anotimpuri şi viaţă

tinereţe

Tinereţea e soarele prezent în toate anotimpurile. Tinereţea este sufletul copil călător în timp. Tinereţea e timpul ce nu permite regretul. Tinereţea e vârsta hrănitoare a vieţii. Tinereţea e refugiul imaginar al bătrânilor închipuiţi.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;

Bucură-te aşadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriţi în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ţi arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca şi cum ai trăi zece vieţi
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămaţi la sănii cereşti
şi nu mai plânge
şi nu mai
şi nu
nu...

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inimă

în foşnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viaţa ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârşeşte din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
şi de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieţii, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut să ştie cât eu l-am iubit,
inconştienţa doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee şi portocal I

Catifelatele frunze de orhidee, primăvara,
Şi florile strălucitoare de scorţişoară, toamna,
Îşi sunt suficiente lor însele, asemeni vieţii,
Care le adaptează celor patru anotimpuri.
Şi atunci de ce crezi că un eremit din pădure,
Alintat de vânturi parfumate, încântat de o anume frumuseţe,
Ar cere să fie transplantat în altă parte
Mai mult decât ar face-o oricare floare naturală?

poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua femeii este
marcată primăvara
căci însuşi ea, femeia,
simbolizează acest anotimp
pentru o nouă viaţă

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îşi are anotimpurile sau etapele ei. Aceste etape, organizate cronologic, sunt rezultatul gândurilor, atitudinilor, emoţiilor şi asocierilor pe care le realizezi în diferite momente ale vieţii tale.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialoguri ale înţelepciunii

iubito, drumul spre înţelepciune
este drumul spre libertatea din noi înşine
drumul spre centrul fiinţei noastre
tu ştii că cea mai preţioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înşine, către nu se ştie unde
călătorie ce o facem în singurătate şi apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greşeală
în dragoste, surpă totul în nebunie şi extaz.
eu în viaţă am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
şi nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu fiinţa toată,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptuşite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Aşa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.

Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munţi curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aş fi un colţ de viaţă sfărâmată
Şi din acest motiv aş iubi să rămân vie.

Sărutul nu cunoaşte tragismul marilor pasiuni
Şi de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veşnică pentru el.

Vino în noaptea de cerneală

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile vieţii

Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieţii.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineţii.

Când vin anii tinereţii
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieţii.
Suntem ca o floare-n glastră.

Când toamna vieţii ne-a brumat,
Şi când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinereţea-mpreună.

Iar când am intrat în iarnă,
Când se-aşterne lunga noapte,
Sita vieţii-o să ne cearnă
Şi plecăm din viaţă-n moarte.

poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Vreau să îţi sărut pielea sufletului
pe fiecare părticică de viaţă,
pe acolo pe unde te doare
şi pe unde nu te doare,
la pliul ploilor şi la încheietura clipelor îmbătate de vise.
în baia timpului, în odăia anotimpurilor ieşite din matcă,
pe cursul firesc al soarelui răsare şi al înnoptării,
la marea întâlnire a prefacerii întru mântuire!
Nu folosesc doar buzele calde, umede, pline ale gândului ce îţi cutremură anii.
Te sărut incandescent cu mine însămi, poezie.

poezie de Iulia Dragomir (8 octombrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intotdeauna exista

îmi îngheţaseră mâinile
mă vânau cele mai necruţătoare gânduri
îşi ascuţeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
şi nu era nimeni pe aproape

anotimpul delira în albe crizanteme

întotdeauna există şi mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicaţii
ca un monstru răpus de nevedere

întotdeauna există o altă durere
şi o lumină care nu întârzie mai mult de o viaţă

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii?

Mărită primavară, ţie, nu-ţi este dor
De noi, ce te -aşteptăm de-o veşnicie parcă?
Întoarce-te acasă, dă vieţilor fior,
Cuprinsă de iubire, căldura o dezbracă.

Te laşi ca o mireasă de mire aşteptată
Pe patul cu mătasuri, înflăcărat fecior
Tu vii parcă de veacuri ştiindu-te adorată
Paradă faci cu nurii, eşti nopţilor decor.

Purtându-ţi frumuseţea, parfumul şi culoarea
Eşti anotimpul vieţii, cântat, mărit, pictat
Cum numai ea femeia atotcuprinzătoarea
Mai este aşa slavită, iubită... de bărbat.

Îngenunchem în taină şi te rugăm să vii
Că fără tine parcă nu mai exista viaţă,
În verde crud pictează anostele câmpii
Ninsori pune de floare şi zâmbete pe faţă.
..............................................................

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparţine lumii ideilor superioare, intuiţilor pure care vor fi speranţele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri şi se pregăteşte pentru o nouă arătură. Recolta şi înflorirea vor depinde de mintea omului.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai poţi pierde?

ce mai poţi pierde
ca să nu te doară fiinţa
cea ridicată întru libertate
deasupra propriilor tale vreri?
finitudinea, când timpul şi-a retras
toate ecourile anotimpurilor dragostei
ce sonorizau infinirea, visele de ieri
ce mi-au băut sufletul mut
aurind pustiul nopţilor, nisipul
în care mi-am cioplit statui de lut,
nepământenile iubiri, ce mi-au tulburat
ordinea în care-am fost înscrisă,
şirul de vieţi ieşite din trupul nud
rămas doar cu umbrele, lumina
în rotocoale intrată prin pâlnia cerului
în mine şi modulându-se ca o flacără,
cuminţenia vieţii sângelui din firide roşii,
catifeaua ochilor, ascunsă după fructul rotund,
amurgul, când cerbul în rut mi-alerga
înflorirea, pe tine, iubite-minotaurul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai iubi?

Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simţi vibraţiile
strigând numele tău?
Mi-ai înţelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ţi-aş cădea la picioare
plină de vânătăile vieţii?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâşiate de durerile tale?
M-ai îmbraţişa dacă mi-ai simţi căldura
respirându-ţi fiecare anotimp?
Dacă mi-aş săgetà pieptul
cu suliţa trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile cu adevărat îndrăgite pe lumea aceasta se găsesc în ochii persoanei iubite, flori de liliac care se deschid, luminile vapoarelor, clopoţelul şcolii, într-un peisaj, în conversaţii amintite, prieteni, Duminica unui copil, voci pierdute, costumul preferat, toamnă şi toate anotimpurile, memorie, da, ea fiind esenţa vieţii, memoria.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul sacru

Mai aruncaţi nişte vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.

Şi dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncaţi în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munţii, luna şi cerul
Care nici nu ştim sigur dacă sunt
Păduri.

În orice caz,
Mai aruncaţi ceva în el,
Nişte vreascuri,
Nişte vieţi.

Că, uite, a şi început să pâlpâie
Pe feţele noastre,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anotimpuri, ce castele

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândruliţe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Şi ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Şi pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nţelegi fără cuvinte?
Priveşte, deci, şi ia aminte:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!