Și c-o aromă care nu există.
Valsează, e desculță, e ușoară,
Aud, cumva, o muzică de dans,
Dispare și apare-ntr-un balans
Iar muzica devine mai bizară.
Mă vede și, în fumul de țigară,
Se-apropie șoptindu-mi câte-un vers
Din epopeea timpului pervers
Ce caută acum s-o dea afară.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce devii?
Imediat după născare
Omul țipă-n disperare
E firav, neajutorat
Crește de e protejat
Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are liniște acasă
De nimica lui nu-i pasă
Și-o să ajungă apoi major
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!
Unii vor ști doar de bani
Și-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieții timizi
Băieții timizi aleargă de ei înșiși
să nu fie văzuți roșind
de fetele cărora le admiră
în secret
mersul spre cealaltă dimensiune a ființei.
În sufletul lor dimineața încep
să zboare fluturii,
care se așază pe umărul
unei domnișoare însetate de ploi
cu mister de gheață.
Atât de zgribuliți devin fluturii, încât
băieții timizi nu mai pot să rostească
"mi-e frig", ci "mi-e dor"
dacă îi întreabă cineva
de ce se ascund
de săruturi furate.
Și atunci devin și mai stângaci
și se lovesc de toate întrebările
[...] Citește tot
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plus, alpinismul îți oferea și sentimentul că aparții unei comunități. A deveni alpinist însemna să faci parte dintr-o societate autonomă, fanatic de idealistă, în mare parte trecută cu vederea și care, surprinzător, rămăsese necoruptă de societate în general. Cultura ascensiunii era caracterizată de o competiție feroce și de un machism pur, dar, în cea mai mare parte, alpiniștii erau preocupați doar să se impresioneze unii pe alții. Să ajungi pe vârful oricărui munte era mult mai puțin important decât modul în care ajungeai acolo: îți câștigai prestigiul dacă urcai cele mai dificile trasee cu minimum de echipament și în cel mai îndrăzneț stil cu putință. Nimeni nu se bucura de mai multă admirație decât așa-zișii alpiniștii solo: vizionari care se cățărau singuri, fără corzi sau echipament.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoca felicitării
Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spița eșafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde înghețată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronțăie șobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările și osanalele...
Cu un cuțit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginație.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriță nanistă își mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furați de la o poștă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă își chelesc admiratorii
ce le strâng în brațe
și le pupă pe mațe!
Inerția e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiați și roși și arată boțiți de albastru
blugii mei
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am râs
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vei avea destui bani ca să poți să te ocupi de relațiile cu cei din jur pentru a crea armonie, iubire, prietenie? Când vei avea destulă validare socială, respect și admirație, încredere în sine ca să poți merge pe calea ta fără să te mai lași definit de percepția altora? Când vei fi câștigat destule competiții ca să poți să cooperezi fără nevoia de a mai câștiga tot tu și de a oferi și altora această bucurie? Când vei avea destulă bogăție în viața ta, materială, emoțională și sufletească să te poți trezi de dimineață astfel încât să simți nevoia de a te dărui cu iubire pe tine, munca ta și eforturile tale întregii societăți și planetei tale? Când vei simți că ai făcut destule astfel încât să poți face mintea să tacă și să te odihnești în minunata stare de "a fi" pur și simplu, fără să mai faci vreun efort? Când vei descoperi că ai evoluat atât de mult încât să simți că îți depășești condiția, umanitatea și mortalitatea astfel încât să atingi iluminarea și să devii una cu energia universală?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de trandafir
Deseară poți să te relaxezi printre petale de trandafir
Să mă înalți spre norii de mătase și să ne unim în vibrație
Să te așezi pe un covor verde de vegetație
Unde florile ar acoperi locurile goale ale trupului tău frumos
Ursuleții de pluș să ne deschidă calea spre joc și voie bună
Iluzie optică în mii de culori să ne deschidă calea spre cunoaștere
Să ne admirăm, să ne vorbim și să ne cunoaștem
Să ne acceptăm cu defectele noastre, cu minunata schimbare
Eu, reprezint schimbarea, inovația,
Lasă-te purtat de lumina iubirii
Pentru a cunoaște misterele comunicării
Misterele femeii și ale înțelepciunii.
Răspunde-mi cu mici schimbări:
Lumina să devină călăuza cunoașterii de sine.
Respectul să fie un templu atins de cuvântul înțepciunii
Magia să creeze un flux de lumină între spiritele de lumină
Îngerii să fie prezenți aici, acum, pretutindeni.
Vino, să deschidem templul lucrărilor sacre.
Lină lumina spre cunoaștere și vis.
Mister... reacție... manifest... respiratie profundă!
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
În natură totu-i desăvârșit, firesc,
După ale ei legi, ghioceii clopoțesc
Și primăvara mult așteptată o vestesc,
Iarba crește, flori plăpânde înfloresc,
Și copacii devin vii și înverzesc.
Natura -i un necuprins și verde paradis,
Preface mugurii în flori și-n roade mai apoi,
De când cântă cucul în grădini și în zăvoi,
Pân ce păsările migratoare își iau drumul înapoi.
Natura cu al ei talent și putere de trasformare,
Pentru noi, oamenii, este o biruitoare,
Dăruiește necondiționat imagini de vis
Și-al ei alfabet, algoritm aș vrea să le știu,
Ca după al ei model și eu aș vrea să fiu.
Un freamăt este totul și o zarvă mare,
Păsări, gâze și albine au ieșit la o plimbare,
Natura-i mama surâzătoare care neîncetat zămâslește
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (3 februarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă dimineață
parșiva lentoare a norilor în dimineți
în care sentința arată
că nu mai poți face decât călătorii în sufragerie
arcurile unei trambuline abandonate
pompează încă sângele în artere
câteva reclame în mail o fostă cunoștință te sună
îi simți deodată parfumul dulceag te scârbești
în prima zi de pensie să simți oră după oră
o povară invizibilă
elefanții și-au pierdut colții
încă tropăie pe drumul din sălbăticie
dervișii din capul tău nu au curaj să deschidă
lacătul e spart dar a dispărut siguranța
că pot alege să nu se mai miște sau să alerge
ce bună ar fi o inimă de cârpă și niște brațe îndemânatice
un ceai care se răcește în cană
ți-ai luat toate obiectele de la birou
mici cadouri de despărțire de la colegii puțin mai tineri
au promis că îți trimit dvd-ul cu lecții de grădinărit
ai de întreținut relația cu pământul
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești genetic jumătate mama și jumătate tata. Dacă îți negi un părinte prin ură, lipsă de iubire și acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Ești un om mutilat. Orice trăsătură care nu îți place la părinții tăi, este deja în tine și dacă nu o accepți, iubești și admiri, nu o poți folosi în avantajul tău. Așadar simte în inima ta toată iubirea, înțelegea și acceptarea pentru părinții tăi. Doar astfel, vei putea să devii tu întreg. Vrei să trăiești aici și acum? Vrei dezvoltare personală și evoluție? Perfect. Te duci acum și îți iei părinții în brațe, le spui că îi iubești și îi ții în brațe, mult și cu toată acceptarea și iubirea. Și ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulțumește la ei, atât pot ei acum. Înțelege că și ei vor lucruri așa cum vrem noi toți dar poate ceva îi oprește. Și ei suferă. Și ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viața dă cu tine de pământ și te ține acolo. Ăsta nu e motiv să îți privești părinții altfel decât cu maximă iubire și acceptare. Luptă tu și pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubește-i și mulțumește-le apoi ieși pe ușă și mergi la război.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre admirație și devenire, adresa este: