Citate despre anotimpuri și viață, pagina 3
Copilăria rămâne cel mai frumos anotimp al vieților noastre întomnate de gânduri.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cred că aș putea să înșir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aș putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viață.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Sav Simina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place ciclicitatea anotimpurilor, a zilei și a nopții, a monotoniei din viața mea.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de măr
Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
și curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viață,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogolește în zare
și nu știe unde sunt...
Te-aș privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu ești răspuns, speranță și cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?
Anotimpuri, o, castele!
Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!
Slavă! Fie-i viața sfântă
Galicul cocoș de-i cântă!
Nici o poftă nu mă-nhață
Că-mi grijește ea de viață!
Trup și suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.
Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e bine să mori...
dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopții
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta și
nici nu e bine să împrumuși
din viața altora
pentru că
viața e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul
și-n clipa sfârșitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos am trăit!
Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să folosești anotimpurile vieții. Hotărăște când să acționezi și când să te relaxezi, când să profiți și când să lași lucrurile în voia lor.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales să trăiesc cu detașarea păsării călătoare: dacă e anotimpul fericirii mele, stau și-i ofer lecții gratuite de zbor... Dacă vine ceața, și peste ceață, frigul, și peste frig, înghețul, plec cât pot de repede în zări calde, ca să nu mor iubind...
citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnesc
cu bucurie și înțelegere
anotimpurile anului
deopotrivă
cu cele ale vieții mele
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare normală
printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea și ura
se fluieră
moartea intâmplătoare și viața
trec printre degete
sunt trist
de-mi lăcrimează norii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
CĂRĂRILE VIEȚII
ACOLO unde cărările sunt trasate
Eu merg alăturea cu drumul.
Pe oceanul vieții, pe bolta înstelată,
nu sunt căi marcate.
Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor,
de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor.
Rătăcită și confuză, îmi întreb sufletul:
Amintirile nu poartă în ele
cunoașterea misteriosului drum?
Mi-e dor de acasă, mi-e dor de "acum"!
citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toamna mea
TOAMNA MEA
Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.
Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.
Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.
Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești pământul, ești moartea
Ești pământul, ești moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
și tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
ești numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simți. Trăiești
cum trăiește o piatră,
cum trăiește pământul dur.
Și te-nveșmântă vise,
tresăriri și suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită și te înconjoară.
Sunt ceruri pe fața apei.
Tu le lași să se destrame.
Tu ești pământul și moartea.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De o viață sper să vină
Dragostea. În locul ei
Vine toamna... și-alte trei
Anotimpuri... Ce rutină!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinând primăvara
Vine iarăși anotimpul învierii și chemării
Vieții la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Și bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.
Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Și-am citit pe fața ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste și dor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre anotimpuri și viață, adresa este: