Citate despre albastru și lumină, pagina 3
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viața toată!
Gândul e roșu
Cum roșie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a-nveșmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violoncelul profund al nopții
Profundul violoncel al nopții
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.
Dune luminoase, prelungi,
le clătește val după val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, știu totul,
la apusul ei, vreau totul,
și ating inima lumii -
orbitor de albă.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.
Albastru-ndoliat
În plină zi se face noapte
Și ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălașa
S-a-ndoliat definitiv.
În deficitul de albastru
Al unei lumi cu pumnii strânși,
Era nevoie de seninul,
Cu mări, cu nimfe și cu mânji.
Era albastrul dinspre dangăt,
Când bate clopotul în cer,
Era accentul trist al mării,
Când marile corăbii pier.
Era lumina din privirea
Discipolului muribund,
Când moare-n temniță profetul
Și ceilalți faptul il ascund.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (5 aprilie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei se hrănesc doar cu portocalele luminii. De aceea rămân albaștri.
aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cerbul
Ca un cerb pe care lațul l-a răpit din codrii săi,
Sihăstria minții mele mă îngroapă-n negre văi,
Așternându-mi trupul tânăr printre demoni albi și goi,
Stingându-mi pe veci lumina din, albaștri, ochii tăi.
Moartea e o nălucire, cum iubirea însăși este...
Stingându-mi pe veci lumina din, albaștri, ochii tăi,
Așternându-mi trupul tânăr printre demoni albi și goi,
Sihăstria minții mele mă îngroapă-n negre văi,
Ca un cerb pe care lațul l-a răpit din codrii săi.
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile magiei de sărbători
Era totul în jur, grațios, plin de culoare și de magie.
Copii strigau unii la alții,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschiși luminii copilăriei, vibrând în noua colecție.
Tu, erai parte din mine,
Aș vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete și fericire
E totul relaxant, luminat,
Și tot ce văd, mă adâncește
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dorește hainele cerului
De aș avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare și de argint,
Albastrele, ștersele și negrele haine
Ale nopții, ale luminii și ale penumbrii,
Aș întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă ușor, căci pășești peste visele mele.
poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză, italiană, germană, rusă și arabă.
Iașiul ne-a apărut în depărtare dintr-o ceață albăstruie, cu bisericile și marele palat "administrativ" îmbăiate într-o lumină trandafirie - de departe, părea un oraș al zânelor.
Regina Maria în Jurnal de război (II). 19171918, Duminică, 3/16 decembrie 1917
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignirea Luceafărului
Încearcă unii, când și când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.
Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.
Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.
Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.
Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumusețe! Am văzut norii, luminile și umbrele lor, pe îndepărtatul și dragul nostru Pământ... Apa părea întunecată, cu pete ușor strălucitoare... Când am privit orizontul, am văzut brusc contrastul dintre tranziția de la culorile deschise ale suprafeței Pământului și cerul absolut negru care mă înconjura. M-am bucurat de bogăția spectrului de culori de pe Pământ. Acesta este înconjurat de o aureolă de lumină albastră, care se închide treptat, devenind turcoaz, albastru închis, violet și în cele din urmă cărbune negru.
citat clasic din Iuri Gagarin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am auzit un Bâz când am murit
Am auzit un Bâz când am murit;
Nemișcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.
Ochii strânși au devenit uscați
Și-întregu-mi suflu s-a prăbușit în sine,
Ca pentru un nou început când Regele
Se va înfățișa cu toată gloria, în fine.
Mi-am încordat voința pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva
Și-atunci a intervenit un zbor
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte galaxii
De cand ai plecat de pe Planeta mea albastra
Spre alte galaxii, ce-ti straluceau feeric
Distanta dintre sufletele noastre, o socot
Nu-n ani lumina, ci-n ani de intuneric
Si-mi pare ca-nzecit m-apasa cerul
Desi, eram stanca sub furtunile de vara
Nedezlegat e si acum misterul
Ai fost iubirea mea, ai fost dulce povara...
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
În afara acestora, în despărțituri speciale se desfășurau șiraguri de perle nespus de frumoase, care străluceau sub lumina electrică, perle trandafirii, smulse din "pinele" Mării Roșii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, negre, produse curioase ale diverselor moluște din toate oceanele și ale unor scoici de apă dulce din nord, în sfârșit, câteva piese rare, a căror valoare nu poate fi socotită și care au fost produse de pintadinele cele mai rare.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
beat de lumină
părăsesc basmul
zânei albastre
care auzea cântecul
flautului fermecat
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
la temelia vechilor cascade
zădărnicia o frângeam în două
cănd nu aveam în pribegie rouă
ca să topesc albastrul din ciclade
și mă schimbam cum se schimba lumina
pe florile cu frică de răcoare
iar pentr-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucișate drumuri ce mă- nchid
în istovirea trupului-cetate
pe povârnișul muntelui lichid
și dăruit dorințelor deșarte
am să mă-ntorc ca ultim heraclid
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuții până spre dimineață...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini
și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinișoare roșcate
simțim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
firește, cu situația.
Geamurile înghețate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
și aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toți dorm.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de leagăn
Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.
De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.
Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.
Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre albastru și lumină, adresa este: