antichitate şi iubire

Cântec de început

..

Viaţa e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viaţa - smintită-nfrăţire cu vraja-nserării şi-a zorilor
Viaţa - năvalnică grindină-a luptelor,
Viaţa - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aş dori să iubesc o femeie şi eu...
Ea în mine există de mult şi-o aştept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroşi, statuie antică vie.

Până azi n-am iubit,
Deşi somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul şi flacăra munţilor,
Îndoitu-mi-am fruntea şi-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veştede

[...] Citeşte tot

poezie din Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile singurătăţii

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generaţii,

aspiraţiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichităţii,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca şinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de vise

O petală de vise,
Am făurit din corola primăverii tale
Ispitele promise
Au deschis cufărul cu păcate abisale.

Te văd cum curgi pe curcubeu,
Pictat de-un Demiurg pe-un sacru şevalet
Am nopţi furate de la zmeu
Hai să scriem împreună al iubirii alfabet.

În vis eu bat la poarta ta,
În noaptea caldă vreau să te răpesc, să fii a mea
Cu iubirea ta m-oi îmbăta
Iar inima precum un rug aprins, ardea.

Te chem în rugi, în altare,
La margine de infinit în crunte dimineţi
Să cobori pe o rază de soare
Lumina ta este fiorul acestei surde vieţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe nihil

"I will not know joy,
Until I will learn to forget
Or until you will remember"

Vino, dar!
E caldă disperarea
Iar tăcerea cea din urmă
Este miere, pe vârful limbii tale
Acum rece.

Vino!
Nu gândi doar piatra moartă
Ci vasul ce odat-a fost
Plin de victorioase vise, aurite
Şi de antici aburi
Acum gol.

Iubite!
Auzi-mi ruga, azi doar blând zefir
Vezi-mi ochi odat'

[...] Citeşte tot

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-şi sărute genunchii
am închis ochi şi am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe ţărm
sade pestele ucis şi romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheaţă în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum şarpele adoarme prin iarba.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul trecătorului

Cu fruntea-n fereastra sinelui
închipui la ceas de amiază
sentimentul trecătorului
colorând liniştea cu cântecul înalt
al versetelor antice.

Totul ca o tresărire a memoriei
peste care se-nalţă pasărea albă
prevedtind victorii
dintr-o altă existenţă.

Nebănuit e suflul din chenarele visului,
cu el mă nasc
în labirintul altor lumi.
Singur, doar el, sfidător preumblă
sub palmele timpului.

Fericit se poate numi
cel ce în neştire colindă
prin câmpul cu maci luminaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nierika bleu

Aidoma veşniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de şoapte
călcate de omniprezenţă,
până ce noaptea se va minţi amintire,
până când sufletele care odihnesc în cuşete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.

Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca nişte tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.

Ocean disperat de epave, aproape şi plin
şi lucitor în luna portocalie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Ne ruşinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Şi naşterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.

Sex experimentăm şi lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micţiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.

Adulter e adesea imoral,
Perversităţile nu-s sacrilegii
În patul nupţial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.

Preocupaţi de apetit oral
Interesaţi de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Există dulci momente care,
ca şi primăvara,
se transformă-n aşteptări
pentru a-ţi vedea şi observa,
sufletu-ţi ce strigă-n tăcere
un nume rătăcit printre stele.
Gânduri precum caii-n în galop
transmit forţă şi voinţă,
muzica mă poartă-ntr-un prislop
sau în depărtări private de sentinţă.
Sunt doar emoţii antice ş-adevărate,
dulci stări călătorind în absolut pe înserate,
când inima-mi îndrăgostită
se transformă-n violetă clematită,
anunţând astrii şi lumea terestră
că iubirea-i fără limită,
uneşte cerul cu pământul
ş-acum, inima-i în armonie cu gândul...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Errata

A la Maria, altamaria, plouă în Tirol,
Moroii plimbă un pachiderm plin cu noroi,
Uitată este prima suzetă, unicitatea nu se pierde,
Haine frumoase poartă Steiner, moda Heine,
Lăsaţi sensibilitatea Greciei antice în seama mea,
The Rape of the Lock, vapori constanţi, vocea umană,
Ce poartă ea? Speranţa seculară a tuturor credinţelor.
Vine, nu vine? Pe unde umbli, Licaon?
Cu toţii suntem Ahile, Hector, dar nu Casandra.
Tragedia nu a murit, iar cine gândeşte prea mult,
În propriul său hău se va prăvăli ca un vultur.
Să fie iubirea la originea oricărui gând?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babel

Acesta este turnul meu
Ce-i şi blestem, şi dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.

L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Şi să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.

Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.

Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Şi când sunt aştrii-n apogeu
I-aduc în mine şi-i zidesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tine tunurile antice par să spună încă nu

Între vulgaritate şi Eu
se înalţă al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale oraşului
ce pernele-şi suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorinţa ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferinţele,
care suferinţe nu sunt
şi va fi noaptea cea mai dulce între nopţile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
şi luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi şi amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
şi triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simţi un pic mai bine...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea V

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară —
O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila,
Dac-ai inimă şi minte, te gândeşte la Dalila.

E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz,
Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz
Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri
Şi la degetele mânii şi la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua elegie

Orice înger e înspăimântător. Şi totuşi, vai mie,
vă invoc pe voi toţi, păsări aproape ucigătoare
ale sufletului, şi ştiu cum sunteţi.
Unde sunt vremurile lui Tobie, când unul din cei mai strălucitori stătea în pragul uşii rustice,
puţin travestit, cum se cuvine la drum, şi nu aşa de cumplit,
(un tânăr şi el uitându-se curios la celălalt tânăr). Dacă arhanghelul acum ar ieşi,
primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, către noi,
cutremurător ne-ar bătea inima. Cine sunteţi?

Fericiţi ai vremii dintâi, răsfăţaţi ai Firii,
trăsături din înalt, creste din zori
ale oricărei creaţii, polen al înfloritei dumnezeiri,
articulaţii de lumină, trecători, trepte, tronuri,
spaţii formate din esenţe, scuturi de dragoste, tumulturi
ale simţirii în extaz furtunos şi, deodată, numai
oglinzi care răspândesc din belşug propria lor frumuseţe
ca s-o creeze din nou în propriile lor feţe.

Noi tot ce simţim împrăştiem; ah, noi
ne exalăm şi pierim; din văpaie-n văpaie

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

ca-n ultimul cadru de film noir
abia mă ţineam după tine
alergam disperată să ţin ritmul
cu dezertorul care vorbea întruna
sânii mei erau reci începuse să îmi fie foame
ne-am oprit să mâncăm chinezeşte
erai strident în restaurantul ăla minuscul
încât am rămas singuri printre toate mesele
şi au pus o muzică asiatică
un plus de romantism şi o supă fierbinte
deodată m-ai privit pentru prima oară
ai văzut cât obosisem "eşti cea mai iubită"
şi am plecat în direcţii atât de diferite
ca într-o tragedie antică eram eroina
care fugise din braţele autorului
pentru că anonimatul e o cadă fierbinte
o plimbare cu taxiul în noapte
fluxul imaginaţiei printre mere aşezate simetric în tavă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O imensă gaură

în cotidianul oraşului s-a căscat
haotic a îmbrăcat alt trup
era julieta lui shakespeare dusă
la bordel de proxeneţii poeţi
îndopaţi cu haşiş
cuvintele lingeau timpul şi se scurgea
de la o civilizaţie la altă civilizaţie
cu funde la gât şi ceasuri wostock
mergea grăbită în alte braţe
de bărbat care mirosea a tămâie
îi plăcea să fie iubită şi mâzgâlită
de săruturi ce duhneau a ţuică
are ochii negri şi recapitulează
în gând lecţiile la geografie cu porturile
de la mediterana pe care a văzut-o
doar în visul udat cu bere din halbă
când bărbatul o strânge tare
trece la lecţiile de istorie şi toţi regii
franţei şi regii din antichitate
şi bărbatul ăsta miroase a tămâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAŞILOR MEI SCUMPI ŞI TUTUROR COPILAŞILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet şi fără grabă...
"În care veşnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoşii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înţelept,
Şi sfaturile bune primeşte-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Şi dragoste de viaţă, şi soare, şi cădere,
Iar tu sămânţa infinitului îmi eşti,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolţeşti.

Şi- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Şi greul când îl treci, să nu-ţi fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa:
nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat." - Seneca

Spectacolul este despre viaţa care nu ne aparţine
despre cum trăim precum actorii,
care-şi mimează rolurile,
care schimbă mai multe măşti,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viaţa ta e un spectacol viu,
de trăit emoţii, ratări, lumini cu umbre şi bâlbâieli,
iubiri şi dialoguri fel de fel(împărtăşind o identitate comună!)
jucăm pe aceeaşi scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăţi...

Viaţa rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operaţiuni şi de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viaţa din noi în veşmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern

Să aflu adevărul, Maia, superbeţe antică,
Scoate-ţi maieul, într-un halou de maieutică!

Maia, când jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,
Nu m-ai zărit de-a stânga lui Iisus? Eram Baraba!

Gheara iubirii-o simt, paralizantă, peste stern,
Când ca pe-un unchi mă mângâi, o, Maia Morgenstern!

De ce, ca pe-un luceafăr, te-ador şi te-adorm, Maia,
'Nntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D'aia!

Sfârşit de primăvară dulce... Devii toridă, Maia,
Topit în vers pervers e orice cânt naiv. E mai... A!

Ce pâine rotundă, pufoasă şi rumenă-i iubirea, unică Maia,
Să nu înnebuneşti când ştii că-i frământată din trupul tău – maia?!

Te urc pe Himalaya, din dâmbul meu, Copou,
Ce vârf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!